"Taraful haiducilor" din Clejani il asteapta pe Johnny Depp cu o oaie fripta

"Taraful haiducilor" din Clejani a fost descoperit in 1990 de Stephane Karo si Michel Winter, doi belgieni care s-au indragostit de muzica tiganeasca in timpul unei vizite in Romania. S-au

"Taraful haiducilor" din Clejani a fost descoperit in 1990 de Stephane Karo si Michel Winter, doi belgieni care s-au indragostit de muzica tiganeasca in timpul unei vizite in Romania. S-au imprietenit, au devenit impresarii haiducilor si, la scurt timp, au organizat cateva concerte in Belgia, prezentandu-i apoi casei de discuri ,Crammed Discs", cu care au inregistrat, la sfarsitul lui 1991, primul lor album intitulat ,Musique des Tsiganes de Roumanie". Muzica lautarilor din Clejani a fost foarte apreciata atat in vestul Europei, cat si peste Ocean. Dupa albumul de debut au urmat inca trei, de mare succes, iar in momentul de fata se lucreaza de zor la inca unul. Al cincilea.
Ulita lautarilor
Cum intri pe Ulita tiganiei, plina de balti si de hartoape, se aud viorile plangand si tambalele clampanind. Fac repetitii Haiducii. Satul deschide pleoapa, in ,la minor", trezindu-se la viata dupa inundatii, sub un cer gales si iertator. Dimineata de toamna e aurie ca sampania, frunze galbui plutesc in aerul transparent si miroase a coceni arsi. Puradeii napadesc strada desculti si cu dor de duca. Mame tinere, cu sanii uzi de lapte inca, aromind a vanilie, tipa dupa ei, chemandu-i acasa. S-au deschis crasmele si insetatii satului deja sunt prezenti la portia de ,otrava". Ajungem la casa lui Caliu, liderul tarafului. E simpla, modesta, cu o curte lunga, plina de copii. Vine la poarta zambind sucar si binevoitor. Intram. Repetitia are loc in batatura si sunt prezenti toti Haiducii. Inalt, subtire, dentitie perfecta de fiara, Caliu tine delicat, cu doua degete, vioara ,mostenire de la bunicu' lu' bunicu' lu' tata". Muzicantii fac o pauza, ca sa ne cunoastem. Marius, acordeonistul formatiei, e insotit de Bobi, cainele si bodyguardul lui, care ,canta" de fiecare data cand isi aude stapanul desfacand acordeonul. Omul vorbeste franceza, engleza, spaniola si japoneza "la ocazii". Acum e trist pentru ca il macina o mare problema. Era in Japonia, la Tokyo, in turneu cu "Haiducii" cand s-a indragostit o japoneza de el. Intr-un moment de slabiciune, Mariusica i-a dat adresa din Clejani. Apoi s-a pornit telenovela: ,Domnii reporteri, am nevasta si 9 copilasi, stiu Balada lu' Porumbescu pe de rost, sa ma sculati la orice ora si o cant!! Sunt meserias. Da' m-au lovit in piept aspectele da suflet. M-am trezit cu japoneza Aiko la poarta. Ce era sa fac? I-am zis in limba franceza ca nevasta-mea e sor-mea. A inteles. Dar nevasta-mea, desteapta, s-a prins. A paruit-o. Rusinata, Aiko a fugit din Clejani. Acum ma suna si zice ca sunt neserios. Ma blesteama in japoneza. Pai, e corect?" In timp ce vorbim, pe langa picioarele lui Caliu se strecoara un tasti-basti de vreo 2 ani. Il trage de pantaloni. Vrea sa cante si el la vioara. ,E nepotul meu, Claudiu. Acu' e prea mic, nu poate sa tie bine instrumentu', da' pe la patru ani il invat. Il fac si p-asta lautar ca pe Robert, fiu-meu."
De la balada lui Porumbescu la cantecele de parnaie
Se termina pauza si Haiducii din Clejani incep sa cante melodii de dragoste, solist fiind Marius, care lalaie de rasuna satul, cu gandul cine stie la cine: "Sa iei sfarc de tata-n gura, sa-l farami ca p-o aluna, of, of, of!" Amutesc cocosii, gastele, iar salcamul din curte isi pedepseste frunzele scuturandu-le pe fruntile noastre. Apoi lautarii baga un ,la minor" si trec rapid la cantece de parnaie. Unul dintre cele mai cerute e ,La Chilia-n port", cantec trist si foarte vechi, despre detinuti. Apoi tonalitatea se schimba si te trezesti ca asculti ,Balada" lui Ciprian Porumbescu. Caliu poate sa cante fara greseala in orice pozitie: in picioare, stand jos, culcat sau cu vioara la ceafa. Nimeni nu canta dintr-un fir de coada de cal, asa ca el. Despre talentul lor au scris ziarele din toata lumea, din Spania, Franta, Statele Unite, Anglia si Japonia. La concertele pe care le-au sustinut in Franta au avut un succes nemaipomenit. ,Stiti cum a fost? Nebunie! Plangeau francezii cu lacramile cat boaba de strugure! Ne chemau la sfarsitul spectacolului ca sa ne atinga, sa vada ca suntem adevarati. Nu credeau ca noi cantam, ziceau ca avem banda si facem play-back. Dar le-am cantat acolo, pe loc. Au ramas masca! Lautarii au primit bani frumosi pentru spectacole, dar s-au risipit, nici unul dintre ei nu e bogat. Se mai imprumuta pe la camatari, apoi, disperati, dau din colt in colt ca sa plateasca datoria. Au viata grea si copii de incaltat. Dar trec peste toate pentru ca asa e sufletul lor, patimas, usor si vesel. "Noi suntem lautari vestiti, mai zice Caliu. Ne iubim meseria si o respectam. Cand am fost in Japonia a venit si Ion Caramitru sa ne asculte. In America i-am cantat la ureche si lui Johnny Depp. Ne cunoastem cu el bine, e prietenul nostru. Poate o sa ajunga intr-o zi la Clejani, ca ne-a promis. Noi il asteptam, suntem pregatiti. Ii dam o bere, frigem o oaie, petrecem trei zile si trei nopti. Viata!"