De ce a ajuns Rusia în vizorul ISIS

Cu o mare parte a atenției internaționale acaparate de războiul care se desfășoară în Fâșia Gaza, gruparea jihadistă Stat Islamic (ISIS) a intensificat în mod constant operațiunile pe mai multe continente și a pregătit scena pentru o renaștere a haosului global.

Foto Shutterstock

Această amenințare latentă a luat viață vineri, 22 martie, ISIS revendicând responsabilitatea pentru un masacru într-o sală de concert într-o localitate din apropierea Moscovei. Acesta este cel mai mortal atac jihadist pe teritoriul Rusiei de la criza ostaticilor din 2002 din capitala federației. Experții și oficialii avertizează că următoarea operațiune ar putea viza practic pe oricine, inclusiv cetățenii americani.

Cu doar o zi înainte de atac, șeful Comandamentului Central al SUA, generalul Michael Kurilla, le-a spus parlamentarilor din Congres că „ISIS-Khorasan își păstrează capacitatea și voința de a ataca interesele SUA și occidentale în străinătate în mai puțin de șase luni, cu puține sau deloc avertismente”. Cu săptămâni în urmă, Ambasada SUA la Moscova îi îndemnase pe cetățenii americani să evite evenimentele aglomerate, „inclusiv concerte”.

Cel mai recent atac a recăpătat atenția internațională pentru jihadiștii care, la apogeul lor în urmă cu doar un deceniu, au condus un autoproclamat califat de dimensiunea Portugaliei. Cu toate acestea, încercării de renaștere a ISIS au loc de ceva timp.

Așa-numita aripă Khorasan a grupului (ISIS-K sau ISKP) a fost deosebit de activă în Afganistan, folosind această națiune controlată de talibani pentru a lansa atacuri în țară și împotriva țărilor vecine Iran și Pakistan, în ciuda eforturilor depuse de guvernele din cele trei state. De asemenea, militanții au început să își extindă operațiunile și în afara regiunii, Rusia, Germania, Turcia și Tadjikistanul luând recent măsuri drastice împotriva presupuselor comploturi ale ISIS-K.

„Recenta creștere a activității ISIS-K în regiune nu este o evoluție peste noapte”, a declarat pentru Newsweek Amira Jadoon, profesor la Universitatea Clemson din Carolina de Sud, care s-a implicat în mod regulat cu guvernul SUA în probleme de combatere a terorismului, „ci mai degrabă ceva care ISIS-K a planificat de câțiva ani printr-o abordare pe mai multe direcții.”

Din Franța până în China și nu numai

ISIS nu a fost niciodată timid în privința ambițiilor sale internaționale, dar filiala sa din Khorasan a fost deosebit de vocală în transmiterea pregătirilor pentru extinderea campaniei sale. Într-un articol din ediția de luna aceasta a revistei ISIS-K Voice of Khurasan, grupul a spus că „teritoriul islamului nu se limitează niciodată la Afganistan, este mult mai larg”.

„Țara Islamului este cea pe care musulmanii au câștigat-o cu sacrificiile lor, care acoperă Africa, începe din Turkestanul de Est, până în Tadjikistan, Uzbekistan, Azerbaidjan”, a scris autorul. „Se extinde în Cecenia și Daghestan și din Turcia până în Andalus și țările din Orientul Mijlociu, Pakistan, Afganistan, India și multe altele...”.

Autorul a continuat să delimiteze o graniță a autoproclamatului califat din sudul Franței; altul între Indonezia și Australia; și o treime între vecinii Rusiei cu majoritate turcă și musulmană din Asia Centrală, care s-au luptat mult timp cu separatiștii islamiști; și regiunea Xinjiang din China, unde ISIS-K a încercat să reaprindă o insurgență uigură în sprijinul unui Turkestan de Est islamist independent.

Coperta acestei ediții a publicației ISIS-K îl viza pe președintele Recep Tayyip Erdogan al Turciei, unde gruparea a revendicat un atac mortal asupra unei biserici romano-catolice din Istanbul la sfârșitul lunii ianuarie. Ediția precedentă l-a avut în prim plan pe liderul suprem Ali Khamenei din Iran, unde ISIS-K a revendicat cel mai mortal atac din istoria de 45 de ani a Republicii Islamice cu doar câteva săptămâni mai devreme, în orașul Kerman.

Mesajele ISIS-K au atacat o gamă largă de inamici, inclusiv președinții americani Donald Trump și Joe Biden, președintele chinez Xi Jinping, președintele rus Vladimir Putin, precum și liderii Hamas și, mai ales, talibanii, cărora gruparea a încercat să le răpească legitimitatea și puterea.

Cimitirul Imperiilor

În timp ce Afganistanul poate să nu reprezinte limita întinderii ISIS-K, se pare că este baza de operațiuni. Gruparea a pus prima dată stăpânire pe această țară devastată de război în timpul ascensiunii sale rapide în Orientul Mijlociu vecin, în urmă cu un deceniu, și s-a confruntat atât cu guvernul afgan susținut de SUA, cât și cu talibanii.

În momentul în care bastioanele inițiale ale ISIS din Irak și Siria au căzut în fața unei serii de campanii separate desfășurate de forțele locale susținute de o coaliție formată din SUA, Rusia și Iran, grupul începuse deja să pună bazele unei tranziții pentru a se concentra pe Afganistan. Această țară a fost numită de mult timp "cimitirul imperiilor" pentru istoria eșecurilor care s-au abătut asupra invadatorilor puternici, cum ar fi Imperiul Britanic, Uniunea Sovietică și Statele Unite.

Când armata americană s-a retras din campania de două decenii din Afganistan, în august 2021, a făcut-o cu asigurări că talibanii vor continua lupta împotriva grupărilor militante precum Al-Qaeda și ISIS. Dar Emiratul Islamic, aflat la guvernare, s-a străduit să limiteze amenințarea care se răspândește, în ciuda unei campanii active de contrainsurgență.

"În urma preluării puterii de către talibani, ISIS-K și-a activat strategia ambițioasă de «internaționalizare» a agendei sale - care pare să fi rezonat direct cu publicul din Asia Centrală și de Sud, dar și cu cel mai îndepărtat", a declarat Jadoon. "Această strategie este subliniată de campania sa de propagandă multilingvă, care a poziționat ISIS-K drept principalul antagonist regional și global al regimurilor represive."

Colin Clarke, cercetător la Centrul Soufan din New York, care a lucrat frecvent cu oficiali americani pe probleme de combatere a terorismului, a declarat pentru Newsweek că vede prezența în creștere a ISIS-K în Afganistan ca un factor cheie care alimentează ascensiunea acestuia.

„Talibanii sunt singura forță de combatere a terorismului care încearcă să controleze ISIS-K în Afganistan, acum că SUA nu au prezență în țară, iar talibanii sunt deja copleșiți de încercarea de a guverna întreaga țară”, a spus Clarke. „Talibanii au fost insurgenți eficienți; ei sunt mult mai puțin eficienți ca forță contrainsurgentă”.

Kremlinul și Casa Albă în vizor

Relația dintre Washington, Moscova și grupările islamiste este complicată, datând din ultimele acte ale Războiului Rece. Atunci când Uniunea Sovietică a încercat să salveze un guvern satelit în Afganistan printr-o intervenție militară directă în 1979, SUA au trecut la contracararea Kremlinului prin susținerea unei coaliții largi de insurgenți care, în cele din urmă, avea să iasă victorioasă după un deceniu, URSS prăbușindu-se doar doi ani mai târziu.

Acești mujahedini au degenerat în lupte interne care au dat naștere talibanilor și Al-Qaeda. După atacurile de la 11 septembrie 2001, orchestrate de liderul Al-Qaeda și de veteranul războiului afgano-sovietic Osama bin Laden, Statele Unite vor lansa cel mai lung război din istorie împotriva Afganistanului, unde Al-Qaeda era adăpostită de talibanii dominanți. Putin, care nu se afla încă la jumătatea primului său mandat, a fost primul care a prezentat condoleanțe Casei Albe pentru atacul fără precedent de pe teritoriul american.

Spre deosebire de SUA, însă, războiul Rusiei împotriva islamiştilor a fost întotdeauna mai aproape de casă. În ultimele trei decenii, Rusia a purtat două războaie împotriva separatiștilor islamiști ceceni pe propriul său teritoriu și a căutat să sprijine fostele republici sovietice aliate care reprimă activitatea jihadistă din Asia Centrală.

Privind ascensiunea militanților islamiști după intervențiile conduse de SUA în Irak și Libia, Moscova a efectuat o intervenție militară străină fără precedent în sprijinul președintelui sirian Bashar al-Assad împotriva rebelilor, dintre care unii au fost susținuți de Washington, pe fondul răspândirii rapide a ISIS în 2015. Atât trupele americane, cât și cele rusești rămân în Siria pentru a sprijini obiective opuse până în prezent, iar Moscova nu și-a dublat decât influența în alte zone vulnerabile de ISIS, cum ar fi frontul din ce în ce mai activ din regiunea Sahel a Africii.

Datorită ciocnirii dintre ideologia islamistă ultraconservatoare a ISIS și tendințele tradiționale creștine ortodoxe ruse ale lui Putin, jihadiștii au avut de mult timp Moscova în vizor.

„Rusia a fost un inamic prioritar pentru Statul Islamic încă de la începuturile sale”, a declarat Lucas Webber, cofondatorul rețelei de cercetare Militant Wire, pentru Newsweek. „În 2014, fostul calif Abu Bakr al-Baghdadi a numit Rusia drept principal inamic alături de Statele Unite”.

„Rusia a atras atenția IS prin intervenția sa militară în Siria și în Africa, relațiile cu talibanii și alte câteva politici”, a adăugat Webber. „Moscova este privită ca un centru de putere pentru ceea ce IS a numit «Estul Cruciat»”.

Un inamic la îndemână

Deși se așteaptă în mare măsură că Rusia va da un răspuns dur la atacul jihadist de la Moscova, lovirea la rădăcinile ISIS s-a dovedit o provocare evazivă.

„Ceea ce este clar este că Statul Islamic își păstrează intenția și capacitățile de a dirija operațiunile externe – la o scară semnificativă”, a spus Webber. „Căderea ultimelor vestigii ale califatului teritorial în 2019 a fost într-adevăr un regres major, dar este o organizație răbdătoare și își menține capacitatea de a efectua atacuri și de a-și incita susținătorii la violență”.

Iftikhar Firdous, editor fondator al Jurnalului Khorasan și profesor invitat la Universitatea Quaid-i-Azam din Pakistan, a declarat pentru Newsweek că una dintre cele mai devastatoare caracteristici ale ISIS-K este că „alternează perioadele de hiperactivitate și semi-hibernare în funcție de un număr de factori, care ar putea fi fie dictați de circumstanțele locale, fie influențați de tendințele globale.”

„Unul dintre principalele avantaje pe care le păstrează ISKP este capacitatea sa evidentă de a construi rețele în diferite țări prin intermediul unor indivizi aparținând diferitelor comunități etnice”, a spus Firdous. „Acest lucru este vizibil atât la nivel organizațional, cu atacuri planificate în Siria, exercitate în Afganistan și efectuate în Iran sau Turcia, cât și pe o bază individuală de sprijin, afiliații ISKP creând legături informale între ei pentru a rămâne în contact.

„Acest factor transnațional al ISKP face extrem de dificil pentru țări să abordeze capacitățile operaționale ale grupului”, a adăugat Firdous.

Și mai periculoase au fost efectele de ordin secundar ale activităților ISIS-K în regiune. Activitățile grupării au reușit să exploateze neîncrederea dintre Afganistan, Pakistan, Iran și Tadjikistan, stârnind tensiuni între națiuni care se acuză reciproc că adăpostesc militanți.

Cu rețele financiare sofisticate, campanii de propagandă active care acoperă continente și o gamă largă de ținte, Firdous a spus că poate cel mai mare atu al grupului este „impredictibilitatea și capacitatea sa de a valorifica întotdeauna dinamica locală, spre deosebire de alte grupuri militante care posedă linii directoare stricte”.

Ca atare, a adăugat Firdous, „SUA și guvernele occidentale au un spațiu limitat pentru a contracara ISKP în ansamblul său" și „abordarea directă a ISKP în propriile sale zone rămâne foarte puțin probabilă, având în vedere actualul scenariu politic regional, mai ales așa cum se desfășoară în primele luni ale anului 2024”.

„Neîncrederea reciprocă între țările vecine ar face dificilă o cooperare integrată și autentică în materie de securitate între SUA și aliați și guvernele regionale, care să aibă loc în mod eficient, dincolo de simpla evaluare a activităților ISKP pe teren”, a declarat Firdous.