Fenomenul antivaccin: o boală grea, alimentată de virusul neîncrederii. „Breasla medicală are eroii ei mari, dar şi ticăloşii ei cosmici“

Vaccinarea este, în acest moment, singura cale de a controla eficient pandemia de COVID-19 şi de a ne întoarce la normalitate. Cu toate astea, antivacciniştii sunt din ce în ce mai vocali, răspândind minciuni şi interpretări denaturate ale unor date ştiinţifice, într-o societate labilă, care a moştenit o neîncredere faţă de stat şi de semeni.

„Am văzut câteva videouri pe YouTube, am căutat apoi confirmări, am găsit tot felul de site-uri obscure şi m-am 

afundat tot mai mult într-o realitate paralelă şi total lipsită de logică“, povesteşte realizatorul de radio Petru Stratulat (36 de ani), care se afla, în urmă cu mai bine de zece ani, în tabăra antivacciniştilor. Tânăr, curios, în căutarea unui crez care să-i ofere satisfacţia unei vieţi interesante, după cum însuşi mărturiseşte, Petru Stratulat s-a lăsat prins în capcana conspiraţiilor. Credea, ca mulţi alţii, că marile companii farmaceutice „vor să ne omoare încet, încet, cu substanţe dăunătoare plasate în vaccinuri, pentru a-şi îngroşa profiturile“. Deşi studiile continuau să infirme legătura dintre vaccinuri şi dezvoltarea unor boli grave, Stratulat a ales să nu creadă în ştiinţă, dar să cerceteze. Teoriile sale îi erau alimentate constant de oameni care îi împărtăşeau fricile cu privire la vaccinare. 

„Am ajuns la concluzia că am fost un idiot“

Momentul de luciditate a venit când şi-a dat seama că este înconjurat de oameni care cred informaţii fără să le verifice. „Pregătirea mea teoretică de jurnalist a intrat în coliziune frontală cu această atitudine în care m-am complăcut, într-o perioadă în care accesul la informaţie nu era atât de facil. Am încetat să-mi mai pun mie întrebări şi am apelat la oameni competenţi, care să-mi aducă argumente şi răspunsuri. Am început să caut în mai multe surse informaţia şi am ajuns la concluzia că am fost un idiot. Atunci am ieşit din anturajul în care mă aflam şi m-am îndepărtat de toţi cei care au refuzat argumentele logice, verificate din mai multe surse, în detrimentul unor fantezii“, explică Petru Stratulat. 

Astăzi, se simte ruşinat de acea perioadă de rătăcire şi spune că va face un live pe Facebook în momentul în care va putea să-şi facă vaccinul împotriva SARS-CoV-2. „Mi-e ruşine că am trecut prin acea fază, dar consider că m-a ajutat să devin persoana de astăzi. Am ajuns să apreciez ştiinţa abia după ce am ignorat-o în totalitate.“

Ştiinţa şi încrederea, ingredientele unui vaccin de succes

Mulţi români încă n-au ajuns la revelaţiile lui Petru Stratulat. Un sondaj IPSOS, realizat în octombrie 2020, arată că doar 57% din români s-ar vaccina împotriva SARS-CoV-2. Doi factori stau la baza acestei reticenţe: teama de reacţii adverse şi neîncrederea în eficienţa vaccinului. Primul argument a fost menţionat de 66% din români, cu zece puncte procentuale peste media la nivel mondial.

Cum am ajuns în această situaţie? „E un cumul de factori: încrederea scăzută în politicieni, în industria farmaceutică şi în sistemul medical, totul pe fundalul unei societăţi dominate istoric de neîncredere şi suspiciune. Pentru că într-un vaccin de succes sunt două ingrediente esenţiale: ştiinţa şi încrederea“, explică Vlad Mixich, expert în politici de sănătate, medic şi publicist.

Imagine de la unul dintre protestele din România împotriva vaccinurilor FOTO Inquam Photos/ Octav Ganea

Creierul nostru e construit de aşa manieră încât să caute şi să creadă explicaţii simple la fenomene complexe. Credem că ştim să facem diferenţa dintre realitate şi fantasme, dar ştiinţa ne arată că nu suntem capabili mereu. Cel mai bun antidot împotriva conspiraţiilor nu e educaţia, ci spiritul dilematic. Vlad Mixich, expert în politici de sănătate

Pandemia de conspiraţii

Această neîncredere nu e de azi, de ieri. A fost sădită în urmă cu zeci de ani şi crescută cu dezinformări şi teorii conspiraţioniste, în care au pompat inclusiv vedete de televiziune şi medici. Principalul argument cu care antivacciniştii răspândesc frica şi întreţin panica generală este că vaccinurile au efecte adverse grave, în ciuda sutelor de studii şi analize care au arătat contrariul. Un sâmbure de adevăr există şi antivacciniştii îl folosesc pentru a sădi neîncrederea – pornesc de la o realitate pe care o denaturează. Aşadar, vaccinurile, ca toate medicamentele pe care le folosim, au efecte adverse, iar ele sunt prezentate în prospecte şi pe site-urile producătorilor şi ale autorităţilor medicale. Ce uită antivaxerii să menţioneze este faptul că efectele adverse grave ale vaccinurilor sunt foarte rare: în medie, unu la un milion. Şi banala aspirină are efecte secundare severe: hemoragii digestive la adult şi encefalopatie la copil. 

„Cam în fiecare pandemie majoră din secolul XX au fost prezente şi infodemii, adică numeroase teorii ale conspiraţiei. Mulţi credeau, în urmă cu câteva decenii, că virusul HIV a fost construit într-un laborator secret, ca o armă biologică. Recent, cercetările istoricilor au constatat că această teorie era susţinută şi alimentată de KGB. Mai e ceva: creierul nostru este construit de aşa manieră încât să caute şi să creadă explicaţii simple la fenomene complexe. Credem că ştim să facem diferenţa dintre realitate şi fantasme, dar ştiinţa ne arată că nu suntem capabili întotdeauna de asta. S-au câştigat şi câteva Premii Nobel pentru aceste descoperiri, dar despre ele nu se vorbeşte foarte mult. Nimănui nu-i convine să audă că, în realitate, indiferent de ce educaţie avem, suntem relativ uşor de păcălit în alte domenii în afară de meseria noastră“, susţine Mixich.

Vlad Mixich a lucrat în sisteme medicale din şapte ţări şi este membru în conducerea unor importante organizaţii şi agenţii europene din domeniul sănătăţii publice FOTO Adevărul

Era comunicaţiilor rapide face ca teoriile conspiraţioniste să ajungă într-un timp scurt la foarte multă lume. Combaterea lor devine o muncă de gherilă. „Adevărul ştiinţific şi factual nu se mai ridică la suprafaţă de la sine. Nici vorba că adevărul va învinge până la urmă, nici proverbul că minciuna are picioare scurte nu mai sunt valabile în secolul reţelelor sociale şi al Internetului de mare viteză. Trebuie să transpirăm serios, să facem efort intelectual susţinut şi să renunţăm la ego-ul nostru hiperinflamat pentru a înţelege şi a accepta adevărul. Cred că cel mai bun antidot împotriva teoriilor conspiraţioniste nu este educaţia, ci smerenia şi spiritul dilematic. Smerenie nu în sens pur religios, ci în sensul acelui bun-simţ care te face să-ţi spui: «Stai puţin, omul ăsta este pregătit chiar în meseria de medic sau de biolog, poate ceva din ce zice e totuşi adevărat»“, continuă specialistul. 

Fosta prezentatoare TV Olivia Steer este cel mai vizibil reprezentant al mişcării antivaccin din România, însă sunt şi medici care amplifică acest fenomen. Un exemplu este oftalmologul Monica Pop, care a declarat public, la doar câteva zile după apariţia vaccinului anti-COVID, că acesta ar putea provoca leucemie. Nu s-a mai cramponat de dovezi.  

„Olivia Steer pare să fie doar o victimă a unei posibile traume psihologice personale de care presa de scandal a profitat ca să facă audienţă. În ce-i priveşte pe medici, pot spune că sunt o grupare măruntă, dar foarte gălăgioasă. Am citit şi ascultat ce spun unii dintre ei. Unora li se aplică proverbul unde-i minte multă e şi prostie, alţii sunt, pur şi simplu, ticăloşi care profită de astfel de subiecte pentru a câştiga, cinic, vizibilitate şi popularitate. Breasla medicală are eroii ei mari, dar şi ticăloşii ei cosmici“, mai spune expertul în politici de sănătate. 

Reputatul medic pediatru Mihai Craiu subliniază că unii dintre cei care promovează informaţii fără nicio bază ştiinţifică au altă agendă decât sănătatea românilor: „Din dorinţa de senzaţional, sau din alte motive, diverse persoane publice au făcut afirmaţii incorecte, afirmaţii neînsoţite de vreo dovadă ştiinţifică. Din păcate, în contextul emoţiilor adunate sub presiunea pandemiei, astfel de voci au fost mediatizate excesiv, în mod nefericit, sub forma unor monologuri ce se adresează gândirii «mitice» a românilor, şi nu celei raţionale“.

Mihai Craiu Captură video Digi24

Vaccinurile, printre cele mai sigure medicamente

Raţional şi ştiinţific, vaccinurile sunt printre cele mai sigure medicamente raportat la numărul şi la severitatea efectelor adverse. Cele mai multe efecte secundare sunt minore şi temporare, iar cel mai des raportate sunt durerea la locul injectării şi o febră uşoară – semne că vaccinul funcţionează şi că sistemul imunitar este activat. Pentru că vaccinurile sunt administrate la scară globală, există numeroase instituţii care monitorizează chiar şi cele mai rare efecte adverse. Un alt lucru important pe care antivacciniştii îl omit în discursurile lor este că boli precum variola, poliomielita şi tetanosul, care au ucis şi desfigurat milioane de oameni, au fost eradicate sau stăvilite cu ajutorul vaccinurilor. 

Politizarea a exacerbat pandemia

În ciuda faptului că vaccinurile împotriva infecţiei cu SARS-CoV-2 reprezintă singura speranţă de revenire la normalitate, dezinformările şi propaganda antivaccinistă continuă să se propage cu rapiditate. Scenariul este cu atât mai înfricoşător cu cât avem de-a face cu o pandemie intens politizată şi prost gestionată. Absenţa unei conduceri globale şi a unităţii în lupta împotriva noului coronavirus reprezintă o ameninţare mai mare decât epidemia în sine, declara chiar directorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) Tedros Adhanom, adăugând că politizarea pandemiei a dus la agravarea acesteia. „Lumea are nevoie disperată de unitate naţională şi de solidaritate globală. Politizarea pandemiei a exacerbat-o“, declara şeful OMS la un forum medical. 

Şi prof. dr. Simona Ruţă atrage atenţia că politizarea distrage atenţia de la lucrurile reale: peste 65 de milioane de persoane infectate şi 1,5 milioane de decese cauzate de COVID-19 în mai puţin de un an, cifre ce ar fi trebuit să creeze nevoia de solidaritate. „Sigur că politizarea este foarte nocivă, dar am spus încă din primăvară că nu cred că această pandemie va scăpa de politizare. Ar fi fost un miracol“, afirmă şi Vlad Mixich.

„Există două opţiuni: vaccinarea sau să-ţi joci sănătatea la barbut“

Săptămâna trecută, o britanică de 90 de ani a fost prima persoană din lume căreia i s-a administrat vaccinul Pfizer împotriva COVID-19. Aşadar, cercetătorii şi-au făcut partea lor de treabă, dezvoltând vaccinuri în doar nouă luni. Acum, guvernele trebuie să le administreze, ceea ce necesită nu doar o mobilizare exemplară organizatorică şi logistică, ci şi rezolvarea unei probleme istorice: neîncrederea cetăţenilor. 

Marea temere, de altfel justificată, este dată de timpul scurt în care a fost dezvoltat vaccinul, o misiune care în trecut dura ani întregi. Pe de altă parte, experţii dau asigurări că perioada a fost suficientă pentru a respecta toate etapele de siguranţă. Din cele peste 150 de proiecte iniţiate, 58 au ajuns în fazele 1 şi 2 de testare, iar în final doar 13 au trecut în faza 3, de testare pe voluntari, explică medicul Mihai Craiu. 

„Controlul a fost extrem de riguros şi multe proiecte ce au început bine, dar n-au trecut fazele reglementate de siguranţă şi eficienţă au fost oprite. Cum a fost posibilă o astfel de viteză de dezvoltare? În primul rând, prin folosirea metodelor computerizate de măsură şi control, prin robotizarea ultra-performantă a etapelor de producţie şi prin cercetări novatoare asupra tehnicilor de construire a vaccinurilor propriu-zise. Ca să fac o comparaţie plastică, pe vremea când dezvoltarea unui vaccin dura zece ani, foloseam în comunicare scrisorile şi faxul. Acum, putem trimite online, aproape instantaneu, cantităţi uriaşe de date, cu ajutorul unor algoritmi de arhivare. Acum, în era inteligenţei artificiale, este posibilă dezvoltarea unui vaccin în circa un an“, a explicat medicul. 

Margaret Keenan este prima persoană din lume care a primit doza de vaccin anti-COVID FOTO Getty Images

Cum a fost posibilă o astfel de viteză de dezvoltare a vaccinului? În primul rând, prin folosirea metodelor computerizate de măsură şi control, prin robotizarea ultra-performantă a etapelor de producţie şi prin cercetări novatoare asupra tehnicilor de construire a vaccinurilor propriu-zise. Mihai Craiu, medic pediatru

Niciun vaccin nu conţine virusul SARS-CoV-2 viu

Rapiditatea a fost ceea ce s-a aşteptat de la oamenii de ştiinţă, a fost răspunsul corect la o situaţie fără precedent, cu consecinţe grave pentru sănătatea publică şi cea individuală, explică prof. dr. Simona Ruţă, specialistă în virusologie. „Nu s-a făcut în niciun fel rabat de la principiile siguranţei, potenţialele reacţii adverse au fost atent monitorizate în toate etapele studiilor clinice şi siguranţa va fi în continuare atent monitorizată.“ 

Rapiditatea se explică şi prin faptul că vaccinurile au beneficiat de informaţii ştiinţifice descoperite deja în timpul epidemiilor cu celelalte două coronavirusuri – SARS-CoV, din 2002, şi MERS-CoV, din 2012. De asemenea, specialiştii atrag atenţia că, spre deosebire de alte vaccinuri, cele împotriva COVID-19 nu conţin virusul – fapt ce a fost deja vehiculat, în mod fals, de antivaxeri.  

„Niciunul dintre vaccinurile aflate în diferite stadii de dezvoltare nu conţine virusul SARS-CoV-2 viu. Cele două vaccinuri care au depus documentaţia pentru aprobare, Pfizer şi Moderna, conţin ARN mesager, adică un «set de instrucţiuni» genetice trimise către celulele noastre, care va fabrica o proteină virală, incapabilă să determine boala, dar care stimulează răspunsul imun. Această proteină va fi un fel de antrenor al sistemului imun, pe care îl va învăţa cum să răspundă rapid şi eficient în cazul în care intră în contact cu virusul SARS-CoV-2, în aşa fel încât să nu se dezvolte boala“, a mai explicat prof. dr. Simona Ruţă.

Statistici şi emoţii

În România, primele doze de vaccin, în jur de un milion, sunt aşteptate la începutul anului viitor. În cel mai optimist scenariu, în primele şase luni vor fi vaccinaţi aproximativ 13 milioane de români, potrivit coordonatorului campaniei de vaccinare, medicul Valeriu Gheorghiţă. Însă marea provocare va fi convingerea oamenilor să se vaccineze, într-o perioadă în care încrederea în autorităţi este din ce în ce mai şubrezită.   

Vlad Mixich subliniază că pentru a avea succes, în campania de promovare a vaccinării ar trebui să existe o comunicare transparentă şi să se răspundă constant îngrijorărilor şi întrebărilor apărute. De asemenea, comunicarea ar trebui să fie realizată nu doar prin specialiştii în domeniul medical şi al sănătăţii publice. „Nu doar noi ar trebui să vorbim despre asta, ci şi artiştii, educatorii, sportivii. Foarte important este ca lucrurile să fie povestite, pentru că naraţiunile sunt cele care ne pot face să credem cele mai fantasmagorice lucruri, dar tot ele sunt unelte extrem de eficiente în a transmite adevărul. E nevoie, aşadar, nu doar de cifre, ci şi de emoţii în aceste campanii de comunicare“. 

În plus, e important ca oamenii să înţeleagă că vaccinarea reprezintă singura modalitate prin care vom putea reveni la viaţa de dinaintea izbucnirii pandemiei. „În prezent, nu există un tratament antiviral pentru coronavirus şi nici unul patogenic suficient de eficient pentru orice formă moderată sau severă de COVID-19. În aceste condiţii, există două opţiuni: vaccinarea cu un vaccin dovedit sigur sau să-ţi joci sănătatea la barbut. Cei dispuşi să-şi joace sănătatea la barbut sunt liberi şi trebuie să fie liberi să o facă. Dar cei care în loc de-un «şase-şase» vor nimeri un «doi-unu» vor pierde cel mai preţios lucru pe care-l avem noi, oamenii. Şi nu din vina altcuiva, ci exclusiv din vina lor“, spune Mixich.  

Gabriel Diaconu, medic psihiatru: „N-ar trebui să devii o vuvuzelă radicalistă şi toxică pentru societate“

Psihiatrul Gabriel Diaconu a explicat, într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, cât de nocive sunt poziţiile antivaccin venite din partea unor medici, dar şi ce stă în spatele unor astfel de gesturi. De asemenea, specialistul a vorbit şi despre riscul politizării pandemiei într-o ţară în care încrederea cetăţenilor în conducători scade de la o zi la alta.

Gabriel Diaconu 

„Weekend Adevărul“: „Când un medic spune prostii, responsabilitatea morală a celorlalţi medici ar trebui să fie să răspundă răspicat“, scriaţi într-un text pe Facebook. Doamna dr. Monica Pop a afirmat că vaccinul anti-COVID ar putea cauza leucemie. Cum îi răspundeţi? 

Gabriel Diaconu: În momentul în care apare un vaccin nou, medicii sunt primii care citesc indicaţiile, prospectul şi documentaţia lui. La acest moment, ceea ce ştim este că metodologia de testare a vaccinurilor a fost şi este perfect transparentă. Când eu am spus că sunt primul care se va vaccina, n-am spus-o cu titlu eroic, am spus-o cu titlu responsabil – este o declaraţie de încredere la adresa metodologiei ştiinţifice. Ce a făcut doamna doctor Monica Pop, şi nu este singura, căci există mai mulţi medici care se suie în turn de fildeş, este să se antepronunţe cu privire la capabilităţile, dar şi la specificaţiile unui produs medicamentos. A spus nişte lucruri pe care eu le consider reprobabile. Să ai, ca medic, o astfel de opinie mi se pare profund lipsit de etică medicală. Doamna Pop ori nu stăpâneşte termenii – n-aş vrea să particularizez la dânsa, ci să vorbesc despre toţi
medicii –, ori îi stăpâneşte şi-i foloseşte maliţios. Este posibil ca, în viitorul proxim al vieţilor noastre, vaccinurile care folosesc tehnica ARN mesager să ajungă să fie folosite ţintit pentru tratamentul unor boli incurabile, inclusiv leucemii. Ironic, nu? 

Totuşi, antivacciniştii nu prezintă niciun argument ştiinţific pentru crezurile lor. 

Aşa este, ei fac ceea ce se cheamă gaslighting (n.r. – o formă de abuz psihologic în care victima este deziluzionată, îndoindu-se de propria memorie, percepţie şi sănătate mintală). Se folosesc de un palier emoţional, declanşat când oamenii aud de cancer, autism, leucemie, ca să creeze spaimă şi teroare în populaţia care, deocamdată, cumpăneşte dacă se vaccinează sau nu. Or, acesta este un gest profund antimedical, făcut pe seama ignoranţei oamenilor. În numele populismului şi al demagogiei.

Pe cârca nesiguranţei, a fricii inerente a oamenilor şi a lipsei de cultură, medicii antivaccin îşi construiesc un amvon de la care ţin predici care le consolidează imaginea publică. Dar nu şi sănătatea publică.

Alţi 116 medici cu drept de practică au semnat o scrisoare prin care cereau Parlamentului să respingă legea vaccinării. Dumneavoastră cum vă poziţionaţi cu privire la această dezbatere?

Eu am fost întotdeauna pentru introducerea vaccinării cu titlul de obligativitate, dintr-o perspectivă de sănătate publică. Dacă, spre exemplu, i-am întreba pe aceiaşi semnatari ai scrisorii: „Sunteţi de acord cu intrarea în ţară a unui pacient contagios şi cu dreptul lui de a circula liber?“, ar răspunde: „Nu“. Carevasăzică, cu titlu de obligativitate. Drept urmare, aceşti oameni care semnează scrisori, care fac multă vâlvă publică şi care se opun curentului vaccinal şi iniţiativelor de imunizare ţin două seturi de registre: unul pentru mulţime şi unul pentru interesul propriu. Şi interesul propriu este, de multe ori, populism demagogic. Pentru că, pe cârca nesiguranţei, a fricii inerente a oamenilor şi a lipsei de cultură, ei îşi construiesc un amvon de la care ţin diverse predici care le consolidează imaginea publică. Dar care nu consolidează sănătatea publică. Este un exerciţiu de egolatrie din partea acestor oameni şi, de multe ori, un exerciţiu antisistemic. 

Cât de rău fac astfel de poziţii venite de la medici, mai cu seamă că încrederea românilor în vaccinare este scăzută?

Statutul deontologic al medicului spune că dezinformarea cu bună ştiinţă este o abatere gravă de la codul etic medical şi poate să ducă până la suspendarea dreptului de liberă practică. Iar asta se întâmplă nu pentru că noi, medicii, nu avem voie să avem o opinie privind curentul vaccinal. Poţi foarte bine să ai o opinie despre obligativitatea vaccinării, despre validitatea vaccinării în anumite boli – este o dezbatere ştiinţifică şi profesia medicală este o profesie liberală. Pe de altă parte, aceeaşi retorică o găseşti la antivaxeri, care vor să stabilească un adevăr oficial şi transformă dezbaterea ştiinţifică în dezbatere publică. Or, dezbaterea ştiinţifică, dacă dânşii n-au aflat, să le-o repetam: are o concluzie. Se fac studii şi se fac meta-analize, acestea din urmă fiind concluzii. Despre vaccinuri există multe meta-analize definitive. Noi, medicii, nu suntem prin definiţie antiştiinţă, noi suntem oamenii care promovează cercetarea sistematică. Faptul că un medic spune că subiectul participant într-un studiu de cercetare este „cobai“ îl descalifică. Pe mine nu mă deranjează ca doamna Pop, nu doamna doctor Pop, să folosească orice vocabular consideră dânsa. Dar dacă foloseşte autoritatea de medic, de fapt şi de drept manipulează. Pentru că dânsa nu vorbeşte de la înălţimea profesiei medicale, ci de la înălţimea 

credinţelor personale. Eu, în cabinetul meu de psihiatrie, nu-mi folosesc credinţele personale ca să tratez pacienţi. 

Oamenii nu se vor vaccina cum se duc ei să-şi cumpere rostopască şi păducel din plafar. Oamenii se vor vaccina pentru că un medic a indicat vaccinarea, după ce a citit toată documentaţia şi după ce şi-a asumat, potrivit legii, responsabilitatea recomandării acestui medicament.

Antivacciniştii - puţini, dar vizibili

Credeţi că pandemia i-a convins pe sceptici sau, dimpotrivă, a accentuat şi mai mult fenomenul 

antivaccin?

Paradoxal, ce avem acum e o încredere sensibil mai crescută, cu aproape 15-20%, într-un vaccin anti-COVID, faţă de vaccinuri în general. Efectul pandemiei i-a convins pe unii oameni, care anterior poate că erau sceptici, să se vaccineze. Există un procent destul de mic care se declară convins antivaccin. Şi, din păcate, aceşti oameni sunt foarte vizibili, din motive mai degrabă psihologice. 

Adică? 

Pe o faţă de masă albă contează pata roşie, oricât de mică ar fi ea. De asta sunt aceşti oameni vizibili. În momentul în care populaţia României va avea un vaccin în circulaţie, toată documentaţia va fi pusă la dispoziţia medicilor. Foarte important: oamenii nu se vor vaccina cum se duc ei să-şi cumpere rostopască şi păducel din plafar. Oamenii se vor vaccina pentru că un medic a indicat vaccinarea, după ce a citit toată documentaţia şi după ce şi-a asumat, potrivit legii, responsabilitatea recomandării acestui medicament.

Catastrofa, armament politic

Cum ar trebui să comunice autorităţile în campania de vaccinare pentru a nu spori neîncrederea?

Asta este o chestiune foarte delicată, în primul rând prin filtrul vremurilor pe care le trăim. În trecut, campaniile – la unele am participat şi eu – au fost în oraşe, au existat discuţii cu medicii, cu părinţii, erau săli arhipline, unde se puneau întrebări şi se primeau răspunsuri. Acum n-o să putem face acelaşi lucru. Strategia de vaccinare va trebui adaptată dificultăţilor privind accesul la oamenii de rând. Există deja câteva campanii door to door, la nivel naţional, făcute de organizaţii civice şi ONG-uri. Pe de altă parte, mass-media va trebui şi ea să participe, în măsura în care studiile arată că românii îşi iau din presă informaţiile în ceea ce priveşte sănătatea lor. Cu cât discutăm lucrurile mai clar şi mai răspicat, cu cât le aducem mai aproape de oameni, cu cât mergem la nivel de autoritate locală, la nivel de primărie, cu cât găsim parteneri la nivelul minorităţilor etnice, religioase, cu atât lucrurile decurg mai bine. 

Cât de nocivă este politizarea pandemiei?

Istoria recentă arată că nu există catastrofă pe lumea asta să nu fi fost utilizată ca armament politic, inclusiv în România. Cred că etica şi morala ar trebui să-i împiedice pe politicieni să se pronunţe deşănţat pe marginea unei tragedii umane. Însă, încă din Antichitate, exploatarea tragediei umane a făcut retorica politică să capete o anumită greutate. Vorbim de un nărav care nu mă aştept să fie schimbat prea curând. În schimb, tonul şi conţinutul conversaţiilor ar putea fi sensibil ameliorate. Nu mi-ar plăcea vreodată ca un politician să devină parte a conspiraţionismului, a negaţionismului, a curentului antimedical, antivaccinal. N-ar trebui să devii o vuvuzelă radicalistă şi, în cele din urmă, toxică pentru societate, fară responsabilitate socială. Or, lipsa de responsabilitate socială face ca discursul demagogic să vină la pachet cu false informaţii, rele intenţii şi maliţiozitate medicală din partea unor oameni care, de multe ori, n-au pregătirea necesară.