Pagina cititorului: „Un ziar echidistant“

Gălăţeanul Ionel Hâncu, 72 de ani, este preşedintele Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor (CARP) şi este abonat la ziarul „Adevărul" de peste 15 ani.

„Îmi place «Adevărul» pentru că este un ziar echidistant şi mă pune la punct cu toate noutăţile. Cel mai mult îmi place că este împărţit pe secţiuni şi abordează o tematică variată. Citesc cu mare plăcere poveştile cu oameni şi cazurile sociale", a mai adăugat gălăţeanul.

Ionel Hâncu a cumpărat întreaga colecţea „100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă", dar şi colecţia „Pictori de geniu". Toate cărţile le-a donat bibliotecii CARP Galaţi şi este foarte mândru de fapta sa. „Cărţile sunt de foarte bună calitate. Sunt autori celebri şi este păcat să nu le ai în bibliotecă. Colecţia de pictori este foarte bună pentru cultura generală. Cărţile sunt foarte căutate de membrii noştri", ne-a spus gălăţeanul.

Clişeul „afară"

Peste două decenii de la „marea schimbare" au ieşit din uz multe dintre clişeele care delimitau aşa-zisa „limbă de lemn", creaţie a unei ideologii care se opunea progresului şi promova uniformizarea. Achiziţiile de cuvinte şi sensuri noi se fac în paralel cu ieşiri din uzul curent al altor cuvinte care, după mulţi ani, scoase la pensie, se retrag în limbaje arhaice.

În textul de faţă, aduc în discuţie un cuvânt care rezistă în folosirea sa, în cazul acesta cu sens figurat, ba mai mult, pare să reprezinte o preferinţă pentru foarte mulţi intelectuali sau jurnalişti. Este vorba de folosirea aproape generalizată a lui „afară" cu sensul „în străinătate", „peste hotare". Ei bine, se cunoaşte mai puţin şi pare-se că s-a uitat că acest cuvânt, cu sensul amintit, a apărut în regimul trecut ca un fel de exprimare încifrată, folosită de organele de Securitate, alături de alte coduri verbale, în cadrul limbajului profesional al acestora.

Fără să conştientizeze, involuntar, cei amintiţi, utilizând „afară", sugerau că România era o închisoare, graniţele bine păzite o izolau de restul lumii care era, indiferent de localizare geografică, „afară". Adaug că acest cuvânt deturnat de la sensurile sale proprii este folosit în mediul penitenciar - tot ce este dincolo de zidurile închisorii este pentru locatarii penitenciarului „afară".

Se cuvine să renunţăm la acest „afară", fiindcă România nu mai este o închisoare, este o ţară liberă de peste două decenii şi să adaptăm şi limbajul la noua realitate. Am cercetat mai multe limbi şi n-am găsit nicăieri corespondentul lui „afară". În limba engleză întâlnim „abroad", în franceză „à l'étranger". Englezii nu spun „out" pentru a desemna teritorii aflate dincolo de graniţele proprii, şi nici francezii „dehors". În speranţa că vom elimina folosirea cuvântului „afară" cu acest sens şi că-i vom reda doar semantica proprie, închei acest scurt comentariu. Constantin Bogdan