Bolile infecțioase bat la ușă. Cine le invită în casă

Scăderea ratei de vaccinare a trimis România dincolo de locul 100, la nivel mondial. La multe vaccinuri suntem pe ultimul loc în UE, atrage atenția ministrul Sănătății, Alexandru Rafila.

Foto: Shutterstock

Vaccinarea împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, rujeolei și poliomielitei a scăzut cu 10 procente între 2009 și 2020, iar în ultimele săptămâni au reapărut focare de pojar la copii. Aceasta pentru că rata de vaccinare a scăzut sub 90% din populaţia de copii.

Potrivit datelor oficiale, între 2010 și 2023, România a înregistrat 37.008 cazuri de rujeolă și 68 de decese. În primele șase luni ale acestui an numărul cazurilor de rujeolă a ajuns la 515. Tot în primele șase luni ale lui 2023 s-au înregistrat 34 de cazuri de hepatită B, 30 de infecție pneumococică, 15 de meningită meningococică și 2 de tuse convulsivă. Dincolo de cifre însă important este trendul ratei de vaccinare, atrage atenția Rafila: „Iar noi ne aflăm pe un trend descrescător, iar perspectivele sunt îngrijorătoare. Părinții trebuie să știe că un vaccin protejează și poate salva o viață. Vaccinați-vă copiii dacă sunteți responsabili!”. 

Vaccinare facultativă, nu obligatorie

Strategia națională de vaccinare până în 2030, pusă în dezbatere publică, introduce conceptul de vaccinare opțională pe tot parcursul vieții. Nu este vorba despre niciun fel de obligativitate, ci de un drept, subliniază ministrul. Cei care doresc să se vaccineze vor merge la medicul de familie și vor solicita rețetă pentru vaccinul care va fi compensat într-o proporție mai mare sau mai mică, în funcţie de tipul de afecţiune pe care o are sau vârsta persoanei. În școli, vaccinarea nu va fi obligatorie, dar va fi explicată și încurajată. Rafila a militat pentru introducerea Educației pentru sănătate în școli, lucru care ar fi nu doar în beneficiul vaccinării, ci și al prevenției altor boli transmisibile și ar ajuta la însușirea unor comportamente de viață sănătoase. 

Ce ne-a scăpat în 90

Prof.dr. Emilian Popovici, vicepreședintele Societății Române de Epidemiologie, reamintește că „vaccinarea este singurul mijloc prin care se face o protecție direcționată față de bolile infecțioase”. Acesta este principalul motiv pentru care trebuie să privim cu atenție acest subiect, mai spune expertul: „Trebuie să gândim puțin contextul în care ne aflăm și ne vom da seama de ce apare această propunere de act normativ și de ce este binevenit, chiar dacă vine mai târziu decât ar fi trebuit. În primul rând că, în România, la ora actuală, se înregistrează o acoperire foarte proastă la o serie de vaccinuri. Și ne referim la vaccinurile din programul național de imunizare a copiilor. Și dacă menționez două categorii cred că este suficient: vaccinul diftero-tetano-pertussis și de cel polio. La primul suntem pe o poziție foarte joasă, într-o companie neonorantă de țări, din acest punct de vedere. Să nu uităm că, în anii 1990, difteria a fost prezentă la frontierele României, atât în Ucraina, cât și în Republica Moldova”, subliniază universitarul contextul.

Cele două țări înregistrau cazuri de îmbolnăvire și dacă aceste cazuri nu s-au translatat atunci în România asta s-a întâmplat datorită acoperirii vaccinale care, în acea perioadă, era la un nivel corespunzător. „Deci, iată eficiența barajului de vaccinare. În momentul în care ai o acoperire vaccinală corespunzătoare, chiar cu o boală infecțioasă de risc la frontiere, chiar cu deschiderea frontierelor, nu vei înregistra niciun caz de îmbolnăvire”, a explicat expertul mecanismul.

Bolile infecțioase nu sunt departe

E bine să avem în vedere că bolile infecțioase nu sunt de mult uitate: „De exemplu, poliomielita. Pentru unii, pare o problemă îndepărtată, existentă undeva în Pakistan și Afganistan. Dar să nu uităm că, în 2021, a fost un focar epidemic în Ucraina, cu două cazuri de poliomielită paralitică și 19 cazuri de contacți care au dezvoltat o infecție inaparentă. Și că Ucraina face o vaccinare de recuperare extrem de intensă”, mai spune profesorul Popovici.

Revenind la România, statisticile din 2023 ne arată că avem un număr important de județe cu acoperire sub 80% și că avem chiar un județ – Suceava – în care acoperirea este de 49%, atrage atenția universitarul: „Când ai asemenea rate de acoperire vaccinală sau de descoperire vaccinală, sigur că te gândești că e imperios necesar să ai un instrument care să te ajute să modifici aceste procente într-unele favorabile, iar acest instrument nu poate fi decât o lege a vaccinării. În toate statele civilizate, democratice, se acționează în baza legii”.

Întrebat dacă din punctul său de vedere corect este ca vaccinarea să fie obligatorie sau nu, profesorul a răspuns: „Sunt 12 țări din UE în care cel puțin o vaccinare este obligatorie. Sigur că, în funcție de contextul epidemiologic, în funcție de situație, se poate analiza și se poate lua o hotărâre referitoare la acest aspect. Însă, în propunerea de act normativ în discuție, vaccinarea nu este obligatorie, ci recomandată”.

10 ani de protecție

Cât privește vaccinarea pe tot parcursul vieții, subiectul este intens dezbătut în țările dezvoltate și mai puțin spre deloc discutat în celelalte. „La noi, dacă vom discuta acum cu oamenii și-i vom întreba ce știu despre vaccinarea difterică, tetanică la adult, vom constata cu surprindere că fie nu știu nimic, fie nu au informația corectă. Pentru că noi, la 14 ani, încheiem cu vaccinările copilăriei. Mai avem protecție după ce am încheiat aceste vaccinări circa 10 ani! Deci, după vârsta de 24 de ani, toți cei care n-au făcut un rapel încep să fie progresiv din ce în ce mai expuși față de aceste infecții. Câți știu că, din 10 în 10 ani un adult ar trebui să facă o vaccinare pentru difterie și tetanos, cu toxoid difteric sau cu toxoid tetanic? Aceste informații sunt foarte importante și ele trebuie să se transforme în acțiune, pentru a proteja”.

Din punctul de vedere al doctorului Adrian Marinescu, medic primar de boli infecțioase, directorul medical al Institutului Național de Boli Infecțioase „Prof.dr. Matei Balș” din București, discuția asupra obligativității sau nonobligativității vaccinării este una falsă. Deocamdată, spune medicul, nu vorbește nimeni de obligativitate: „Ce este interesant este că principiul vaccinării – care trebuie să fie cel mai important și care spune că astfel se face prevenția în bolile infecțioase – nu intră deloc în discuție. Trebuie să ne fie clar că persoanele în vârstă, cele cu boli cronice, dacă nu sunt vaccinate împotriva diferitelor microorganisme, au un risc mare de a face forme severe și a-și pierde viața. Dar sunt și persoane, indiferent de vârstă, care nu au nicio afecțiune asociată – cum sunt copiii – care pot să facă și ei forme severe, e adevărat că rar. Și, din păcate, au fost situații de infecție meningococică de exemplu, cu copii care au ajuns cu o evoluție imprevizibilă și care au pierdut lupta. Dacă ar fi fost vaccinați, puteau fi evitate aceste situații”.

Din păcate, mai spune dr. Marinescu, România, în general, când vorbim de principiul vaccinării, stă foarte prost: „Noi suntem sub media acoperirii vaccinale pentru cam tot ce înseamnă vaccinuri. Orice campanie s-a încercat în România – și au fost inclusiv pentru HPV, nu mai vorbim de pandemia de SARS-CoV-2 – toate n-au avut răsunetul pe care ni-l doream. Și ce e interesant este că, de multe ori, discuția în loc să fie medicală, este oricum altcumva. Până la urmă, fiecare ar trebui să vorbească în domeniul lui. Dacă vreau să fiu lider de opinie în raport cu un subiect, ar fi normal să mă pricep. Să fiu în domeniu. Altfel, care este beneficiul cetățeanului care ascultă?”.

Educația la noi este deficitară. „Educația medicală se bazează pe educația pe care o am în primii ani. Pentru că de acolo, oamenii care au o anumită educație ajung să primească și informațiile medicale așa cum trebuie. Cum vă explicați că țări cu mai mult potențial, dezvoltate, bogate, au o rată mare de vaccinare? De ce nu se întâmplă să fie și excepții? De ce suedezii au rată bună de vaccinare? De ce danezii au rată bună de vaccinare? Și, în general, de ce țările mai sărace – cum este și România – vin cu o rată scăzută de vaccinare a populației? Ar trebui ca acest lucru să ne dea de gândit”, mai spune dr. Adrian Marinescu.

Într-un comunicat trimis presei, reprezentanții Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice spun că „am ajuns la momentul în care pentru prima dată pacienții cronici vor putea alege să se vaccineze. Până acum nu o puteau face pentru că nu își permiteau să își cumpere vaccinul. Nimeni nu are dreptul să îngrădească accesul la programe de prevenție, cum este vaccinarea”.