Mexic. Armata păzeşte clanurile mafiote rivale ca să nu se omoare între ele

FOTO SHUTTERSTOCK

În vestul Mexicului, un mic detaşament de soldaţi stă de pază pe un drum de ţară situat între teritoriile a două carteluri rivale. Într-un sens, o grupare a creat blocade pentru a obliga fermierii să plătească taxă de protecţie. În celălalt, gruparea rivală derulează patrule armate în vehicule cu iniţialele grupării.

Armata nu mai intervine decât să le despartă - şi să prevină escaladarea violenţei. Între timp, cartelurile îşi văd de treabă spre furia localnicilor care au opţiunea fie să lupte să se apere singuri, fie să fugă. Revoltaţi, unii localnicii au instalat blocade în calea transportului de provizii pentru soldaţii mexicani.

La primul blocaj rutier, creat de banda Viagras care exercită demult dominaţia asupra statului Michoacan, un camion stă parcat de-a curmezişul şi asasinii cartelului  se adăpostesc după saci de nisip.

Fermierii sunt lăsaţi să treacă după un inventar al kilogramelor de limete (lămâi verzi) - cel mai valoros produs din zonă - sau capete de vite - notate meticulos într-un carnet.

Fermierii locali spun că Viagras percep aproximativ 150 de dolari pentru fiecare camion plin. Fiecare animal dus la piaţă e cântărit şi taxat separat. Mai la nord, cultivatorii de avocado sunt obligaţi la plăţi de protecţie similare pentru fiecare ladă de fructe transportată.

La aproximativ 3 kilometri distanţă, pe acelaşi drum, se intră pe teritoriul Jalisco Noua Generaţie - aici stau de pază membrii înarmaţi şi cu camioane blindate primitive ce poartă iniţialele cartelului, „CJNG”.

Cele două carteluri rivale, Viagras şi Jalisco Noua Generaţie, sunt despărţite de soldaţi care în rest nu fac mare lucru dacă chiar fac ceva.

Jalisco asaltează statul vecin Michoacan, punând pe fugă mii de fermieri - o parte dintre ei cerând azil în Statele Unite. Deşi la prima vedere proaspăta cucerire a cartelului, oraşul Aguililla, Michoacan, se bucură de pace, localnicii dezvăluie că membrii bandei au răpit, şi probabil au ucis, tineri suspectaţi că lucrează pentru bande rivale.

Secretarul mexican al Apărării, generalul Luis Cresencio Sandoval, a precizat că soldaţii au sarcina să oprească incursiunile cartelului Jalisco în statul Michoacan.

„Am reuşit să determinăm unul dintre carteluri, Jalisco, să se retragă la graniţa Jalisco”, a spus Cresencio Sandoval în octombrie.

Portul maritim Lazaro Cardenas din Michoacan e valoros pentru carteluri ca punct de intrare pentru transporturile din China a substanţelor folosite pentru a produce metamfetamină şi fentanil. Livezile sale de avocado şi minele de minereu de fier sunt, de asemenea, o ţintă principală pentru extorcare a  Viagras, o bandă care şi-a primit numele de la utilizarea din abundenţă a gelului de păr de către fondatorii săi.

Liderul Jalisco, Nemesio „El Mencho” Oseguera, vrea să pună mâna pe toate astea, dar şi să recâştige controlul asupra ţinutului natal, el fiind născut în cătunul Chila din Michoacan.

Analistul de securitate Alejandro Hope spune că strategia guvernului este în mod clar „un fel de pact de neagresiune”.

„Există ceva de genul unei încercări din ce în ce mai explicite de a administra conflictul. Ei (soldaţii) nu sunt acolo pentru a dezarma cele două părţi, ci mai degrabă pentru a preveni extinderea conflictului. Problema este că nu ştim unde se trage linie şi ce sunt dispuşi să accepte”, a spus Hope. 

Dar cât de pasivă e de fapt armata şi cât abuz e dispusă să treacă cu vederea? 

 În oraşul montan Aguililla, acum dominat de Jalisco, aproape 200 de soldaţi au fost forţaţi de rezidenţii furiosi să se baricadeze în postul lor de comandă timp de patru luni.

Armata şi-a asigurat proviziile de hrană cu elicopterul de la sfârşitul lunii iunie, când locuitorii au blocat ambele intrări în cazarma armatei.  Face parte dintr-o tendinţă în creştere în Mexic: soldaţii au fost luaţi ostatici de orăşeni pentru că aceştia ştiau că trupele nu se vor apăra nici măcar pe ele sub politica „îmbrăţişări, nu gloanţe” a preşedintelui Andrés Manuel López Obrador.

Locuitorii din Aguililla spun că nu vor lăsa soldaţii să iasă din cazarmă până când armata nu îşi va face treaba de a îndepărta blocajele rutiere care fac imposibil sau extrem de costisitor accesul la îngrijire medicală, alimente, combustibil, reparaţii electrice sau telefonice. Unii rezidenţi au murit din cauza faptul că ambulanţele au fost  fie blocate, fie întârziate la barajul rutier.

„Cel mai ruşinos lucru este absenţa guvernului, care a devenit pur şi simplu un spectator într-un război care a lăsat în urmă atât de mulţi morţi, atât de multe distrugeri”, a spus preotul local din Aguililla, reverendul Gilberto Vergara, descriind  frustrarea locuitorilor în faţa reticenţei armatei de a se lupta cu cartelurile.

Armata doar stă de pază şi doar când nu mai poate face nimic altceva sau când o parte pare că câştigă, va acţiona. Dar asta nu e domnia legii”, spune el.

El se referă la o singură intervenţie întreprinsă de armată în ultimele luni: în septembrie, după ce ofensiva cartelului din Jalisco împotriva oraşului din apropiere, Tepalcatepec, s-a soldat cu decapitarea a cinci vigilantes locali, armata a trimis elicoptere, presupus dotate cu mitraliere cu ţeavă rotativă care pot trage mii de cartuşe pe minut, pentru a împinge cartelul înapoi.

De atunci, armata s-a instalat în jurul Tepalcatepec, şi a rămas de pază.

„De ce nu avansează armata? De ce nu trimit din nou elicopterele?” a spus un fermier din cătunul Taixtan, lângă Tepalcatepec, indicând spre pe un drum în direcţia câmpurilor de sorg la care nu poate ajunge pentru a le culege, deoarece asasinii din cartelul Jalisco sunt postaţi pe un deal din apropiere şi pot trage cu puştile lor  calibrul .50. .

„De când au venit ei (soldaţii), nu au tras niciun foc”, a spus fermierul, a cărui echipă de „autoapărare” face schimb de focuri cu Jalisco. Fermierul, ca majoritatea celor intervievaţi, a refuzat să-şi dea numele complet din cauza temerilor că ar putea fi identificat şi ucis.

Majoritatea fermierilor din Tepalcatepec simt că au fost lăsaţi singuri să lupte împotriva unei invazii. Localnicii nu se bazează pe soldaţi, ci pe propriul război de tranşee în stilul Primului Război Mondial, combinat cu tehnologia secolului 21, cum ar fi dronele cu explozivi.

Pe un deal de lângă Tepalcatepec, vigilantes au construit un buncăr anti-dronă din beton, grinzi de oţel şi cărămidă.

Ei ajung la buncăr prin tranşee adânci pentru a se feri de gloanţele lunetiştilor.

 În întreaga regiune, găurile produse de drone lansate de ambele părţi pot fi văzute în acoperişurile metalice ale structurilor deschise ca cutiile de tablă de forţa exploziilor. 

Nimeni nu se întreabă de unde au luat vigilantes din Tepalcatepec maşinile blindate şi puştile AR-15. Potrivit unor zvonuri, cartelul Sinaloa a trimis ajutor, ca parte a războiului la nivel naţional al cartelului cu vechiul rival Jalisco. Singura dovadă este un „dronero” din statul Sinaloa.

Pedro, care conduce ferma familiei sale în cătunul din apropiere, Plaza Vieja, s-a uitat peste valea bogată unde familia sa a crescut vite şi recolte şi a jurat „Nu voi pleca. Cordonul meu ombilical este îngropat aici. Nu invadăm pământul nimănui . Noi doar apărăm ceea ce este al nostru, ceea ce au construit bunicii noştri”, a spus el, înghiţindu-şi lacrimile. 

Cucerirea  Aguililla a adus cel puţin un pic de pace; transporturile mici de benzină pot trece, iar combustibilul este vândut din ulcioare de plastic pe străzi. Singura benzinărie a oraşului rămâne închisă.

„Uite, aici este un conflict între două carteluri. Armata ar trebui să-şi facă treaba şi să lupte cu ambele carteluri, dacă este nevoie. Dar nu ar trebui să fie de partea unuia dintre ei”, a spus bărbatul care supraveghează blocada cazărmii armatei din Aguililla, prezentându-se ca José Francisco. 

López Obrador încearcă să evite conflictul din 2019, când a ordonat eliberarea lui Ovidio Guzman, unul din fii baronului întemniţat Joaquín „El Chapo” Guzman’, ca să prevină vărsarea de sânge după ce oameni înarmaţi din Sinaloa au început să tragă la întâmplare. Doar că strategia guvernului  i-a forţat pe locuitori să-şi aleagă tabăra.

„Dacă guvernul lipseşte, atunci cartelurile preiau controlul. Nu este vorba de faptul că alegem o tabără, că o vrem pe una sau pe alta. Are loc un război iar ei îşi împart teritoriul. Dacă sunt aici, trebuie să trăim cu ei. Asta nu ne face complici - noi nici nu-i aplaudăm, nici nu spunem că unul este mai bun decât altul”,  a spus Pr. Vergara.