Analiză Strategia prin care Rusia poate îngenunchea NATO fără luptă, demascată de un general român

Rusia nu trebuie neapărat să ne învingă militar. Este suficient să ne oblige să consumăm timp pe care nu-l avem, consideră fostul comandant al Comandamentului Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO, generalul (r) Dorin Toma. Cel puțin asta arată simulările făcute de experți ai unei universități din Vilnius.

Rusia nu are nevoie de o intervenție militară clasică pentru a pune mari probleme Foto: AI

Generalul Dorin Toma avertizează, pe baza a două simulări recente, cum ar arăta un atac hibrid în Lituania și explică și ce arată exact această vulnerabilitate majoră a NATO.

Avertismentele balticilor

Un exercițiu tactic desfășurat recent la Universitatea de Management și Economie din Lituania a analizat o ipoteză neconvențională: ce se întâmplă când presiunea geopolitică nu vine direct din ordinul Kremlinului, ci dintr-o criză internă izbucnită într-un teritoriu rus izolat, scrie SkyNews.

Britanicii au explicat despre ce este vorba. Organizat de noul think-tank Baltic International Security Centre alături de Universitatea ISM, exercițiul a adunat la un loc universitari, foști diplomați și experți militari din Marea Britanie și Europa, care au jucat rolurile decidenților ruși, ale rebelilor și ale reprezentanților statelor membre NATO.

Simularea a plecat de la premisa că o grupare de rebeli ultranaționaliști preia controlul în enclava Kaliningrad și îl ia ostatic pe guvernatorul regiunii. În scenariul luat în calcul, rebelii încearcă să trimită tancuri și trupe peste graniță, pe teritoriul Lituaniei, cu scopul de a forța Moscova să adopte o poziție și mai dură față de Occident. Prin provocarea unui răspuns din partea NATO, aceștia ar spera, conform scenariului, să determine întreaga Rusie să intre într-un război deschis cu Alianța Nord-Atlantică.

Un rol cheie în evaluarea și arbitrarea jocurilor de război l-a avut cercetătoarea Oana Lungescu, fost purtător de cuvânt al NATO. Pe parcursul simulării, ea a interpretat mai multe roluri strategice, printre care și pe cel al Comandantului Suprem al Forțelor Aliate din Europa.

Subliniind dinamica extrem de rapidă dintr-o astfel de criză, Oana Lungescu a evidențiat că lecția principală este importanța timpului și a modului rapid și coordonat în care trebuie să se acționeze. Ea a arătat că lucrurile se pot întâmpla într-o clipită, din direcții diferite și cu informații insuficiente. Din acest motiv, este crucial ca, prin intermediul NATO, toti aliații să poată ajunge rapid la o concluzie, să își poziționeze forțele și să le crească gradul de alertă pentru a preîntâmpina, a descuraja orice agresiune și a preveni agravarea crizei.

„Lecția mea principală este importanța timpului – cât de esențial este să acționezi extrem de rapid și într-un mod coordonat. Lucrurile se vor întâmpla într-o clipită și vin din direcții diferite. Informațiile sunt insuficiente și există decizii complexe de luat, motiv pentru care este crucial ca, prin intermediul NATO, toți aliații să poată ajunge la o concluzie și apoi să acționeze rapid, să își poziționeze forces și să le crească gradul de alertă pentru a preîntâmpina, a descuraja orice agresiune și a preveni agravarea crizei”, a spus românca, potrivit sursei citate.

Unde suferă NATO

Generalul Dorin Toma s-a referit la două studii care pornesc de la o realitate: NATO are anumite vulnerabilități pe care Rusia poate și știe să le exploateze, dacă dorește cu orice preț să o facă.

„Rusia nu trebuie neapărat să ne învingă militar. Este suficient să ne oblige să consumăm timp pe care nu-l avem. Două simulări recente privind un atac hibrid în Lituania arată exact această vulnerabilitate majoră a NATO”, avertizează generalul Dorin Toma.

Potrivit scenariilor invocate de acesta, Rusia ar provoca o criză NATO din interior și nu printr-un atac exterior. Alianța ar fi pusă într-o situație dificilă, pentru că a fost construită în scopuri defensive, iar o escaladare ar fi greu de luat în calcul.

„Aceste simulări au pornit, mai mult sau mai puțin, de la scenarii asemănătoare. Rusia pretinde că pentru a rezolva o criză umanitară în Kaliningrad are nevoie de un coridor de tranzit și solicită trecerea unui convoi cu escortă militară pe teritoriul Lituaniei. Dă și un ultimatum pentru a permite accesul pe teritoriul NATO. Tocmai acest tip de solicitare creează dilema. Rusia nu declanșează de la început o invazie a teritoriului aliat, ci construiește deliberat o criză sub pragul unui atac convențional. Creează o situație ambiguă în care NATO trebuie să decidă dacă merită să escaladeze și care este pragul ce impune o reacție militară”, mai spune el.

Scenariile luate în calcul de experți

Ambele scenarii ridică, în esență, aceeași întrebare: putem decide suficient de repede pentru a împiedica Rusia să creeze un fapt împlinit, este întrebarea care s-ar ridica în acest context.

„Pe timpul primului exercițiu, se așteaptă decizia politică pentru a activa planurile NATO, ceea ce duce la întârzierea acțiunii militare și permite forțelor ruse să ocupe acest coridor, să îl securizeze, amenințând cu escaladarea nucleară dacă forțele sale sunt atacate. Partea rusă mizează pe faptul că NATO nu poate genera o reacție politică și militară în primele 48 de ore. Se pot repoziționa forțele, se poate crește nivelul de pregătire, însă pentru activarea planurilor este necesară decizia politică. Iar aceasta întârzie. Prin urmare, Rusia urmărește să stabilească acel coridor în maximum 72 de ore, înainte ca mecanismul politic aliat să poată transforma avantajul militar potențial într-o acțiune militară efectivă. Conform scenariului, odată creat faptul împlinit, problema nu mai este împiedicarea pătrunderii, ci restabilirea integrității teritoriale a Lituaniei printr-o contraofensivă împotriva unor poziții ruse deja fortificate”, susține generalul Dorin Toma.

Generalul Dorin Toma a condus un comandament NATO Foto: Arhivă personală

Ambele scenarii sunt strâns legate, consideră el. „Acest scenariu arată ce se întâmplă când Rusia reușește să impună ritmul crizei. Cu alte cuvinte, se pare că superioritatea militară nu este suficientă dacă nu poate fi transformată la timp în efect operațional. Și asta explică foarte bine de ce al doilea scenariu este aproape o replică la primul. De această dată, se pornește tocmai de la lecția învățată și se reacționează militar înainte ca Rusia să poată realiza faptul împlinit”, adaugă generalul Dorin Toma.

Potrivit acestui scenariu, balticii, alături de polonezi și germani ar reacționa rapid și ar respinge orice tentativă a rușilor.

„Germania, Polonia și Lituania reacționează regional mult mai rapid și decid să alerteze forțele din regiune. Când armata rusă escaladează, reacția trupelor aliate este promptă, iar încercarea rusă de ocupare a culoarului terestru eșuează. Ulterior, NATO activează planurile de apărare fără aplicarea Articolului 5. Astfel, în a doua simulare se modifică tocmai raportul dintre timpul politic și timpul operațional. Germania și Polonia nu mai permit ca timpul politic să consume timpul necesar acțiunii militare. Forțele sunt puse în alertă, reacția începe înainte ca Rusia să consolideze câștigul teritorial. Însă, deși aliații câștigă confruntarea militară locală, problema strategică rămâne”, avertizează generalul Dorin Toma.

Chiar și așa, ar putea să apară probleme la care NATO ar găsi cu greu soluții.

„Înainte ca soluția să se stabilizeze, Rusia schimbă locul confruntării și introduce noi incidente (drone neidentificate lovesc o bază militară din Polonia). Aliații au scurtat timpul propriu de reacție, dar tot reacționează. Inițiativa strategică este, totuși, de partea adversarului. Prin ambiguitate, schimbarea geografiei crizei și alternarea presiunii militare cu oferta de negociere, Rusia obligă permanent adversarul să observe, să interpreteze, să se consulte, să decidă și, în cele din urmă, să reacționeze. Procesul se reia pentru fiecare incident în parte și consumă timp. Înainte ca un ciclu să se încheie, Rusia provoacă un alt incident”, este semnalul de alarmă tras de generalul Dorin Toma.

Când timpul devine o resursă strategică

În opinia sa, într-o confruntare limitată Rusia–NATO, timpul nu reprezintă doar intervalul în care trebuie luată decizia politică și militară:

„Timpul devine o resursă strategică. Nu îl măsori în orele necesare pentru a reacționa, ci în capacitatea de a impune adversarului ritmul confruntării: când trebuie să reacționeze, unde și la ce. Cu alte cuvinte, pentru a câștiga inițiativa, nu este suficient să acționezi mai repede. Trebuie să-l obligi pe adversar să-și consume timpul reacționând la problemele pe care i le creezi, ceea ce face Rusia în ambele scenarii.”

Și asta nu este tot. Rusia nici măcar nu ar avea nevoie să ocupe o țară baltică.

„Rusia nu trebuie neapărat să cucerească Lituania. Poate obliga NATO să întărească apărarea Lituaniei. Apoi generează presiune în altă parte. Alianța redistribuie resursele. NATO poate câștiga fiecare criză și totuși să nu aibă inițiativa strategică, atâta timp cât adversarul stabilește permanent unde și când NATO trebuie să reacționeze.”

Apare și o altă întrebare: după ce am reacționat la timp, am avut succes? Generalul Dorin Toma răspunde și la această întrebare.

„În al doilea scenariu, ambele tabere considerau că da. Aliații păstraseră controlul teritoriului și limitaseră escaladarea. Rușii controlaseră succesiunea crizelor, testaseră reacția NATO și determinaseră SUA să intre în negociere directă. Defineau diferit cele două tabere succesul? Categoric, da. Pentru aliați, succesul însemna în principal apărarea teritoriului și restabilirea status quo-ului. Pentru partea rusă, succesul însemna modificarea mediului politic și strategic chiar fără un câștig teritorial”, mai arată generalul Dorin Toma.

Problema cea mare ar fi, semnalează el, că NATO ar fi vulnerabilă în oricare dintre aceste situații. Rapiditatea ar rămâne cuvântul cheie, crede acesta.

„În concluzie, ambele simulări, deși au rezultate diferite, indică aceeași vulnerabilitate: problema NATO nu este numai dacă poate genera suficientă forță militară, ci dacă poate transforma această forță suficient de repede în efect militar și, mai departe, într-o strategie prin care câștigă inițiativa.

Pentru a câștiga timp, crizele trebuie anticipate, iar deciziile pregătite înainte ca ele să apară. Mecanismul aliat trebuie să permită trecerea rapidă de la avertizare la executarea planurilor NATO, fără ca fiecare acțiune militară să depindă de finalizarea întregului proces decizional. Altfel, coaliții regionale ale unor state membre NATO, cu interese comune, vor fi luate tot mai mult în calcul”, conchide generalul Dorin Toma.