Gripa porcină din urmă cu trei decenii

Cei care s-au confruntat cu gripa rusească (1977-1978) sunt mai puţin sensibili la pandemia din prezent. Gripa porcină este o formă nouă a celei din anii ’70, însă este mult mai periculoasă. Gripa rusească a generat ultima pandemie globală, lăsând în urmă peste un milion de cadavre şi multe semne de întrebare despre evoluţia epidemiilor.

Persoanele de vârsta a treia au imunitate în faţa virusului A(H1N1), spre deosebire de tineri, care se pot îmbolnăvi mult mai repede. E teoria medicului Leonard Mermel, specialist în boli infecţioase în cadrul Spitalului Rhode Island, citat de publicaţia americană Wired. Tulpina virusului gripei porcine este foarte asemănătoare cu cea a gripei ruseşti, care a afectat întreaga lume în anii 1977-1978. A fost ultima pandemie de gripă înregistrată până azi.

Gripa rusească a afectat mai ales Uniunea Sovietică şi China. Numărul persoanelor decedate din cauza acestei gripe se ridică la peste un milion. Virusul este originar din Nordul Chinei, dar s-a extins cu repeziciune în Siberia şi Rusia pentru ca, mai apoi, să cuprindă întreaga planetă. A rămas în istorie drept „gripa rusească“, fiindcă din URSS a făcut „pasul“ spre Europa.

Şi medicii greşesc

Cercetătorii au atribuit cu greu numele de pandemie situaţiei la nivel global, deoarece mai multe persoane aveau imunitate la gripa rusească, de la o pandemie înregistrată cu alţi douăzeci de ani în urmă. Gripa porcină din zilele noastre reprezintă, aşadar, un pericol major pentru tineri, întrucât imunitatea ar putea să nu fie transmisibilă de la părinţi.

În august 2009, doctorul Harvey V. Fineberg, preşedintele Institutului de Medicină din Washington, a declarat, într-un interviu acordat Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, că una dintre lecţiile pe care le putem învăţa în urma experienţei din 1977-1978 este că nu trebuie să ne încredem în intuiţia medicilor. „Pandemiile majore apar de aproximativ trei ori în fiecare secol. Prin urmare, cercetătorii pot face puţine observaţii în legătură cu viruşii care au apărut în timpul vieţii lor. Spre exemplu, în anul 1977 se credea că pandemiile apar o dată la 11 ani, în urma experienţei gripei asiatice din anul 1957 şi pandemiei Hong Kong din anul 1968. Ideea ciclului de 11 ani s-a dovedit însă o prognoză greşită“, susţine medicul.

Arhiva celui mai important cotidian american, „The New York Times“ (NYT), cuprinde o serie de articole care radiografiază evenimentele generate de teribila pandemie. La 7 februarie 1978, NYT prezenta deja primele ravagii ale virusului, la Academia Forţelor Aeriene din Colorado, unde majoritatea cadeţilor se îmbolnăviseră de gripă rusească.

Producţia primei variante a vaccinului împotriva grupei ruseşti începuse la 10 februarie 1978. Autorităţile anunţau atunci că versiunea finală va fi gata în aproximativ trei luni.

La 12 februarie 1978, cotidianul american „Pacific Stars and Stripes“ estima că numărul celor care au decedat din cauza virusului gripal în Statele Unite se ridică la peste 1.500. Conform NYT, gripa rusească se răspândea cu repeziciune în şcoli şi licee, tinerii fiind cel mai afectaţi.

Un buletin informativ din Alaska anunţa, la 21 aprilie 1978, că virusul este foarte greu de izolat şi că au fost înregistrate mai multe cazuri de îmbolnăviri. Autorităţile din acea perioadă explicau că sezonul gripei ruseşti este pe cale să se termine, numărul victimelor nefiind dat publicităţii.

„Vaccinarea este suverană“

Epidemiologul timişorean Paul Costin spune că mulţi dintre românii care au intrat în contact cu virusul, în urmă cu 32 de ani, au fabricat anticorpi, fiind astfel mai puţin expuşi la noua formă de gripă. Conform specialistului, nicio persoană nu este în afara pericolului de contaminare, deoarece „virusul gripei porcine este o formă nouă a celui din 1977, însă este combinat cu un alt virus animal. Pentru asta nu avem imunitate completă.“

Paul Costin recomandă însă tuturor persoanelor să se vaccineze, întrucât virusului gripei porcine are alte însuşiri antigenice. „Vaccinarea este suverană. Dacă reuşim să ne vaccinăm, nu o să ne mai necăjim aşa“, atenţionează doctorul.

Timişoreanul spune că gripa rusească a fost foarte agresivă, provocând multe decese în România anilor ’70. „Datele nu s-au centralizat, pentru că la Ministerul Sănătăţii nu se înfiinţase încă secţia de epidemiologie. Aşadar, doar doctorii se ocupau de cei bolnavi.“

„Ca medici, am fost surprinşi de gripa rusească, pentru că eram obişnuiţi cu gripe obişnuite. Neavând precedent, noul virus ne-a cam pus pe gânduri şi ne-a dat de furcă. Se comporta altfel faţă de ceea ce cunoşteam noi. Bănuiam că peste 30-34 de ani o să revină şi iată că a revenit“, a explicat medicul octogenar.

Trecută sub tăcere de presă

Spre deosebire de pandemiile anterioare, gripa rusească a atras prea puţin atenţia românilor aflaţi în plină „Epocă de Aur“ comunistă. Presa avea, în acea perioadă, singura menire de a traduce în cuvinte politica Partidului.

Discursul ziarelor, neadaptat societăţii civile şi nevoilor ei, era în contradicţie cu evenimentele generate de virusul rusesc. În plus, o ameninţare venită dinspre răsărit ar fi destructurat doctrina politică şi ar fi fost un afront la adresa Uniunii „protectoare“.

Îmbolnăvirile generate de virusul gripei ruseşti au fost uşor de „manipulat“. Anul 1977 rămâne în isoria românilor drept anul cutremurului cu cele mai devastatoare efecte, iar pentru gazetele epocii - anul unor măsuri „concrete şi energice“ ale Partidului confruntat cu fatalitatea.