Elevii care refuză ora de Religie, proscrişi în şcoli. Ce soluţii propun experţii pentru cei 250 de mii de copii ignoraţi de metodologia Ministerului Educaţiei

În metodologia care a intrat în vigoare acum o săptămână, Ministerul Educaţiei s-a asigurat că există soluţii pentru orice elev din România care doreşte să urmeze ora de Religie. Nu se stabileşte însă ce pot face copiii care nu vor să urmeze acest curs.

Deşi şcoala a început deja de două săptămâni, nimeni nu ştie cu exactitate ce fac timp de o oră pe săptămână cei peste 250.000 de elevi care n-au depus cerere de înscriere la ora de Religie. Părinţii se plâng că micuţii lor sunt obligaţi de profesori să asiste la ora de Religie, „fără să participe”, după cum au fost asiguraţi de dascăli. Deşi nu doresc asta, metodologia publicată prin ordin al ministrului Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, în Monitorul Oficial, reglementează în detaliu doar variantele în care elevii pot frecventa ora de Religie, însă pentru ceilalţi 8%, documentul a rezervat un singur paragraf, în care se menţionează laconic că rămân în responsabilitatea şcolii.

„Pentru elevii care nu solicită frecventarea orei de Religie sau cărora nu li s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină, unităţile de învăţământ stabilesc prin propriul regulament de organizare şi funcţionare activităţile pe care aceştia le pot desfăşura, precum şi responsabilităţile privind asigurarea supravegherii şi siguranţei elevilor, în perioada în care ceilalţi participă la ora de Religie”, arată singurul articol din Metodologia privind organizarea orei de Religie, care face referire la activitatea elevilor ce nu frecventează disciplina.

Ministrul a dat asigurări ieri că a lansat o discuţie în sistem, pe această temă. „Am solicitat inspectoratelor şcolare, în funcţie de specificul şcolii şi al ciclurilor de învăţământ, să avem activităţi care să-şi aducă aportul la educaţia acestor elevi care nu fac Religie. Nu te poţi gândi la o singură disciplină alternativă, una este învăţământul primar, alta este învăţământul liceal”, a declarat Sorin Cîmpeanu.

Între timp, administratorii şcolilor se declară destul de încurcaţi. „Este o plasare a responsabilităţii incorectă. Ca să asiguri o activitate, trebuie să asiguri un spaţiu şi un cadru didactic plătit pentru ceea ce face. Mulţi merg pe varianta comasărilor în biblioteca şcolii, la studiu individual, sub supravegherea bibliotecarei, dar şi aici, trebuie inclusă această atribuţie în fişa postului”, a remarcat Horia Pătraşcu, director adjunct al Colegiului Naţional Bilingv „George Coşbuc”, din Capitală.

Soluţia ministerului, iresponsabilă şi discriminatorie

Pe de altă parte, expertul în Educaţie Marian Staş spune că aceste activităţi improvizate, în lipsa unei alternative consistente la disciplina Religie, sunt discriminatorii.

„Nu sunt de acord cu pseudosoluţii, sunt contra naturii educaţiei şi discriminatorii. Ministerul Educaţiei cultivă intenţionat ambiguitatea metodologică, jucând neonest şi situându-se în afara literei şi spiritului deciziei Curţii Constituţionale, fără să-şi asume o soluţionare corectă a chestiunii”, este de părere Marian Staş, expert în Educaţie. El mai subliniază că există, încă din 2005, recomandări europene privind relaţia dintre educaţie şi religie, ce pot fi folosite ca reper într-un astfel de moment, dar care sunt ignorate de autorităţile române.

Şi expertul în Educaţie Tincuţa Apăteanu consideră că dezbaterea despre conţinutul materiei Religie şi despre situaţia celor care nu participă la aceste ore este mai importantă chiar decât modalitatea de înscriere, dar că tocmai aceste subiecte sunt ignorate de autorităţi. „Deoarece mulţi profesori de Religie fac exces de zel şi diseminează idei contrare drepturilor omului, este de înţeles că sunt elevi care nu optează pentru studiul acestei discipline, dar în prezent pentru ei nu există o alternativă”, observă Apăteanu.

Istoria Religiilor, alternativă la ora de Religie

În plus, expertul este de acord că infrastructura sistemului de învăţământ nu permite desfăşurarea în condiţii optime a unor ore în bibliotecile şcolilor. „Într-adevăr, noi nu avem ore de lectură în curriculum, ca în alte state, chiar dacă pot fi foarte utile, şcolile noastre nu oferă condiţiile necesare pentru o astfel de activitate: bibliotecile sunt prost dotate, înghesuite, neprimitoare”, a spus Tincuţa Apăteanu.

Luând în calcul condiţiile pe care şcoala românească le poate oferi în acest moment, profesorul de filosofie Horia Pătraşcu spune că o soluţie fezabilă, ce presupune costuri minime, este introducerea unor discipline opţionale, dintre care să poată alege elevii care nu frecventează ora de Religie. „Cea mai bună variantă este crearea unei discipline alternative, astfel încât Religia să devină opţională în adevăratul sens al cuvântului. Poate fi o disciplină ca Istoria Religiilor sau Istoria culturii şi care pot fi predate de profesori de Istorie, de Filosofie, inclusiv de profesori de Religie”, consideră directorul adjunct de la „George Coşbuc”.

Şi deputatul independent Remus Cernea susţine această ipoteză, care, de altfel, a fost vehiculată şi în anul 2010, când se lucra la proiectul Legii Educaţiei, adoptat cu un an mai târziu.

„Ar fi nevoie de un curs de Istorie a Religiilor în şcoli, care să pună accent pe conexiunile dintre religii, pe substanţa lor culturală şi pe redarea unor exemple tragice din istorie spre care au dus intoleranţele fundamentate religios, pentru a avea o imagine de ansamblu”, a spus Remus Cernea, în cadrul unei emisiuni Adevărul Live.

Ce îi învaţă pe elevi Istoria Religiilor

Istoricul Eugen Ciurtin susţine că o astfel de disciplină şcolară ar ameliora carenţele din manualele de Religie, care nu oferă suficiente elemente comparative, pentru o viziune de ansamblu a însemnătăţii religiei în istoria omenirii.

„Un manual de Istoria Religiilor este puţin mai uşor de făcut, pentru că avem deja o mică tradiţie în domeniu şi o mână de cercetători bine conectaţi la tot ce se întâmplă la nivel global şi care ar avea expertiza necesară. În primul rând, am putea vorbi de istoria creştinismului, dar într-un spaţiu de neutralitate, care ne permite să menţionăm şi marea eredităţii în care au intrat monoteismele: iudaismul, islamul”, a explicat Eugen Ciurtin, membru al Institutului de Istorie a Religiilor.

Istoria Religiilor, eliminată de Patriarhie

În forma proiectului Legii Educaţiei transmisă Parlamentului în 2010 a existat un articol care stipula că elevii pot urma cursuri opţionale, precum cel de Istoria Religiilor, în locul orei de Religie. „La cerere, în locul orei de Religie, elevii pot urma cursuri de istoria Religiilor, istoria culturii şi artelor sau alte cursuri utile în formarea comportamentului etic, social sau comunitar”, spunea art. 17, alin. (3) din forma trimisă de Guvern a proiectului Legii Educaţiei Naţionale, adoptat cu un an mai târziu.

Paragraful a fost însă eliminat din textul legii, la solicitarea Patriarhului Daniel, care a adresat o scrisoare deschisă preşedintelui de atunci al Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase. „Acest alineat, care nu a existat în forma iniţială, scade importanţa orei de Religie între celelalte discipline şcolare şi poate genera forme de abuz, oferind directorilor unităţilor şcolare posibilitatea de a completa norma didactică acolo unde este cazul, prin retragerea elevilor de la ora de Religie”, afirma Patriarhul în scrisoare, cu patru ani înainte de decizia Curţii Constituţionale, privind modalitatea de înscriere la ora de Religie.

Prevederile Uniunii Europene privind predarea Religiei

În octombrie 2005, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat Recomandarea 1720, ce are ca obiect relaţia dintre Educaţie şi Religie. Aceasta prevede o serie de criterii generale pentru predarea Religiei. Spre exemplu, unul dintre puncte spune că „scopul educaţiei religioase este de a facilita descoperirea diverselor credinţe religioase practicate în ţară şi în ţările vecine, de a-i ajuta pe copii să înţeleagă că fiecare are dreptul de a crede că religia pe care o urmează este cea adevărată pentru el şi că ceilalţi oameni nu sunt diferiţi de noi fiindcă au o altă credinţă sau nu au nicio credinţă”. De asemenea, reglementările europene mai spun că orele de Religie trebuie să includă în mod obligatoriu istoria marilor religii şi istoria umanismului. „Studiul religiei trebuie să-i ajute pe tineri să se descurce în circumstanţele în care trebuie să interacţioneze cu fanatici religioşi”, se mai arată în recomandări.

De asemenea, la ora de Religie este interzis să se depăşească limita dintre predarea de elemente de cultură religioasă şi să se ajungă să se predea în manieră dogmatică. „Religia nu se predă pentru îndoctrinare, ci pentru a-i ajuta pe tineri să înţeleagă de ce religiile lumii sunt o sursă de credinţă pentru milioane de oameni”, se arată în recomandările UE. În ceea ce priveşte pregătirea profesorilor de Relgie, UE atrage atenţia că aceştia trebuie să fie profesori ai unei materii culturale sau literare, dar pot preda şi specialişti în alte discipline. În plus, când elaborează curricula, autorităţile trebuie să asigure pregătirea profesorilor adaptată fiecărei ţări în parte şi fiecărui ciclu de învăţământ.