„Tech Adevărul“ explică: Google te elimină din indexare, dar cum se aplică „dreptul la uitare“
0La mijlocul lunii mai, o decizie a Curţii Europene de Justiţie avea să schimbe abordarea privind conţinutul indexat online. Google a respectat decizia CEJ, dar este abia începutul unui proces greoi în urma căruia oamenii care doresc vor fi „uitaţi“ de internet.
Curtea Europeană de Justiţie a decis, printr-o decizie publicată pe 13 mai, că dacă un cetăţean al Uniunii Europene vrea să fie scos de pe Google, compania trebuie să îi respecte alegerea. Cetăţeanul respectiv trebuie doar să spună ce conţinut îl deranjează, să justifice că e relevantă cererea sa pentru protejarea vieţii private şi să îşi dovedească identitatea printr-un document oficial.
Pe 29 mai, Google a anunţat crearea unui formular online prin intermediul căruia cetăţenii UE vor putea să îi trimită cereri de eliminare a diverselor link-uri pe care aceştia le găsesc inadecvate, irelevante sau false. În aproxmativ 24 de ore, au fost înregistrate 12.000 de cereri, potrivit agenţiei de presă AFP, dar rezultatele nu vor dispărea peste noapte din Google. De fapt, procesul este abia la început şi decizia CEJ va fi aplicată de companie de-a lungul următoarelor luni.
Dincolo de formularul online (disponibil aici) prin intermediul căruia sunt colectate cererile nu există un algoritm de sortare a acestora sau un cadru legislativ care să stabilească limitele în care poate acţiona Google. Pe pagina formularului este menţionat doar că vor fi eliminate „rezultatele care sunt inadecvate, irelevante sau nu mai sunt relevante ori sunt excesive în raport cu scopurile pentru care au fost procesate“.
Comisia de decizie
Pentru clarificare, compania a creat o comisie de consilieri care s-o ajute. Printre aceştia se numără Jimmy Wales, cofondatorul Wikipedia, David Drummond, vicepreşedinte Google, Eric Schmidt, preşedinte Google, şi Frank La Rue, responsabil ONU privind libertatea de exprimare. Comisia creată de companie va trebui să stabilească ce e important de păstrat, ce poate fi înlăturat din indexare şi ce n-ar trebui înlăturat, chiar dacă afectează imaginea persoane, dar primează interesul public.
O companie privată decide acum ce e de interes public. Luciano Floridi
Luciano Floridi, profesor de etică şi filosofie, este unul dintre membrii comisiei şi el a acordat un interviu ziarului „The Independent“ în care a spus că acesta e începutul unor schimbări majore în privinţa libertăţii de exprimare. Odată cu decizia CEJ, sute de milioane de utilizatori din Europa pot cere să „dispară“ de pe Google. Asta presupune o muncă sisifică de triere, judecare şi, în final, ştergere. „Oamenii ar lua foc, dacă dintr-o dată o companie privată şi puternică poate decide asupra informaţiilor pe care oamenii le văd. Asta e una dintre consecinţele mari ale acestei decizii. O companie privată decide acum ce e de interes public“, a precizat Floridi.
Profesorul s-a referit şi la marii beneficiari după o astfel de decizie, companii sau oameni care, dintr-o dată, devin „manageri de imagine“. „Acum, au puterea de a cere ca informaţii stânjenitoare despre clienţii lor să fie şterse. Dacă aş conduce o astfel de firmă, m-aş distra copios acum. Totul e deschis dezbaterii“, a mai spus Floridi.
Ce e „dreptul la uitare“
În motivarea hotărârii Curţii este menţionat aşa numitul „drept de a fi uitat“. Acesta provine din legislaţia franceză (n.r.: droit à l’oubli) şi reprezintă dreptul unui infractor la un anumit grad de „uitare“, adică să nu fie publicate detalii despre o condamnare a sa sau încarcerarea după ce şi-a ispăşit pedeapsa primită. Acest concept, aplicat asupra internetului, se traduce în dreptul utilizatorilor de a fi „uitaţi“ de motoarele de căutare, dacă informaţiile sunt irelevante pentru prezent sau le afectează într-un fel viaţa privată.
Decizia CEJ a venit în urmă unei acţiuni în instanţă a spaniolului Mario Costeja González, care a dorit eliminarea din indexarea Google a unui anunţ publicat în ziarul „La Vanguardia“ în 1998, scrie „The Guardian“. În acesta se menţiona că locuinţa lui González va fi scoasă la licitaţie pentru ca datoriile lui să fie plătite. Acţiunea în instanţă a pornit în 2009.
Anunţul de la care a pornit totul
Reacţiile de după
Hotărârea CEJ se doreşte, în esenţă, pozitivă, dar Lance Ulanoff, într-un editorial pentru „Mashable“, punctează de ce nu e totul atât de roz în Europa. „Google nu trebuie să fie poliţia internetului (...), e ca şi cum ai spune că o bibliotecă nu poate avea cărţi despre nazişti sau despre crime (sau cărţi mai puţin laudative la adresa lui Frank Sinatra)“, scrie acesta. Autorul n-a dus lipsă de comentarii negative la adresa lui, dar susţine că a compensat cu articole mai bune, cu muncă. „Dacă vrei să controlezi ce spun alţii despre tine online, atunci îţi doresc succes. Totul pe Internet va exista dincolo de moartea ta“, mai scrie Ulanoff.
Viviane Reding, comisar european pentru justiţie, a salutat decizia CEJ. „Dreptul de a fi uitat şi dreptul la informare nu sunt în opoziţie. Nu e vorba despre protejarea unuia pe cheltuiala altuia, ci despre echilibrul dintre cele două cazuri. (...) Curtea a spus clar că demersul jurnalistic nu trebuie afectat, este protejat“, a spus aceasta într-un mesaj publicat pe Facebook. Serghei Brin, cofondator Google, consideră însă că nu se mai poate vorbi de un echilibru acum. „Intră în conflict «dreptul de a fi uitat» cu dreptul la informare. Google consideră că, odată cu această decizie, acel echilibru este afectat“, a declarat Serghei Brin la conferinţa Code de la finalul lunii mai.
Cel care controlează trecutul, controlează viitorul. Cel care controlează prezentul, controlează trecutul. George Orwell
Jane Merrick scrie un editorial pentru „The Independent“ în care spune că se pun bazele cenzurii prin actuala decizie. „Cred că toată lumea are dreptul la a doua şansă, sunt o mulţime de lucruri pe care le-am făcut în tinereţe şi de care suntem jenaţi acum. Dar în era digitală nu putem să credem că apăsăm CTRL+Z şi ne refacem trecutul. (...) Suntem toţi membri ai unei societăţi şi în aceasta trebuie să fim judecaţi după faptele noastre“, spune aceasta.
Jimmy Wales a reacţionat pe 13 mai pe Twitter. „Uite un alt unghi de abordare: nu e cenzurat doar Google, ci e cenzurat şi ziarul spaniol care a publicat informaţia“, a scris acesta. Alt mesaj a fost ceva mai radical. „Când va cere Curtea Europeană să fie cenzurat un articol de pe Wikipedia, chiar dacă spune adevărul, doar pentru că un individ vrea asta?“, a spus Wales.
Procesul laborios spre neindexare
Ceva mai realist cu privire la situaţie, dar fără să spună ceva direct despre Curte sau Google sau oricare altă companie, a fost David Smith, Comisar pentru Informaţie în Marea Britanie. El a spus că salută decizia pentru dezbaterea pe care o generează privind datele personale. „Recunoaştem că va fi un proces dificil de judecare a faptelor, care link-uri trebuie înlăturate şi care nu. Ne vom concentra pe acelea care aduc prejudicii directe indivizilor“, a afirmat el citat de „The Independent“.
În final, un fragment din decizia Curţii (disponibilă integral aici). „Drepturile de ştergere şi de blocare a datelor (...) nu conferă persoanei vizate dreptul de a solicita unui furnizor de servicii de motor de căutare să nu indexeze informaţiile referitoare la persoana sa publicate în mod legal pe paginile web ale terţilor, dar se poate prevala de dorinţa sa ca informaţiile respective să nu fie cunoscute de utilizatorii de internet atunci când consideră că acestea îi pot aduce prejudicii sau când doreşte ca aceste informaţii să fie uitate“.
Cât despre Google şi celelalte motoare de căutare - Microsoft n-a comentat decizia, iar Yahoo! a spus că va analiza căile prin care o poate respecta - nu va fi un proces de ştergere care a început vineri. Abia peste câteva săptămâni sau luni va fi creat cadrul. Abia apoi îl vom vedea pus în aplicare şi cum a considerat comisia că e în regulă să înlăture informaţii din indexare.
[<a href="//storify.com/razvanbaltaretu/afl-mai-multe-despre-cazul-index-rii-pe-google" target="_blank">View the story "Află mai multe despre cazul indexării pe Google" on Storify</a>]