Shaolini pe scenă, mai mult decât un spectacol

Show-urile celebrilor călugări lasă mască orice audienţă Creat în 540, ordinul călugărilor Shaolin vizează punerea în aplicare a preceptelor budiste în cultura chineză. Practicarea

Show-urile celebrilor călugări lasă mască orice audienţă

Creat în 540, ordinul călugărilor Shaolin vizează punerea în aplicare a preceptelor budiste în cultura chineză. Practicarea artelor marţiale este centrală în disciplina pe care călugării şi-o impun. Ei stăpânesc cu desăvârşire arta de a depăşi limitele posibilului. Reconsideră tot ceea ce oamenii îşi imaginează despre durere şi rezistenţa corpului uman.

Printre uimitoarele performanţe ale shaolinilor se numără acrobaţiile incredibile, poziţia lotus pe patru degete, ruperea metalului cu mâna, rezistenţa la lovituri. Shaolinii par să trăiască o altă realitate. Antrenamentele lor includ intense şedinţe de meditaţie.

La originea ordinului este Bodhidharma, un preot indian budist. El a efectuat un periplu în China pentru a răspândi budismul. La acea vreme, împăratul a însărcinat primii călugări budişti (Tao Jen) să traducă textele budiste din sanscrită în chineză, pentru ca populaţia să practice această religie. Împăratul credea că, astfel, va atinge Nirvana. Dar Bodhidharma i-a explicat că, pentru a accede acolo, trebuia să facă fapte bune pentru alţii.
Împăratul a mers la templul unde călugării traduceau textele din sanscrită, denumite "Pădure tânără" (Shaolin în mandarină), construit pe muntele Songshan, unul din cei cinci munţi sacri ai Chinei. Aici, Bodhidharma a rămas nouă ani în meditaţie cu faţa la un zid pentru a se desprinde de lumea exterioară. Călugării petreceau ore lungi în meditaţii, imobili.

Pentru a le fortifica trupul, indianul a introdus ideea că artele marţiale favorizează o dezvoltare armonioasă a sufletului şi corpului. A pus la punct Xingyiquan, strămoş al Wushu, astăzi divizat în numeroase şcoli.

Lupta, ca mijloc de supravieţuire

Nu e recomandabilă o ceartă cu un călugăr shaolin! Cu toate că budismul îmbrăţişează o filosofie a nonviolenţei, templul Shaolin este faimos pentru stilul artelor sale marţiale. Călugării şi-au perfecţionat îndemânarea în luptă ca mod de supravieţuire în faţa pericolelor din China feudală, când multe mânăstiri aveau domenii care necesitau protecţie.

Au dezvoltat primele forme de kung fu şi yoga, a spus Zhan Yucheng, manager al trupei Luptătorii Shaolin, care a susţinut recent o reprezentaţie în SUA. Americanii au rămas uimiţi că pot face lucruri de neconceput fără trucuri sau efecte speciale. Imită animale şi fenomene naturale.

Folosirea armelor tradiţionale - circa 20 de tipuri - este de asemenea o caracteristică a kung fu shaolin. Ore în şir meditează şi exersează kung fu. Imaginea shaolinilor a fost popularizată în filme, precum "Crouching Tiger, Hidden Dragon".

Ei cuceresc publicul cu mişcări speciale "wushu", care presupun viteză extraordinară, eleganţă şi putere. "Wu" înseamnă militar şi "shu" artă. Alăturate, înseamnă "arta războiului". Potrivit standardelor stabilite de guvernul chinez, în anii 1950, wushu modern e un sport competitiv, dar necombativ. Cu toate că wushu, cunoscut în Occident sub numele kung fu, va fi prezent la Jocurile Olimpice de la Beijing, din 2008, templul Shaolin nu vrea să-şi trimită membrii în competiţie.