Pregătiri pentru alegerea viitorului Pontif, la Santa Marta. Cel mai divers conclav din istorie. Continentul ce trimite cei mai mulți electori
0După mutarea trupului Papei Francisc în bazilica Sfântul Petru, la Vatican au început, în paralel, procedurile necesare organizării conclavului care va desemna noul Suveran Pontif. Casa Santa Marta, locuința pontificală în care a trăit Papa Francisc, devine, încă o dată, centrul logistic al celui mai discret și solemn proces decizional al Bisericii Catolice.
Această reședință este de fapt pensiunea vaticană pe care Ioan Paul al II-lea a renovat-o pentru a oferi cardinalilor un loc decent unde să stea în timpul alegerii unui nou Pontif. Până atunci, cardinalii în mici camere austere din Vatican. Ioan Paul al II-lea a dorit o schimbare: un spațiu decent, dar sigur, unde cardinalii să poată trăi și delibera în liniște.
Începând de marți, toți cei care locuiau temporar sau permanent în clădire – membri ai „familiei pontificale”, diplomați, prelați – au fost invitați să elibereze camerele. Odată cu mutarea trupului neînsuflețit al Papei din apartamentul 201, procedurile s-au accelerat: camerele sunt igienizate, ferestrele acoperite pentru a împiedica orice contact cu exteriorul, iar spațiile comune sunt reorganizate pentru mese, rugăciune și confesiune. Toate acestea se desfășoară sub supravegherea strictă a Gărzii Vaticanului, într-un climat de maximă discreție.
În fiecare zi, cardinalii vor parcurge de două ori, în tăcere și ordine, drumul de la Santa Marta spre Capela Sixtină, prin curtea Sfântului Damasus. Este un traseu bine păzit, ce devine simbolic: un drum al reculegerii, în căutarea călăuzirii divine.
Un loc cu istorie discretă și protejată
Santa Marta, înainte de a deveni un fel de hotel pentru conclav, a fost la sfârșitul secolului al XIX-lea un lazaret pontifical, înființat din temerea că epidemia de holeră – numită pe atunci „morbul asiatic” – ar putea ajunge la Roma. Papa Leon al XIII-lea a dispus, în 1884, transformarea clădirii într-un adăpost pentru familiile pontificale și pentru cei din vecinătatea Bazilicii Sfântul Petru, având chiar o biserică dedicată Sfintei Marta. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a servit drept refugiu pentru evrei și diplomații din țări în război cu Germania hitleristă. Abia în 1998, după renovările ordonate de Ioan Paul al II-lea, Santa Marta a devenit „casa conclavului”, așa cum o cunoaștem astăzi.
Timpul a sedimentat acolo o cultură a discreției, a protecției și a liniștii. Din 1998, în urma restaurărilor ordonate de Ioan Paul al II-lea, Santa Marta a devenit ceea ce este astăzi: un spațiu de retragere, dar și de decizie.
Cel mai internațional conclav din istorie
Conclavul ce urmează să fie convocat se anunță cel mai divers din istoria recentă a Bisericii: 135 de cardinali electori, dintre care 80% au fost numiți de Papa Francisc. O majoritate evidentă care reflectă viziunea unui papă care a privit mai puțin spre Europa și mai mult spre periferii: spre Africa, Asia și America Latină.
Distribuția geografică a cardinalilor subliniază această deschidere: Europa trimite cei mai mulți electori (53), dar urmează îndeaproape Americile (Nord, Sud și Centrală), cu 37 de voturi, Asia cu 23, Africa cu 18 și Oceania cu 4.
Italia rămâne țara cu cel mai mare număr de electori – 17, urmată de Statele Unite – cu 10. Cel mai vârstnic dintre cei care vor intra în conclav este cardinalul spaniol Carlos Osoro Sierra, care va împlini 80 de ani în mai, în timp ce cel mai tânăr este ucraineanul Mikola Biciok, doar 45 de ani.
Nuanțe de viziune, dar o singură alegere: omul rânduit de Dumnezeu
Deși mulți dintre cardinalii electori au fost ridicți la cest rang bisericesc de papa Francisc, conclavul nu se anunță lipsit de tensiuni teologice sau ideologice. Printre ei se află și opozanți ai pontificatului său – precum germanul Gerhard Ludwig Müller – dar și cardinali africani cu poziții conservatoare în chestiuni etice, divergente față de direcția recentă adoptată de Vatican, inclusiv în chestiuni legate de recunoașterea cuplurilor gay.
Într-un interviu recent, cardinalul Rainer Maria Woelki, arhiepiscop de Köln, a declarat că se așteaptă la „un conclav mai lung” decât cel din 2013. „Nu există o falangă germană. Fiecare cardinal votează conform propriei conștiințe. Nu este o chestiune de politică, ci de recunoaștere a voinței lui Dumnezeu.”
Woelki a vorbit despre nevoia unui papă care să adune, nu să divizeze: „Avem nevoie de un om al credinței, un om al Evangheliei, care să emane mirosul lui Hristos. Așa cum spunea Gandhi: dacă semeni cu El, nimeni nu-ți poate sta împotrivă.”
Se încarcă comentariile...
