Popoarele migratoare ale Europei unite

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Statele din Uniune restricţionează accesul românilor
Statele din Uniune restricţionează accesul românilor

Românii au o concurenţă din ce în ce mai mare pe piaţa muncii occidentale: din cauza crizei economice, spaniolii, italienii şi portughezii au reînceput să-şi caute bunăstarea prin alte ţări. Şansele românilor de a-şi găsi un job în străinătate scad de la o lună la alta. Pe de o parte, statele din Uniune restricţionează accesul românilor, pe de altă parte cetăţenii din sudul Europei au luat cu asalt nordul, ca să scap

Europa s-a mai confruntat cu valuri masive de imigranţi plecaţi în căutarea unor joburi mai bune. De data aceasta, însă, Germania, Marea Britanie şi statele nordice s-ar putea confrunta cu un asalt fără precedent, deoarece, în afara populaţiilor cu tradiţie istorică în migraţie (Spania, Italia, Irlanda şi chiar Grecia), se suprapune şi presiunea uriaşă a celor din estul Europei, precum românii, care sunt principala naţie emigrată în Uniune.

Ultimele statistici britanice arată o dinamică neobişnuită pe relaţia cu Spania. Numărul spaniolilor înregistraţi la asigurările sociale a crescut cu 85% în ultimul an fiscal (aprilie 2010 - aprilie 2011), comparativ cu anul precedent. În urcare este şi numărul celor aflaţi în căutarea unui job sau al tinerilor veniţi să studieze în Marea Britanie şi care lucrează part-time. Pentru prima oară, anunţau de curând oficiali britanici, Spania a urcat în top cinci ţări furnizoare de imigranţi în Anglia - după Pakistan, Sri Lanka, Lituania şi Irlanda.

Spaniolii, primii pe Eures

Datele Eures (reţeaua europeană de ocupare a forţei de muncă), arată că spaniolii şi cetăţenii celorlalte state mediteraneene, unde criza datoriilor ia proporţii de faliment, au devenit în datele oficiale principalii migranţi din interiorul Uniunii.

Spaniolii ocupau deja primul loc în topul ţărilor de provenienţă al celor care-şi căutau job prin Eures, într-un alt stat din UE. Din martie 2010 şi până acum, însă, numărul lor s-a dublat: de la 71.058 de aplicanţi a crescut la 104.000 (în ianuarie 2011) şi la peste 155.000, în septembrie.  O creştere importantă s-a înregistrat şi în rândul italienilor: de la 60.000 de CV-uri aplicate pe Eurostat în martie 2010, la aproape 90.000 în septembrie 2011. Polonezii se situau în 2009 pe locul trei, dar au fost depăşiţi de români, în ianuarie anul acesta, şi de portughezi, în august. Spania, Italia şi Portugalia, au fost întotdeauna ţări care au furnizat forţă de muncă pentru statele bogate ale lumii.

Potrivit filialei spaniole a agenţiei de recrutare Adecco, aproximativ 110.000 de persoane au părăsit ţara, cu contracte de muncă în străinătate, din aprilie 2008 şi până în aprilie 2010. Majoritatea celor plecaţi erau bărbaţi calificaţi, cu vârste de până în 35 de ani.

Ritmul se pare că s-a intensificat anul acesta, când a devenit clar că recesiunea nu se va încheia prea curând, iar numărul şomerilor de lungă durată a crescut. Lucrurile se degradează în continuare în Spania, unde şomajul a depăşit 21 de procente, mai mult decât dublul mediei europene, iar cel din rândul tinerilor se apropie de 40%. În septembrie, peste 95.000 de persoane au fost disponibilizate, ceea ce a împins numărul total al celor rămaşi fără job la mai mult de 4,2 milioane de persoane. O situaţie care îngrozeşte autorităţile. 

„Da, s-a observat în ultima perioadă o creştere a numărului de spanioli care au plecat, dar ei nu sunt foarte mulţi. Şi, probabil, va mai fi o creştere treptată din cauza crizei, dar nu se va ajunge la o plecare masivă", confirmă Miguel Pajares, porfesor la Universitatea din Barcelona, specializat pe probleme de migraţie.

Spaniolii pleacă pentru munci calificate

Există însă o deosebire majoră între emigranţii spanioli şi cei români. Românilor plecaţi să muncească nu li s-a spus în mod întâmplător "căpşunari", ci pentru că majoritatea lor se duc în agricultura statelor de destinaţie şi la munci mai puţin calificate sau care nu necesită niciun fel de pregătire. Asta, indiferent de ceea ce făceau în ţară. În privinţa spaniolilor, lucrurile stau diferit, spune profesorul Pajares: "Se duc în ţări unde este vorba de munci specializate. De exemplu, în Anglia, unde este nevoie de medici şi de asistente, sau în Germania - unde lucrează mai mult în industrie.

Diferenţa dintre românii şi spaniolii care pleacă afară la muncă nu este atât una de calificare, cât de acceptabilitate, spune profesorul. „Deosebirea apare la muncile la care se pretează în ţara de destinaţie: spaniolii se duc pentru munci calificate, în timp ce românii se duc pentru munci cu o calificare redusă, inferioră", spune profesorul Miguel Pajares. Spania este ţara cu cel mai mare număr de studenţi şi tineri cu studii superioare aflaţi în şomaj sau care n-au avut niciun job după terminarea facultăţii.

Românii, joburi pe care nu le doresc băştinaşii

Remus Anghel, de la Institutul Naţional pentru Studierea Minorităţilor Naţionale, spune că este vorba de teoria duală a pieţelor: piaţa principală a muncii este a băştinaşilor, în timp ce imigranţii intră cu preponderenţă pe piaţa secundară, adică preiau muncile grele şi cu un prestigiu scăzut.

Au existat numeroase studii care au arătat că în Germania, de exemplu, unde autorităţile au protejat foarte bine piaţa, nemţii nu se ating de anumite joburi, pentru nimic în lume, chiar dacă şomajul este în creştere. Ei bine, astfel de munci preiau românii plecaţi în Spania, motiv pentru care atât patronii din peninsulă, cât şi specialişti în migraţie au criticat decizia guvernanţilor.

Femeilor din Spania le este ruşine să îngrijească bătrânii vecinilor, în timp ce româncele, chiar dacă în ţara natală au fost profesoare ori asistente, sunt încântate să câştige 800 de euro pentru un astfel de job.

„Istoria se răzbună"

Veştile proaste pentru români nu s-au terminat. După ce Spania a introdus în iulie restricţiile pe piaţa muncii, Franţa a limitat şi ea domeniile unde românii au acces la muncă, iar mai multe state au anunţat că vor introduce reglementări prin care să diminueze imigraţia. Asta este cu atât mai previzibil cu cât anul viitor vor fi alegeri în mai multe state europene şi precampania a început deja, cu laitmotivul blocării imigranţilor şi păstrarea joburilor pentru autohtoni.

"Normal ar fi fost să nu se întâmple aşa, fiindcă există o tradiţie de zeci de ani de circulaţie liberă în Europa. Nu este vorba atât de motivaţii economice, ci despre deficitele democratice din Uniune, care au fost ignorate. Pur şi simplu, istoria se răzbună. Este posibil să ne aşteptăm şi la reacţii mai dure chiar", afirmă Cătălin Ghinăraru, secretar ştiinţific la Institutul Naţional de Cercetare în domeniul muncii. 

Click pe foto pentru a vedea ţările unde migrează europenii



Irlanda: ultimul stinge lumina

Numărul băştinaşilor care părăsesc ţara este mai mare decât al imigranţilor veniţi aici înainte de criză, pe când ţara era "tigrul Europei". În ultimul an fiscal, aprilie 2010 - aprilie 2011, peste 40.000 de irlandezi şi-au părăsit casele, comparativ cu aproximativ 36.000 de imigranţi.

Explicaţia este simplă şi se aplică nu doar polonezilor din Irlanda, ci şi românilor din Spania: „Criza se suportă mult mai uşor în străinătate", spune profesorul Dumitru Sandu, specialist pe migraţie. Irlandezii însă nu-i concurează pe români, deoarece vizează state dezvoltate, care au engleza ca limbă oficială: Australia, Noua Zeelandă, Canada şi SUA. Locuri unde au o diasporă foarte puternică, cei mai mulţi dintre cei plecaţi având acolo rude stabilite de câteva generaţii. Aşa se face că irlandezii şi-au reamintit de gluma "ultimul stinge lumina", care n-a fost inventată de români.

Trendul migraţiei se va păstra, din cauza crizei şi a recesiunii care a intrat în Europa. Specialiştii sunt cu ochii pe mişcări, fiindcă se conturează noi fenomene. Spre deosebire de celelalte experienţe europene în privinţa migraţiei, acum se combină forma tradiţională cu o presiune puternică din partea estică a continentului, dinspre români şi bulgari. Mişcări atât de importante dinspre centrul şi estul Europei n-au existat nici în anii ,80 şi nici în anii ,90, când sudul Europei s-a tansformat din zonă ce producea migraţie în zonă primitoare de imigranţi.

Cu atât mai mult, cu cât ţările care-au intrat în 2004 în Uniune au depăşit intervalul de tranziţie (de maxim un şapte ani), pe care un stat-membru îl putea impune pentru a-şi proteja piaţa muncii autohtone. Termenul-limită a fost 1 mai anul acesta, pentru Polonia, Cehia, Ungaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovenia, Slovacia. Totul depinde de ce se va întâmpla cu economia Europei şi de durata recesiunii.

Intenţii de plecare

Intenţiile de plecare la muncă în străinătate au crescut atât în România, cât şi în statele din sudul Europei. Unui din cinci locuitori adulţi din şase judeţe incluse în cercetarea „Impactul crizei economice asupra migraţiei forţei de muncă româneşti", comandat de Fundaţia germană „Friedrich Ebert", are de gând să plece la muncă în străinătate, în viitor. Interesant este că, deşi au fost loviţi serios de măsurile de austeritate (reduceri de salarii şi disponibilizări în masă), în rândul funcţionarilor se constată cel mai mic procent al intenţiei de plecare.

Şansele românilor de a-şi găsi un job în străinătate scad de la o lună la alta

Citeşte şi... Europa, de la „one  way ticket“ la migraţia în circuit dintr-un stat în altul

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite