Viviane Reding: tânăra care hoinărea prin Europa cu chitara în spate, ajunsă vicepreşedinte al Comisiei Europene

Viviane Reding FOTO: Reuters

La nivelul Uniunii Europene, numele lui Viviane Reding este aproape la fel de sonor ca cel al cancelarului german Angela Merkel, însă nu toţi românii reuşeşc să-l asocieze şi cu un chip. La vârsta de 61 de ani, Viviane Reding deţine de mai bine de trei ani funcţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene, familiarizarea cu treburile comunitare datorându-se celor 13 ani de când este comisar european.

În România, numele lui Viviane Reding, politician originar din Marele Ducat de Luxemburg, a devenit şi mai cunoscut după ce premierul Victor Ponta s-a declarat nemulţumit de discursul ei „dojenitor” la adresa României şi a „puciului” susţinut de USL pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu.

Miercuri, 12 septembrie, Reding are o nouă ocazie de a „taxa” liderii români în cadrul dezbaterii Parlamentului European, dedicată chiar situaţiei politice din ţară.

Discursul ei este cu atât mai important cu cât, în cei 13 ani în funcţia de comisar european şi în cei trei ani de deţinere a vicepreşedinţiei Comisiei Europene (CE), Reding şi-a clădit o autoritate aproape similară cu cea a preşedintelui CE, Jose Manuel Barroso, motiv pentru care însuşi premierul român Victor Ponta a acuzat recent că Reding urmăreşte, de fapt, şefia CE prin atitudinea fermă pe care a avut-o faţă de răsturnarea balanţei politice din România, din această vară.

Deşi Viviane Reding îşi începe ziua citind presa luxemburgheză, germană şi franceză, însoţită de o cafea tare, astăzi i s-a făcut, cel mai probabil, şi un „brief” asupra ultimelor titluri din presa românească. Toate aceste sunt posibile datorită „brigăzii Reding”, după cum ea însăşi a descris-o, care o susţine în toate activităţile sale, informează publicaţia germană „Frankfurter Allgemeine”.

A cunoscut Europa hoinărind cu rucsasul şi chitara în spate

Tăria de caracter pe care o afişează astăzi şi pentru care primeşte, deopotrivă, laude şi critici, a fost cultivată în Esch-sur-Alzette, al doilea cel mai mare oraş din Luxemburg.

Născută pe 27 aprilie 1951, Reding îşi aminteşte de copilăria petrecută în apropierea bunicii. Stând la masa din bucătărie, ea asculta poveştile familiei din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, perioadă în care Luxemburg a fost făcut „sandvici” între Germania şi Franţa.

Adolescenţa ei a fost marcată de coloratura etnică a oraşului Esch-sur-Alzette, unde un număr mare de imigranţi s-a refugiat în anii '60 şi '70. Reding a mărturisit că înjurăturile italiene au influenţat-o profund, căci erau o exprimare clară a diferenţelor dintre naţionalităţi, între nemţi, francezi şi colericii italieni.

Aceleaşi diferenţe şi chiar mai multe a remarcat şi în timp ce hoinărea prin Europa, cu rucsacul şi chitara în spate, la scurt timp după terminarea liceului. În acea perioadă, Viviane Reding a conştientizat nevoia de cooperare, idee la a cărei materializare avea să contribuie şi ea în cadrul Comisiei şi a Parlamentului European, deşi nu o ştia la momentul respectiv.

În tinereţe, Reding şi-a dezvoltat un ţel: să intre în politică, căci o considera singura cale prin care poţi schimba cu adevărat ceva. De altfel, ea a recunoscut, pentru „Frankfurter Allgemeine”, că la 18 ani îşi dorea să schimbe lumea.

Presa, vehicul pentru succesul politic

Aşadar, şi-a pus în minte să intre în politică, dar a ales o cale adiacentă: presa. Reding s-a angajat la una dintre cele mai importante publicaţii din Luxemburg, „Luxemburger Wort”, în 1978, unde a rămas până în 1999. În Marele Ducat, graniţa dintre politică şi jurnalism este foarte vagă, Reding mărturisind că a văzut în presă un vehicul pentru succesul politic.

La un an după ce a intrat în echipa „Luxemburger Wort”, Viviane Reding a fost aleasă pentru a reprezenta creştin-democraţii în Parlamentul luxemburghez. Zece ani mai târziu, avea să intre în Parlamentul European. În perioada 1986-1999, ea a fost liderul Partidul Popular European în forul legislativ al UE.

Reuşita lui Reding de care ne bucurăm cu toţii

În cei 13 ani în care a fost şi este, în continuare, comisar european, Viviane Reding a încercat să obţină tot ce este posibil, scrie „Frankfurter Allgemeine”. 

Prima ei incursiune în Comisia Europeană a avut loc în 1999, când preşedintele CE în funcţie, Romano Prodi, a ales-o pe ea din patru candidaţi luxemburghezi propuşi de premierul în funcţie, Jean-Claude Juncker. Prodi şi-a motivat alegerea prin faptul că va creşte treptat numărul femeilor care lucrează în CE. 

Astfel, Viviane Reding a devenit comisarul european pentru Luxemburg, iar timp ce cinci ani a luat în primire educaţia, cultura, sportul şi media, fiind realesă în funcţie şi de actualul preşedinte al CE, José Manuel Barroso, în 2004. Responsabilităţile ei s-au canalizat însă pe tehnologia informaţiei şi telecomunicaţiilor.

Cu această putere de acţiune, Viviane Reding a pornit o luptă împotriva marilor operatori de telefonie mobilă din Europa, pe care îi acuza de monopolizarea piaţei. Eforturile sale susţinute în acest sens i-au adus, în 2007, titlul de „Comisarul Anului”, din partea publicaţiei „European Voice”. 

Omagiul nu avea să fie oferit în zadar, căci în 2008, Reding a reuşit să obţină aprobarea Parlamentului European pentru „Pachetul Telecom”, prin care companiile de telecomunicaţii au fost obligate să-şi separe reţelele pentru a încuraja competiţia pe piaţă. Iniţiativa ei a dus, practic, la scăderea preţurilor conversaţiilor pe mobil între ţările UE, prin reglementarea tarifelor în roaming.

Europa unită a lui Reding

În februarie 2010, Reding a lăsat în urmă telecomunicaţiile, devenind comisarul european pentru justiţie, drepturi fundamentale şi cetăţenie. În aceeaşi lună, ea a acceptat şi funcţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene, devenind astfel mâna dreaptă a şefului CE, Jose Manuel Barroso.

În prezent, Viviane Reding militează pentru o Europă mai unită, în ciuda recesiunii, după cum reiese din declaraţia oficială de pe site-ul Comisiei: „Criza actuală va duce la o Uniune Europeană mai puternică decât avem astăzi. O Uniunie Monetară şi Economică mai puternică. O Uniune Politică deplină. O Uniune în slujba cetăţenilor”.

În acest sens, ea s-a declarat deschisă implicării în misiunea ei a oamenilor cu „viziune, determinare şi curaj”. Într-un interviu oferit publicaţiei „Frankfurter Allgemeine”, Reding a recunoscut că, dincolo de sfaturile consilierilor săi experimentaţi, ea cere părerea „vechilor” săi prieteni, dar şi a generaţiilor tinere. Aceştia, împreună cu „brigada Reding”, o aduc cu picioarele pe pământ şi o organizează, căci vicepreşedintele CE mărturiseşte că uită că „nu are timp să facă tot” ce-şi propune, dar încearcă din răsputeri.