Cum au fost deportaţi evreii francezi de la Paris

Puţine informaţii se ştiau despre cum au fost deportaţi evreii francezi, pentru că multe dintre documentele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost distruse. Însă, la o expoziţie recent deschisă la Paris a apărut un document „secret” care conţine detalii precise despre deportările evreilor, descrise în nouă pagini chiar de şeful poliţiei franceze.

Singura arhivă a poliţiei privind deportările evreilor francezi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial este oferită publicului pentru prima dată.

Documentul care trezeşte cel mai mare interes dintre toate cele conţinute în arhivă este „Memo 173-42”, din data de 13 iulie 1942 şi marcat „secret”, relatează BBC News. „Autorităţile ocupaţioniste au decis arestarea şi gruparea unui număr de evrei străini”, specifică documentul.

Şeful Poliţiei franceze, timp de nouă pagini, detaliază ordinele sale cu privire la punerea în practică a holocaustului pe teritoriu francez.

Trei zile mai târziu, cu câteva ore înainte de răsăritul soarelui, în ziua de 16 iulie 1942, poliţia franceză, organizată în grupuri de câte doi poliţişti, unul în uniformă, altul în haine civile şi însoţiţi de un soldat neamţ, a arestat peste 13.000 de evrei parizieni.

„Foarte multe documente din această perioadă au fost distruse la sfârşitul războiului”, spune Olivier Accarie-Pierson, custodele unei expoziţii care tocmai s-a deschis în cel de-al treilea arondisment al Parisului. „Acest «Memo» este foarte rar, unic.”

Nimeni nu ştie dacă salvarea acestui document a fost un act de revoltă civil sau o neatenţie administrativă. Nu se ştie cum de a supravieţuit. Acum aproape 20 de ani, documentele ce fac obiectul acestei expoziţii, au fost descoperite într-un dulap.

Tertip pentru a identifica locuinţele evreilor

Deşi abia acum sunt dezvăluite publicului, istoricii studiază aceste manuscrise încă de când au ajuns în arhiva poliţiei. Sunt informaţii preţioase despre detalii importante ale vieţii pariziene, detalii care se întind până la Revoluţia Franceză (1789-1799).

Alte exponate conţin liste cu nume, sute de nume, scrise de către poliţiştii francezi extrem de meticuloşi în timpul recensământului evreilor ordonat de nemţi imediat după ce au ocupat Parisul în 1940.

Acest recensământ a fost actualizat în 1943 când evreilor li s-a interzis să asculte radioul şi li s-a ordonat să predea aparatele. Numele şi adresele celor care au dat ascultare acestor ordine au fost notate şi folosite, mai târziu, pentru arestarea lor.

Cercetarea acestor documente te şochează, mai ales, prin limbajul de lemn, rece, oficial care a fost folosit. „Şi totuşi, vorbim de mii de oameni!” spune Accarie-Pierson. Bărbaţi, femei şi copii care, după notarea lor, au fost executaţi în lagărele naziste ale morţii.

Evreii francezi au fost trimişi către două lagăre: unul înfiinţat la velodromul de iarnă din vestul Parisului şi unul din localitatea Drancy, aflată în apropierea capitalei. Deşi nu s-a păstrat nicio dovadă fotografică, condiţiile trebuie să fii fost îngrozitoare în ambele lagăre, afirmă BBC.

În Paris, evreii erau deja trataţi ca animalele. Nu existau paturi în aceste lagăre.

Poliştii francezi care s-au îndurat de evrei

Şeful poliţiei, Rene Bousquet, a colaborat direct cu Gestapoul (poliţia secretă nazistă) pentru a facilita arestările, iar limbajul birocratic, câteodată, lasă să se înţeleagă profundul dispreţ faţă de evrei, resimţit şi de către alţi şefi ai poliţiei franceze.

Toţi evreii au fost „adunaţi” pe 16 iulie şi au fost deportaţi, cu trenul, majoritate ajungând la Auschwitz. „Astfel, velodromul de iarnă a fost eliberat”, scrie un ofiţer de poliţie. „Câteva bunuri personale şi 50 de persoane bolnave au fost lăsate în urmă. Totul a fost transferat la Drancy.”

Olivier Accarie-Pierson relatează: „Poliţia franceză s-a supus ordinelor germane, dar ghiciseră ce voiau nemţii şi s-au purtat în consecinţă, chiar înainte de a li se cere acest lucru.”

Nemţii, totuşi, au fost supăraţi pe francezi pentru că n-au adunat mai mulţi evrei în acea săptămână. Poliţia franceză estimase arestările la peste 27.000 de persoane. Datorită curajului anumitor ofiţeri de poliţei, nu au reuşit să adune acest număr. „Cu câteva zile înainte de arestări, mulţi poliţişti s-au dus la casele celor pe care trebuiau să-i aresteze şi le-au spus: «Când vom veni, pe data de 16 iulie, când vă vom bate la uşă, să nu fiţi aici, trebuie să fugiţi!»”, explică Accarie-Pierson, custodele acestei expoziţii.

Mulţi dintre evrei au fost avertizaţi şi au fugit, dar alţii nu credeau că vor aresta femei şi copii. Aşa se explică faptul că, din 13.152 de arestări din acea noapte, aproape 10.000 erau femei şi copii.

Salvarea venită din partea vecinilor

Unul din poliţiştii eroi a ajutat la salvarea familiei lui Moise Weinflasch. Moise, ca mulţi alţii care au venit la această expoziţie, căuta detalii despre familia sa. În timpul războiului, părinţii şi sora sa locuiau pe aceeaşi stradă. „Au scăpat pentru că au fost informaţi că vor aresta evrei”, îşi aminteşte Weinflasch. I-a ascuns o vecină. Familia sa ţine încă legătura cu familia femeii care i-a salvat.

Un alt semn extraordinar de revoltă împotriva acţiunilor nemţilor care poate fi văzut în această expoziţie este steaua galbenă falsă a lui David pe care au făcut-o nişte parizieni pentru a protesta împotriva politicii rasiale ale nazismului. Una dintre aceste stele are înscris cuvântul „Goi” (cuvântul evreu pentru străini sau ne-evrei). Altele au fost purtate de către fani ai jazzului care se autointitulau „Zazous”. Zeci de parizieni au fost arestaţi pentru că au purtat aceste stele galbene în semn de protest. 

Aceste falsuri au fost făcute pentru a fi purtate pe haine, având inscripţia „Amis de Juifs” (Prieten de-al evreilor). Protestatarii au fost reţinuţi două luni de zile.

Cei care au fost acuzaţi că i-au susţinut pe cei 13.152 de evrei, au fost, aproape toţi, omorâţi la Auschwitz.