Cum se aplică legile războiului din secolul trecut la crizele actuale, de la conflictul din Gaza la problema migraților

Războiul din Gaza, creșterea numărului de imigranți din Africa și Orientul Mijlociu, precum și încercările disperate ale Asie de a intra în Europa evidențiază ceea ce s-ar putea numi un paradox al valorilor, se arată într-o analiză The Christian Science Monitor.

Războiul din Gaza continuă după un armistițiu de șapte zile Foto Shutterstock

Pe de o parte, standardele umanitare consacrate în două convenții internaționale cheie de după cel de-al Doilea Război Mondial au părut rareori mai relevante: legile războiului pe care președintele american Joe Biden le-a invocat în repetate rânduri în privința conflictului din Gaza, respectiv normele care protejează refugiații în căutare de azil.

Cu toate acestea, aplicarea acestor angajamente vechi de zeci de ani la condițiile dramatice modificate ale lumii secolului XXI se dovedește a fi din ce în ce mai complexă și mai dificilă.

Războiul și fluxul mondial de refugiați arată aproape de nerecunoscut în raport cu momentul în care au fost redactate Convențiile de la Geneva privind protecția civililor în timpul conflictelor, în 1949, respectiv acela în în care a luat ființă, doi ani mai târziu, Convenția Națiunilor Unite privind refugiații.

Perspectiva de aduce lumea împreună în vederea actualizării lor pare aproape fantezistă în climatul geopolitic de astăzi, cum acesta este marcat de tensiuni din ce în ce mai mari între marile puteri și un Sud global din ce în ce mai hotărât să își facă auzită vocea independentă, în timp ce multe democrații sunt din ce în ce mai preocupate de diviziunile politice de acasă.

Pe de altă parte, prețul uman de ambele părți în războiul dintre Israel și Hamas, respectiv situația dificilă a refugiaților care își riscă adesea viața pentru a trece frontierele maritime și terestre spre Europa au readus în atenție aceste convenții fundamentale de după război.

În timp ce războiul din Gaza pare departe de a se fi încheiat, armistițiul umanitar din ultimele zile s-ar putea dovedi a fi un model mai larg pentru cel puțin un punct de pornire în ceea ce privește problema paradoxului valorilor.

Cheia în Gaza a fost reunirea celor mai direct afectate părți, fiecare cu propriile interese, pentru a se concentra asupra principiului care se află în centrul ambelor convenții de după cel de-al Doilea Război Mondial: datoria de a proteja civilii vulnerabili, puși în pericol de circumstanțe pe care nu le pot controla.

Negociatorii au lăsat deoparte, cel puțin atâta timp cât armele și rachetele nu se mai aud, problema mult mai spinoasă a modalității în care pot fi aplicate legile războiului în cazul unui conflict foarte diferit de conflictele dintre țări care au motivat adoptarea Convențiilor de la Geneva.

Războiul din Gaza se duce între o armată națională și o forță de gherilă care și-a amplasat posturile de comandă, armele, muniția și rachetele în zone civile și într-un labirint de tuneluri sub acestea.

La 7 octombrie, Hamas a abuzat, răpit și ucis sute de civili israelieni. Israelienii se confruntă  cu acuzații de crime de război în urma bombardamentelor și invaziei terestre în nordul Gaza. Totuși, Israelul susține că a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-i determina pe civili să părăsească acele zone și că nu există nicio modalitate de a opri militar forțele Hamas fără a le ataca acolo unde se află.

Dincolo de toate astea, faptul incontestabil este suferința civililor de ambele părți.

Este și motivul pentru care s-a ajuns la armistițiu. Este, totodată, explicația eforturilor diplomatice ale SUA de a face presiuni asupra Israelului pentru a avea o abordare mai „țintită” după reluarea luptelor (în sudul Gaza-n.red).

Afluxul de migranți

„Criza migranților” cu care se confruntă guvernele europene este, în unele privințe, similară.

Și în acest caz, nu există nicio asemănare cu fluxul de solicitanți de azil în urma căreia a fost adoptată Convenția ONU privind refugiații în 1951, cu scopul de a deschide porțile pentru sute de mii de europeni dezrădăcinați, temători și rămași fără adăpost în urma războiului mondial.

Acum, cifrele sunt mult mai mari, iar factorii catalizatorii sunt mai complecși. Unii migranți încearcă să scape de ravagiile războiului; alții fug de persecuții religioase sau politice. Mulți fug din țări afectate din punct de vedere economic de un amestec de guvernare eșuată și  efecte ale schimbărilor climatice.

Și mai există o altă diferență esențială: sunt clienții - și victimele - a ceea ce a devenit o industrie internațională: traficul de persoane.

În timp ce Israelul își exprima revolta față de acuzațiile că încalcă niște legi ale războiului concepute pentru un alt tip de conflict decât cel cu Hamas, liderii europeni își arată frustrarea față de prevederile unei convenții din 1950 privind refugiații, între care dreptul la audiere corectă, sprijin și îngrijire pentru solicitanții de azil care reușesc să le treacă granițele.

În condițiile în care partide cândva marginale obțin acum câștiguri importante datorită unui mesaj antimigrație, guvernele europene caută o combinație de controale mai stricte la frontiere și acorduri financiare cu țările aflate de-a lungul rutelor de migrație, doar pentru a ține de partea cealaltă potențialii solicitanți de azil.

Dacă va funcționa și în această problemă modelul armistițiului Gaza, asta ar putea începe să fie mai clar în lunile următoare, pe măsură ce Uniunea Europeană finalizează primul său acord la nivelul Uniunii privind migrația și azilul.

Acordul mai trebuie să treacă prin dezbateri, discuții și potențiale modificări în Parlamentul European. Până acum, însă, pare să se contureze ca un mix între politici de frontieră mai dure, o mai bună procesare a celor care sosesc și o expulzare mai rapidă a celor care nu sunt acceptați, dar și măsuri pentru a asigura condiții mai bune de ședere și sprijin pentru cei care sunt admiși. Se speră ca toate statele membre fie să accepte migranții, fie să contribuie financiar pentru cei care se vor stabil în altă parte.

Totuși, având în vedere că milioane de migranți sunt încă în mișcare, că traficanții de persoane sunt în plină expansiune și că starea de spirit politică privind migrația se înăsprește în multe state UE, grupurile pentru drepturile omului spun că testul cheie va fi dacă accentul pus de UE pe descurajarea, blocarea și returnarea migranților va exclude dispozițiile de îmbunătățire a condițiilor șederii și a sprijinului.