Obama, de la simbol la realitate

Charisma sa, prospeţimea, ba chiar sex-appeal­ul i-au servit lui Obama pentru a se impune în campania electorală, pentru a forţa destinul.

Cine îl mai poate opri de-acum înainte pe Obama? La mai puţin de trei săptămâni până la alegerile prezidenţiale americane, candidatul democrat pare să fi câştigat deja cursa. Sondajele îl dau de departe favorit. Şi rezultatul celor trei dezbateri în care l-a “înfruntat” pe McCain a fost mai degrabă în avantajul său. Peste puţin timp, cea mai mare naţiune din lume ar putea să îşi ofere un preşedinte negru. O revoluţie în această ţară unde culoarea pielii a constituit, mult timp, motiv de segregare. Nu există nicio îndoială că alegerea lui Obama ar provoca, în consecinţă, o undă de şoc planetară.

Acest bărbat de 47 de ani, fără o mare experienţă politică, necunoscut, până nu de mult, în afara graniţelor statului Illinois, a realizat un parcurs fără greşeală. Sau aproape. Dispunând de o Hillary Clinton prea sigură pe ea şi profitând de criza financiară pentru a se distanţa de un McCain ce pare încurcat de aceasta.

Charisma sa, prospeţimea, ba chiar sex-appeal-ul i-au servit lui Obama pentru a se impune în campania electorală, pentru a forţa destinul. Cu mijloacele umanitare şi financiare enorme pe care a ştiut să le adune graţie unei utilizări îndrăzneţe a internetului. O premieră care va marca istoria campaniilor electorale.

O figură plăcută, o prestanţă elegantă, un sânge rece şi o inteligenţă deosebită în a stăpâni orice gen de situaţie au făcut ca programul său, care nu străluceşte prin originalitate, să fie trecut pe planul doi. Nimic nu ne îndreptăţeşte să credem că, alături de Obama, America va şti să găsească soluţiile juste pentru războiul din Irak sau Afganistan, pentru haosul financiar sau pentru recesiune.

Dacă va fi ales pe 4 noiembrie, Obama va fi nevoit să înfrunte curând sumbra realitate. Va fi nevoit să recreeze condiţiile reîntoarcerii la America pe care o ştie şi o vrea toată lumea. De la simbol, Obama va fi nevoit să ajungă un strateg. Asta, dacă nu vrea să îi dezamăgească pe toţi cei ce văd în el un nou John F. Kennedy. Dacă nu vrea să devină doar o copie palidă a mitului. Dacă vrea să se ridice la înălţimea aşteptărilor celor ce îl susţin.   

De la Lyndon Johnson, doar doi democraţi au mai ocupat Casa Albă: Jimmy Carter, care nu a strălucit prin nimic, şi Bill Clinton, deopotrivă abil şi neîndemânatic în diverse circumstanţe. De data aceasta, Obama are o şansă reală. Deocamdată, nimic nu este câştigat. Dar amintirea lui Aznar, după atentatele din Spania din 2004, este încă foarte puternică. 

Yves Threard
 “Le Figaro”
17 octombrie 2008