Exclusiv Avertisment dur de la românul care conduce un grup de războinici în prima linie în Ucraina. „Asta nu se face în România și e grav”
0Getotac, românul care conduce plutonul Getica, cunoscut și ca Romanian Battlegroup „Getica” pe frontul ucrainean, explică din proprie experiență ce înseamnă un război în secolul XXI și cât de mult au evoluat tacticile și tehnicile militare. Într-un interviu pentru „Adevărul”, Getotac avertizează că România e complet nepregătită în fața unei agresiuni ipotetice de amploarea celei din Ucraina și explică ce măsuri ar fi necesare pentru a descuraja Rusia.
Din motive obiective, Getotac evită să-și dezvăluie public numele. Așa cum scrie și pe site-ul oficial, Romanian Battlegroup „Getica” este un grup simbolic și nu reprezintă o structură oficială. „Getica” este un fel de brand caracteristic al românilor care luptă în Ucraina. Într-un cadru legal, toți membrii „Getica” sunt soldați încadrați oficial în Forțele Armate ale Ucrainei, cu aceleași drepturi și obligații pe care le are orice soldat ucrainean și, bineînțeles, cu livrete militare emise oficial. "Operăm într-o structură afiliată Directoratului de Informații al Apărării din Ucraina (GUR)", spune reprezentantul grupului.
Getotac și colegii săi sunt dispuși să comunice pe Facebook cu toți românii care vor să afle detalii despre ceea ce se întâmplă pe frontul din Ucraina și o face AICI. Luptă de 3 ani în Ucraina și visează că într-o zi se va întoarce acasă, în România, fără teama că va trebui să meargă din nou la război. Însă experiența de pe front, unde fentează zilnic moartea, dar o vede la tot pasul, alungă acum orice urmă de optimism.
Rușii înaintează tot mai rapid
Getotac spune că deși trupele ucrainene fac anumite progrese în anumite zone, în general rușii continuă să cucerească teritoriu. Avansul rușilor ar fi chiar de 5 ori mai rapid decât anul trecut, spune el.
„Începând cu luna octombrie de anul trecut, am fost dislocați în teatru de operații în Zaporojie. Am încheiat recent această misiune. Între iulie-octombrie, am activat în Lyptsi, în zona Harkiv și unitatea a fost restructurată în 3 componente operaționale. Echipă de suport foc, responsabilă coordonare și executare a sprijinului de artilerie și lovituri de precizie. Când zic artilerie, mă refer la țevi de mortieră, deci țevi ușoare. Avem echipa de informație, intelligence, supravegere și recunoaștere, ISR-ul, și am format echipă de acțiune directă care în continuă mișcare, pentru că continuă să apară oameni noi, pleacă din oamenii vechi, iar în echipele astea de acțiune directă intră doar oamenii care știm că pot să facă chestia asta și sunt pregătiți să facă chestia asta”, spune Getotac.
Situația pe front este cât se poate de dificilă, iar sorții surând pe rând ambelor tabere, ca să le îngroape aparent mai apoi.
„Acum suntem în defensivă totală. E adevărat, avem zone în care am făcut ceva avansuri, dar se vorbește mai puțin despre asta. Pentru că, în principiu, cred că nu e nici interesul ucrainerilor acum să pretindă că înaintează. Spre exemplu, noi am reușit să eliberăm o jumătate de pădure, să o recuperăm, iar acum mă uitam pe hărți și am văzut că între timp a fost toată eliberată. Dar vorbim de avansuri de 500 de metri, 800 de metri, deci în niciun caz de avansuri majore. În schimb, în ultima vreme semnalele, comunicate de la centrele de presă ale Armatei Ucrainene spun că rușii avansează undeva la de 5 ori mai mult decât anul trecut”, este vestea proastă dată de român.
Probleme cu armele și muniția
Explicațiile sunt simple. Trupele ucrainene, întărite de detașamente de voluntari străini, inclusiv de Romanian Battlegroup „Getica” sunt net inferioare ca număr de oameni, dar mai ales ca dotare și muniție.
„Problemele mari sunt că avem carențe de personal, avem carență de muniții, avem carență de armament. Încercăm să compensăm tot felul de, mă rog, producții de drone și alte arme, dar până ce vor ajunge în producții de masă, dacă vor ajunge, astea-s chestii simbolice și suntem dependenți în continuare pe ajutorul internațional. Iar de aici se simte că acest ajutor s-a redus mult, din păcate, mai ales după venirea președintelui Trump. S-a redus că vrem, că nu vrem, iar Europa nu e capabilă să acopere asta. Sigur, sunt convins că Europa face eforturi mari în sensul ăsta, pentru că interesează direct. Acum, cât de mare e acest effort în realitate, nu știm și nu pot să comentez. Dar suntem în situație dificilă”, spune românul.
El a vorbit și despre problemele de efectiv ale armatei ucrainene. Aliații Ucrainei, europenii, i-au cerut președintelui Zelenski să coboare vârsta de recrutare și să aducă în armată și tineri sub 25 de ani, până la 18, dar până acum liderul de la Kiev a refuzat. Getotac admite că e vorba de o decizie extrem de grea.
„Din punct de vedere al unui om care e implicat în războiul ăsta și ca militar, aș putea spune că da, soluția asta o văd ca o chestie normală din punct de vedere tactic și strategic. Adică ar trebui să recruteze și mai tineri, pentru că ucrainenii au mari probleme de efective și sunt copleșiți. De cealaltă parte, ca tată, pentru că și eu sunt tată, văd altfel lucrurile. Adică, tatăl din mine are mari rezerve, mi-ar fi greu să-mi văd copilul luptând. Și mi-aș dori ca România să nu trebuie să facă niciodată alegerea asta. Și e o mare tristețe când începem să discutăm de subiectele astea, pentru că o discutăm toate temele astea între noi, le discutăm și cu ucrainenii. Continuitatea națiunii ucrainene e pusă în pericol în momentul când s-ar începe să ia pe front copii de 18 ani și să-i bage în prima linie”, mai spune el.
În ce privește percepția unora că tot ce mai contează în acest moment ar fi doar dronele, reprezintă o mare exagerare, susține Getotac. Infanteria, blindatele și nu numai au în continuare un rol important, iar fără ele nu ar putea fi dus războiul, nici de către ucraineni și nici de ruși.
Dronele nu pot decide de unele singure războiul
„Este o exagerare semnificativă că doar dronele mai contează războiul ăsta. Din punct de vedere tactic, aș porni de la ideea că există două tipuri de fronturi aici. De fapt, în toată linia de demarcație a războiului din Ucraina, există două tipuri de fronturi. Există frontul static și frontul mobil. Dacă ne raportăm la cel static, există multe zone ale frontului care nu s-au mișcat deloc sau aproape deloc din 2022 și până azi, iar noi chiar am fost într-un astfel de loc. Acum, din păcate, a început să miște, iar ucrainenii au început să pierdă niște teritorii acolo”, adaugă el.
Mai departe, Getotac dezvoltă această idee și explică de ce, deși sunt extraordinar de utile, dronele nu pot singure să decidă un război.
„Pentru că vorbeam de aceste poziții statice, singurul lucru pe care îl ai sunt ochii din cer, dronele. Inamicul, în schimb, la fel are ochii din cer. Și de multe ori inamicul nu vrea să atace, tu nu vrei să ataci și ce ai nevoie aici este un fel de patrulă în cer, niște ochi care să-ți spună dacă rușii vor ataca sau nu. Și el vrea la fel să afle dacă vei ataca sau nu. Aici, tot ce e e de făcut e de supravegheat linia asta statică pentru că de obicei nu sunt schimbări pe ea dar niciodată nu se știe când pot interveni schimbări. Acolo dronele sunt primordiale, reprezintă o armă extraordinară. Însă în momentul în care inamicul decide totuși să facă o împingere, o străpungere, asta nu se face cu drone, ci de obicei cu blindate și cu infanterie în asalturi. Aici dronele sunt esențiale fiindcă anunță orice atac. Pe de altă parte, trebuie înțeles că pentru inamic, de exemplu, în momentul când începe să cucerească teritoriul și frontul devine din static mobil, valabil și atunci când ucrainenii recucersc teritorii, avansurile și mai ales stabilizarea se fac cu trupe de infanterie și cu blindate de suport. Deci nu se poate doar cu drone, oricât de bune ar fi. Nu poți să cucerești o țară numai cu drone, nu poți nici să o eliberezi doar cu drone”, susține el.
Pe fondul apariției dronelor, rolul trupelor de infanterie și al blindatelor s-a schimbat într-o anumită măsură. Infanteria este mult mai expusă, iar infanteriștii trebuie să facă eforturi supraomenești ca să facă față. Toate acestea se simt și se conștientizează doar în focul războiului. În schimb, Getotac este îngrijorat de anumite informații din Armata Română, referitor la lipsa de pregătire a militarilor, mai ales a rezerviștilor și a voluntarilor.
Sfat pentru șefii Armatei Române
„Nu vreau să dau lecții Armatei Române, dar s-ar putea să le prindă bine un sfat de la Getica, pentru că noi am avem aici experiența directă a războiului zi de zi, nu teoretică. Am văzut filmulețe de la noi cu mai mulți rezerviști și cu voluntari care nu sunt tocmai pregătiți din punct de vedere fizic, asta ca să fiu elegant. Iar în războiul de azi, dar și în războiul viitorului, e esențial să fii pregătit, să ai condiție fizică impecabilă, nu să fii un burtos care leșină dacă fuge 50 de metri. Pot spune câte ceva din experiența personală aici. Eu însumi era de mai multe ori să mor, aici totul e suprasolicitant și o să explic și de ce. Apariția dronelor FPV și a tuturor tipurilor de armament ghidat și super inteligent a dus la faptul că din ce în ce mai puține blindate pot să acceseze zonele din prima linie. Și dintr-o dată am ajuns la infiluri, mă rog, noi le numim infil-exfil, deci deplasarea înspre poziție și în afara poziției, extragerea după misiune”, începe el explicația.
În aceste condiții, infanteriștii trebuie să facă eforturi supraomenești cu un echipament greu și cu multe riscuri.
„Soldatul este lăsat mult mai departe decât pozițiile din prima linie. Și asta duce la deplasări pe jos cu echipament complet, bineînțeles în condiții de stres care amplifică oboseala, mult mai mari decât aveam acum un an sau două. Pentru că efectiv blindatele nu mai vor să intre în zonele astea din cauză că se tem că vor fi lovite de dronele FPV, de inamic. Și atunci soldatul e obligat să parcurgă distanțe relativ mari cu echipament complet, pentru că, din nou, lipsa asta de personal și de mobilizare duce și la misiuni mult mai lungi. Am ajuns de la misiuni de 48 de ore până la misiuni de 96 de ore și după aia am sărit la misiuni de două săptămâni. Și nu oricum. Timp de două săptămâni cari în spate o greutate care poate să ajungă la 50-60 de kg și să te deplasezi 10-15 km în loc de câteva sute de metri, așa cum era la începutul războiului. Toate schimbările astea obligă militarii la eforturi imense și trebuie să ne adaptăm. Iar greul cade pe infanteriști. E un sacrificiu imens. Așa că trebuie să avem și noi soldați pregătiți acasă, pentru orice eventualitate. Altfel, în cazul unui atac ar fi imediat uciși”, avertizează Getotac.
El spune că a încercat deja să transmită acest lucru pe mai multe căi, cu speranța că va ajunge la vârf în Armata Română, iar cei în măsură să ia decizii și să corecteze aceste probleme să o facă.
Mesaj transmis
„Lucrurile astea le-am discutat cu oameni care se află în Armata Română. Dar nu numai în Armata Română, unde am și amici, ci am discutat-o cu oameni din NATO, cu francezi, spanioli, foști soldați care acum sunt în Legiunea Internațională Ucraineană și luptăm toți împreună. Și toți, absolut toți spun din postura de foști militari ai unor armate puternice din NATO că trebuie pus de acum un accent mult mai mare pe pregătirea soldatului, ca să fie capabil și de a acționa individual și de a lua decizii singur”, mai spune el.
De altfel, în opinia lui Getotac, această problemă este specifică militarilor și foștilor militari din trupele fostelor state membre ale Pactului de la Varșovia, inclusiv rușii și ucrainenii.
O altă problemă cu care se confruntă Armata Română este dată de faptul că nu are drone suficient de performante. În plus, trupele române au și multe alte probleme, arme vechi și lipsa tehnicii militare moderne. Toate acestea ne pun în pericol, susține Getotac, în cazul unui ipotetic atac rusesc.
Între Stalingrad și Războiul Stelelor
„Frontul din Ucraina este o combinație între rudimentar și absolut oribil, hai să fim sinceri, o combinație între Stalingrad și Războiul Stelelor. Asta e ceea ce trăiesc și văd eu aici. Există elemente din acest război care duc gândul la Primul Război Mondial, poate și la Războiul Crimeei, prin cruzime, prin tot felul de tactici poziționale, de sacrificiu de oameni, de asalturi inutile. Am avut experiențe de acest fel în Bahmut, a fost ceva oribil. Dincolo se acest lucru, avem arme de top, de la drone până la tehnică militară pentru războiul electronic, acces la sateliți și altele. Ucrainenii au dronele navale Magura. Cu ele au lovit și distrus mare parte din flota Federației Ruse din Mare Neagră. Și apoi sunt dronele la sol. Sunt alte drone, care, în principiu, nu sunt așa faimoase ca și FPV-urile, dar sunt utile fiindcă transportă tot felul de lucruri necesare, altele fac aprovizionare, iar altele, așa numitele drone kamikaze încărcate cu câteva zeci sau chiar sute de kilograme de TNT sunt lansate asupra pozițiilor rusești. România ar avea nevoie de asftfel de drone”, spune el.
România ar putea și ar trebui să ia și alte măsuri importante. Și nu le poate amâna, pentru că situația din Ucraina e impreivizibilă și nu este deloc exclus ca Federația Rusă să ajungă la un moment dat până la Gurile Dunării.
„M-a întrebat cineva din țară ce decizii aș lua dacă aș fi ministru al Apărării și ce direcție și proiecte aș avea. Cu experiența de aici de pe front, eu aș face două chestii rapide și prioritare, aș zice eu. În primul rând aș face un audit complet al capacității militare, pentru că nu știm și aici nu spun că nu suntem capabili, doar că nu știm ce capabilitate avem raportat la războiul din Ucraina, de exemplu. Și mă gândesc la un adversar, chiar dacă nu e inamic și nu suntem în război, la Federația Rusă. Ar trebui să fim bine pregătiți. Să știm exact ce efective, echipamente, stocuri de munițe, infrastructură și pregătire avem. Toate astea ar trebui să ne dea o imagine clară asupra a ceea ce putem și a ceea ce avem nevoie de acum să facem. Și asta ne va ajuta foarte mult în dezvoltarea capacităților viitoare și a sporirii capacității de apărare și de răspuns. De acolo se pot identifica lacune, se pot identifica carențe mari și se pot identifica părți unde stăm deja bine și unde stăm prost”, punctează Getotac.
Legislația României e încă deficitată la capitolul apărare
În plus, el a remarcat faptul că legislația reprezintă o problemă. Și are perfectă dreptate, pentru că România a avut nevoie de ani pentru a adopta legi de apărare necesare, precum legea dronelor.
„Ar fi de lucrat foarte mult la legislație. Am și o informație cum că există niște legi care permit pregătirea paramilitară voluntară, dar care sunt considerate inadecvate în forma lor actuală pentru amenințările actuale. Și știu că șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, a subliat la rândul său că Armata României nu dispune de o lege modernă care să permită pregătirea voluntară a populației. Și aici e o problemă care ne afectează pe noi, pe cei de la Gettica în mod direct. Pentru că noi am vrea să venim să participăm la un program de pregătire a populației pentru crize. Nu neapărat pentru războaie, dar bineînțeles că trebuie să ne punem și problema asta. Și nu putem să o facem din cauza unor elemente care există în legisația română, care interzice grupurile paramilitare. Iar noi am putea fi încadrați acolo, deși pe de altă parte ar există foarte multe maniere de a ne integra ca și personal contractant civil în forțele armate. Și să nu uităm că mai există un articol în Constituție care spune că fiecare citățean român are obligația și posibilitate de să apărea țara”, mai arată Getotac.
Avem prea puțini militari
Și asta nu este tot. România are, din punctul său de vedere, prea puțini militari în cazul unui atac dinspre Răsărit. În acest moment, Armata Română are un efectiv de aproximativ 80.000 de persoane, 70.000 militari şi 10.000 civili. E insuficient, spune Getotac, care arată că rușii au atacat Ucraina cu sute de mii de oameni. În cazul unui ipotetic atac al Rusiei, România nu ar putea să reziste.
„Stăm pe un efectiv redus de personal combatant având în vedere amenințările actuale. Avem prea puțini militari. Pe de altă parte, nu știu cine, nici măcar Ucraina nu ar face față fără ajutor, lăsată de una singură, în fața Rusiei. Războiul ar fi fost pierdut deja dacă ucrainenii nu primeau arme și bani. Și atunci ar trebui cumva ca măcar bărbații din România sau voluntarii, inclusiv femei, nu neapărat să fie obligați, ci să li se facă niște condiții să participe la niște stagii minime, de 3-5 zile, să învețe să dezansambleze o armă, să învețe un pic de balistică, un pic de calibră, să învețe să tragă la țintă. Și să învețe tehnici de supraviețuire, să știe ce să facă în caz de catastrofă majoră, de ferească Dumnezeu - război nuclear. Lucruri din acestea ar fi utile oamenilor”, punctează el.
În schimb, România pare încremenită comparativ cu alte țări din zonă și nu este capabilă să ia măsurile necesare pentru a se pregăti, iar în acel fel să prevină, să evite orice război decurajând orice ipotetic inamic.
„Asta nu se face în România și e grav”
„Asta nu se face în România și e grav. Alții fac asta. Polonia, ca să dau numai un exemplu, a făcut câteva sute de poligoane, toate subvenționate de guvern ca să pregătească populația. Lituania, celelalte țari baltice, la fel. E adevărat că încă nu avem graniță directă cu Federația Rusă, dar asta se poate schimba din păcate”, mai afirmă Getotac.
De asemenea, el consideră că România nu a procedat foarte corect atunci când a decis să achiziționeze drone turcești Bayraktar și o fregată din aceeași țară.
„Achizițiile astea de Bayraktar sau de fregată din Turcia nu ne folosesc. De exemplu, generalul Ben Hodges, care eu cred că iubește România, a zis cănu avem nevoie neapărat de vase de război cât avem nevoie de exemplu de drone marine. România poate să producă aceste drone intern, avem toate resursele și poate resurse mult mai mari decât ucranienii, inclusiv de import de componente. Și avem și oameni foarte bine pregătiți, avem experți la universități tehnice care au câștigat olimpiade și concursuri internaționale și care pot să contribuie foarte mult”, mai spune el.
Colaborarea cu Ucraina pentru drone, esențială
România ar putea în același timp să colaboreze cu Ucraina la acest capitol, iar ambele țări ar avea de câștigat de aici.
„Am primit o întrebare pe Facebook dacă România colaborează cu Ucraina pentru producția de drone. Știu pe surse, există o colaborare în acest sens, implicate fiind anumite firme românești și ucrainene. Și ar fi vorba despre firme redutabile în Ucraina. Deci ar exista o anumită colaborare din 2024, din ce știu eu, din toamnă cu Ukrspecsystems, de exemplu, ca să-ți dau un exemplu. Sigur că am văzut că am cumpărat recent Bayraktar TB2, de la turci, dar nu sunt niciodată de acord cu achiziția asta. Din proprie experiență știu că aceste drone turcești au fost redutabile, însă doar până când rușii le-au găsit niște vulnerabilități, niște vectori de atac cu război electronic. Încet-încet aceste drone au fost lăsate la sol și nu mai sunt folosite fiindcă nu mai fac față. Poate că între timp, cine știe, turcii le-au actualizat, dar eu cred că sunt destule soluții mai bune din Ucraina, de exemplu dronele Vector, care sunt și ieftine. Și mai e ceva: dronele și armele ucrainene au garanția că sunt bune fiindcă sunt folosite în război”, consideră românul.
Se încarcă comentariile...
