Adevărul despre zahăr: Este la fel de nociv ca tutunul? Medic „În realitate, e o diferenţă foarte mare.”
0Medicul Adrian Copcea ridică o întrebare provocatoare: zahărul este la fel de dăunător ca țigările? Într-o analiză detaliată, el compară impactul celor două, evidențiind că zahărul, deși are legături cu obezitatea, nu este cancerigen și este un nutrient esențial, contrar credințelor populare.
Într-o recentă postare, Dr. Adrian Copcea analizează comparația între zahăr și țigări, subliniind că zahărul este un ingredient nutritiv care, spre deosebire de țigări, este clasificat ca „General Recognized as Safe” (GRAS).
„Am auzit astăzi asta la o emisiune de succes. Fără a face vreo trimitere personală, strict ideea mi s-a părut un pic amuzantă în sensul că mi-a evocat un cuvânt foarte la obiect : « populism ». Adică…să spui că zahărul face mai multe victime decât ţigara pare mai degrabă ceva ce ar vrea lumea să audă…Cum e în realitate cu zahăr versus ţigări…Primul e un ingredient care e şi nutrient, adică corpul ştie să-l prelucreze şi să-l folosească (ca sursă de energie), e şi clasificat la « GRAS », adică « Generally Recognized as Safe”, adică în principiu nu e nesănătos, îl poţi cumpăra normal de la magazin cum cumperi orice altceva, în schimb ţigările nu sunt nutrient, sunt altceva. Zahărul nu e cancerigen în sine, nu e listat pe nicio listă de cancerigeni, ţigările da. De asta au şi interdicţie la reclame la televizor, avertismente pe ambalaje etc.”, susține Adrian Copcea, medic primar Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice.
Pe de altă parte, tutunul cauzează aproximativ 700.000 de decese anual și constituie cel mai mare risc prevenibil pentru sănătatea populației din Uniunea Europeană. Fumatul pe termen lung este principalul factor de risc pentru cancerul pulmonar, iar în România, aproape 12.000 de persoane sunt diagnosticate anual cu această boală, conform statisticilor. Din păcate, doar un sfert dintre aceștia reușesc să supraviețuiască.
Singura boală direct legată de zahăr
Deși obezitatea este o problemă majoră de sănătate publică, dr. Copcea afirmă că legătura directă dintre zahăr și boli precum diabetul este mai complexă decât se crede. Conform cercetărilor, zahărul este doar un factor printre mulți al unei diete echilibrate, iar cariile dentare sunt singura afecțiune legată direct de consumul de zahăr.
„În altă ordine de idei : da, avem epidemie de obezitate şi multe complicaţii datorate ei, dar legătura cu zahărul se chinuie ştiinţa de decenii să o facă şi cu greu o poate face. Singura boală care e legată direct de zahăr sunt cariile dentare. În rest ca să atribui zahărului o boală, să zicem foarte direct diabetul: e extrem de greu. Adică nu poţi induce diabet cuiva punându-l să mănânce zahăr. Nici pe model animal nu se induce diabetul aşa, se foloseşte streptozotocina, se folosesc alte căi. Sigur, nici bun nu e şi sunt atâtea recomandări, nici nu are rost să le pomenesc, în direcţia de a reduce zahărul. Inclusiv în directive europene. « Evitaţi excesul de zahăr, sare şi grăsimi ». Iar obezitatea…da, are un pic legătură cu zahărul, dar nici pe departe atât de mult cât crede lumea, iar datele ştiinţifice care încearcă să le lege sunt surprinzător de puţine. Ce vreau să zic aici e că sunt nişte nuanţe ale legatului zahărului de boli care sunt mult mai subtile decât la prima vedere.”, continuă specialistul.
Dr. Copcea aduce în discuție o cercetare care evidențiază că dieta globală joacă un rol semnificativ în apariția diabetului de tip 2, unde cerealele integrale și mezelurile au un impact mai mare decât zahărul. Sucurile cu zahăr sunt, desigur, un subiect de discuție, dar zahărul în sine nu este principalul vinovat.
„Spre exemplu alimentele cu impactul cel mai mare asupra apariţiei diabetului tip 2 au fost, într-o analiză care a calculat cam şi cu cât contribuie fiecare : dieta per total (în jur de 70%), dar separat pe grupe : aport insuficient de cereale integrale locul 1 / excesiv de cereale rafinate locul 2, apoi pe 3 şi pe 4 mezelurile şi carnea roşie (inclusiv neprocesată), abia pe 6 vin SUCURILE CU ZAHAR (da !), un pic mai încolo consumul prea mic de fructe. Zahărul, dacă n-ar fi sucurile cu zahăr, nu e în top 10. Dar să zicem că sucurile cu zahăr sunt zahăr şi ele merită luate în toate aceste calcule epidemiologice inclusiv ca zahăr. Cercetarea se cheamă « Incident type 2 diabetes attributable to suboptimal diet in 184 countries », o găsiţi dacă o căutaţi şi veţi vedea graficul la figura 1. Dar să zicem că déjà e prea ştiinţific ce am scris aici şi că nu contestă nimeni că reducerea zahărului e de dorit.”, adaugă medicul clujean.
„Nutriționism” - populismul alimentar
Dr. Copcea critică „nutriționismul”, termen care se referă la reducerea complexității nutriției la un singur ingredient. Acest tip de gândire, consideră el, este o formă de populism în domeniul sănătății, care simplifică o problemă complexă.
„Altfel, numeric şi luând în calcul diferite silogisme…hai să zicem că dă bine la public larg să spui că zahărul e ca ţigara, dar, în realitate, e o diferenţă foarte mare. Doar ghinionul că specia noastră a reacţionat prost la caloriile multe – din zahăr mai puţin dar din ansamblul alimentaţiei mult mai mult. Iar aici da, merită semnul de exclamare la sucurile cu zahăr, care de fapt fac rău în general prin forţarea corpului să metabolizeze prea repede fructoza. Asta e legătura directă. Dar nu mai reiau cu fructoza că probabil devine plictisitoare reluarea subiectului. Cu ocazia asta să mai atrag atenţia asupra unui cuvânt care se cheamă «nutriţionism», care e de fapt ceva greşit, e un fel de «reducţionism al nutriţiei» : să te arunci pe un ingredient anume (fie el nutrient sau altceva) ca şi cum el ar fi singurul responsabil sau singurul cu merite într-o situaţie anume. Iar nutriţia e mult, mult mai de ansamblu de atât.”, completează Dr. A. Copcea.
Altfel spus: „nutriţionismul e un populism în comunicarea pe teme de nutriţie.”, conchide medicul.
Scurtă istorie dulce
Zahărul nu este doar un ingredient controversat; el a jucat un rol crucial în istoria umanității. De la comerțul cu zahăr la impactul asupra migrației populației, Copcea sugerează că fără zahăr, istoria ar fi fost semnificativ diferită.
„În realitate, printre altele, zahărul a contribuit foarte mult la istoria omenirii şi, din câte ştiu spontan, e cauza principală a celor mai mari comutări de oameni dintr-o parte în alta pe planeta asta albastră şi dulce. Iar fără zahăr istoria omenirii ar fi arătat altfel.”, menționează medicul Adrian Copcea.
Zahărul își are originile în India și Noua Guinee, unde trestia de zahăr (Saccharum officinarum) era cultivată încă din 8000 î.Hr. Primul proces documentat de extracție a zahărului a avut loc în India în jurul anului 500 î.Hr., iar planta s-a răspândit rapid în Orientul Mijlociu, unde comercianții arabi au îmbunătățit tehnicile de rafinare. În secolul al XI-lea, zahărul a ajuns în Europa, devenind un lux rezervat aristocrației, iar mai târziu, prin comerțul colonial, a fost cultivat pe scară largă în insulele Caraibe, potrivit The Guardian.
În secolul al XVIII-lea, zahărul a devenit un ingredient esențial în dieta europeană, iar cererea a crescut semnificativ. Revoluția Industrială a dus la mecanizarea procesului de extracție și la descoperirea zahărului din sfeclă (Beta vulgaris), ceea ce a permis o disponibilitate mai mare și o scădere a prețului. Aceasta a avut un impact profund asupra consumului, iar zahărul a devenit un ingredient principal în multe produse alimentare procesate.
În secolul XX, zahărul a fost asociat cu probleme de sănătate, inclusiv obezitatea și diabetul, ceea ce a dus la controverse privind consumul și reglementarea sa. Astăzi, zahărul continuă să fie un ingredient esențial, dar și un subiect de dezbatere, cu privire la impactul său asupra sănătății publice și a alimentației moderne.
Se încarcă comentariile...
