Japonezul care joacă 2.000 de dansuri populare

Cercetătorul Akio Hayashi s-a stabilit definitiv în România în 1994, după ce s-a îndrăgostit de dansurile populare din ţara noastră. Niponul, student în anul doi la Pedagogia Muzicii, a învăţat să joace de la bătrânii din sate, iar acum transmite tradiţia celor mici.

Akio Hayashi şi-a abandonat oraşul natal Hamamatsu, din Japonia, şi s-a stabilit la Târgu-Mureş după ce s-a îndrăgostit de tradiţiile şi dansurile populare româneşti. Se întâmpla în 1994, când Akio a ajuns, întâmplător, în România.

„Un prieten din Grecia m-a invitat la un festival de dansuri greceşti. Am ajuns acolo, dar festivalul nu s-a mai ţinut, aşa că am plecat în România, în Maramureş, la un alt festival", povesteşte japonezul. El spune că cel mai mult i-au plăcut oamenii.

„Sunt calzi şi primitori. Am fost în toate zonele României şi am găsit aceiaşi oameni ospitalieri şi nu cred că sunt aşa doar pentru că sunt eu străin. Aşa i-am găsit când am venit prima dată aici şi nu s-au schimbat prea mult. Mi-a mai plăcut aici faptul că sunt foarte multe minorităţi şi am avut ce învăţa de la fiecare. Anii '90 au fost cei mai frumoşi ani în România. Oamenii erau liniştiţi, calzi şi preocupaţi de artă şi de frumos. Între timp toate s-au schimbat", spune Akio. El are acum 50 de ani, o nevastă unguroaică şi patru copii, cel mai mare de cinci ani.

A învăţat de la bătrâni

Odată ajuns în România, Akio Hayashi a descoperit dansurile româneşti, ţigăneşti, ungureşti, evreieşti, macedonene sau armeneşti. „România este un centru cultural foarte bogat, cu o varietate mare de dansuri populare", spune niponul care acum ştie să danseze peste 2.000 de jocuri populare din tot atâtea sate ardeleneşti.

„Chiar dacă per ansamblu dansurile ardeleneşti, de exemplu, sunt cam la fel, fiecare comunitate are o anumită caracteristică. Ei bine, tocmai acest aspect mă interesează", explică Akio. Aşa a ajuns să petreacă mult timp cu bătrânii din sate, care i-au arătat dansurile. „După ce le-am învăţat, am început să le predau, la rândul meu, tinerilor din acelaşi sat. E straniu cum de luau lecţii de la mine, dar de la bătrânii lor nu", povesteşte japonezul.

Tot la noi în ţară, Akio a descoperit obiceiurile şi tradiţiile ţigăneşti. „Este o cultură foarte frumoasă. Nu doar dansurile sunt extraordinare, ci întreaga lor cultură, felul lor de a gândi şi bucuria cu care trăiesc. Am fost acceptat în comunitatea lor destul de repede şi m-au învăţat tot ce am vrut", spune niponul. Timp de un an a locuit într-o comunitate de rromi de lângă Sfântu Gheorghe, în judeţul Covasna. Acolo a învăţat să cânte la braci, un instrument muzical asemănător viorii.

Le predă dansuri copiilor

Experienţele trăite în România l-au determinat pe Akio să aleagă dansul ca mod de viaţă. El predă, ca voluntar, dansuri populare la grădiniţa Waldorf din Târgu-Mureş şi lucrează atât cu copiii, cât şi cu părinţii lor. De curând, a început să-i înveţe să danseze pe micuţii cu dizabilităţi de la Fundaţia „Alfa Transilvană" din Târgu-Mureş.

Japonezul s-a înscris la facultate şi este în anul doi la Pedagogia Muzicii, la Universitatea de Artă Teatrală. El a predat dansuri populare în satele din Mureş şi-şi va relua activitatea după ce va termina facultatea şi va avea din nou timp liber. Şi asta deşi ca formaţie profesională este cercetător.

„Mă ocupam de materiale industriale şi mă mândresc că am descoperit un dispozitiv de captat energia. Invenţia la care am lucrat şi eu a fost produsă şi implementată în Franţa şi Germania anul acesta", spune Akio.

„Regret să spun, dar în România nu există utilaje industriale aşa cum sunt în Japonia. Pur şi simplu nu cred că aş putea lucra aici. Dar nu asta este important, ci faptul că eu am ales dansul ca mod de viaţă şi mă simt foarte bine aşa. Nu aş schimba nimic în momentul ăsta. Nu cred că o să mă mai întorc în Japonia", îşi încheie povestea japonezul dansator. 

"Oamenii sunt calzi şi primitori. Am fost în toate zonele României şi am găsit aceiaşi oameni ospitalieri şi nu cred că sunt aşa doar pentru că sunt eu străin."
Akio Hayashi
50 de ani