Soluţia statelor europene în criza caselor

Politica privind locuinţele de stat este o prioritate în ţările europene, unde administraţiile locale elaborează pe bandă rulantă programe pentru a facilita accesul tinerilor la un spaţiu

Politica privind locuinţele de stat este o prioritate în ţările europene, unde administraţiile locale elaborează pe bandă rulantă programe pentru a facilita accesul tinerilor la un spaţiu locativ.

Deşi autorităţile române ridică din umeri când vine vorba despre soluţii pentru locuinţele destinate tinerilor, vecinii noştri dezvoltă astfel de programe de susţinere de zeci de ani.

"Statul are la îndemână practici care deocamdată la noi nu au fost puse în aplicare. Cea mai sănătoasă variantă este a parteneriatului public-privat, aplicat şi de alte ţări", susţine analistul imobiliar Gabriel Zamfir. Specialiştii în domeniu apreciază că România mai are mult de lucru la acest capitol.

Lipsa de locuinţe cu preţuri accesibile va duce la extreme. Potrivit unui studiu realizat la sfârşitul anului trecut de către "Institute for Real Estate Construction and Housing Ltd" din Austria pentru Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, piaţa se va împărţi în locuinţe tip ghetou şi cele foarte scumpe. O altă consecinţă va fi reducerea mobilităţii forţei de muncă.

"Ar trebui să avem o politică pe termen mediu şi lung pentru a asigura tinerilor locuinţe de închiriat la preţuri accesibile. Statul ar putea stimula parteneriatele public-private prin oferirea unor facilităţi investitorilor imobiliari", a mai spus analistul Gabriel Zamfir.

El a menţionat că soluţia multor ţări europene vine din acordarea unor terenuri, asigurarea de utilităţi sau chiar facilităţi la plata taxelor şi impozitelor locale. Totodată, există şi metode de subvenţionare pentru tineri, dar care la noi nu se aplică. "În primul rând ar trebui să existe o politică de menţinere în parametri acceptabili chiriile. Apoi ar mai fi subvenţionarea chiriilor pentru anumite categorii de tineri, studenţi, specialişti, în cazul în care ei închiriază de pe piaţă liberă, scutind astfel statul de construcţia de locuinţe", a mai spus Zamfir.

"London Plan", alături de chiriaşi

În capitala Marii Britanii, în ultimii zece ani, aproximativ 40% din numărul total de locuinţe noi au fost din categoria celor accesibile ca preţ. "London Plan", cum se numeşte strategia pentru locuinţe a englezilor, impune ca un anumit procent din numărul total de reşedinte construite anual să fie din categoria de case ieftine, cea mai mare parte a lor fiind destinate tocmai închirierii.

Astfel, dacă un investitor imobiliar doreşte să se implice în construcţia de locuinţe, în momentul în care solicită autorizaţie de construcţie, i se cere respectarea condiţiei de ridicare a unui anumit procent de locuinţe ieftine. Acest lucru se realizează fie prin transferarea unei părţi de teren, fie prin construirea locuinţelor la un preţ mai mic.

Lituania ne-a luat-o înainte

Guvernul lituanian a iniţiat măsuri sociale, de natură să-i determine pe tineri să rămână în ţară. Una dintre aceste metode de "fidelizare" sunt facilităţile la obţinerea unui credit pentru locuinţă. Cu un venit mediu pe economie mai mare cu aproximativ 100 de euro decât al românilor, lituanienii îşi pot face un credit pentru locuinţă fără să fie nevoiţi să plătească avans, iar preţul locuinţelor în capitala Vilnius sunt asemănătoare cu cele din Bucureşti. În Spania, Ministerul Muncii şi al Locuinţelor a elaborat Planul de locuinţe 2005-2008, în baza căruia se stabilesc şi se gestionează subvenţiile acordate de stat pentru facilitarea accesului cetăţenilor la o locuinţă.

Una dintre condiţiile impuse pentru solicitarea ajutorului financiar este aceea de a nu fi avut o locuinţă în proprietate, iar vârsta solicitanţilor să fie de maximum 35 de ani. Ajutorul de la stat este o garanţie în plus pentru acordarea creditului de la bancă. Subvenţia este de 48-130 euro/an, la fiecare 10.000 de euro împrumutaţi, pe o perioadă de 10 ani.

Italia revine la varianta proprie de ANL

În Italia, locuinţele construite din banii publici şi destinate categoriilor defavorizate sunt gestionate direct de către primării.

Cunoscut sub numele de "Edilizia Popolare", sistemul a fost introdus în 1903 şi este varianta Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe de la noi. Exact o sută de ani mai târziu, în 2003, sub Guvernul Berlusconi, au fost sistate fondurile pentru construirea de noi locuinţe, făcând astfel loc întreprinzătorilor privaţi.

Renunţarea la construirea de locuinţe subvenţionate sau achitate integral de către stat a dus însă la creşterea preţului la locuinţe cu aproximativ 30% în ultimii cinci ani, diminuând semnificativ puterea de cumpărare a italienilor. Astfel, una dintre temele campaniei electorale din acest an este relansarea sistemului "Edilizia Popolare". (Cornel Toma - Milano)