INFOGRAFIE Pot reţelele sociale să intre într-un colaps financiar? De la Pets.com la Facebook
0
Pot repeta reţelele sociale experienţa site-urilor care au căzut în capcana listării la bursă şi a optimismului în 2001? Am putea să asistăm la falimente de marcă? „National Post” încearcă să răspundă, printr-o analiză în două episoade, la această întrebare.
Odată cu dezvoltarea standardului World Wide Web, a devenit clar că Internetul va fi noul mediu unde se vor dezvolta noi afaceri.
Sintagma „bula .com” trimite la perioada 1995-2000, când tehnologia a început să capteze interesul oamenilor, dar mai ales acest nou mediu, paginile de Internet. În esenţă, aceasta a fost o bulă a speculaţiilor care şi-a atins punctul maxim pe 10 martie 2000. A fost perioada în care erau investiţi foarte mulţi bani în companii fondate doar pe Internet.
Cum se manifestă o bulă economică? Pe fondul popularităţii unor anumite domenii, cum ar fi cel al reţelelor sociale, companiile sunt estimate la nişte valori exagerate. Apoi, urmează o listare la bursă, iar preţul unei acţiuni este destul de optimist. Deodată, încrederea scade sau nu. Bula este cu atât mai mare cu cât valoarea acţiunilor creşte, dar compania nu reuşeşte să demonstreze că poate să se dezvolte, că poate să aducă mai mult profit celor care investesc. Când încrederea scade, bula se sparge, iar multe companii nu mai pot atinge valorile iniţiale.
Cei care au prins acea perioadă consideră că şi fluxul reţelelor sociale se îndreaptă în aceeaşi direcţie şi acestea fiind construite pe acelaşi tipar: interes mare, aparenţa unui profit rapid şi investiţiile bazate pe credinţa că n-are cum să cadă.
Cea mai mare reţea de acest tip este Facebook, valorificată la miliarde de dolari, dar urmează LinkedIn, Twitter şi Google+. În cazul „spargerii” acestei bule, cel mai bine s-ar situa Google+, dar asta nu pentru că ar face lucrurile altfel, ci pentru că Google nu s-a dezvoltat doar prin această reţea, ci are o gamă de servicii care îi asigură profitul.
1995 – 2001. Şase ani în care coloşii de carton au crescut
Bula „dotcom” a început în 1995 şi a ţinut cinci ani. Mulţi antreprenori online au decis să facă pasul cel mare şi au intrat la bursă. Rezultatul a fost un dezastru pentru mulţi dintre ei, deoarece nu au putut să crească şi să producă destul cât să mulţumească investitorii.
Problema acelor vremuri a fost optimismul, iar această eroare a fost perpetuată şi după alţi ani, în aceste timpuri, când reţelele sociale au devenit produse de succes, dar în momentul când au ajuns la bursă, investitorii şi-au dat seama că potenţialul de creştere al acestora este mic.
Preţul acţiunilor creştea semnificativ doar prin simpla includere a prefixului „e” sau a terminaţiei „.com” în numele domeniului. Acţionarii erau încrezători că bani investiţi se vor întoarce înzecit, dar totul se baza pe speculaţii şi mulţi treceau peste unităţile economice tradiţionale.
Când optimismul înseamnă să cheltuieşti mulţi bani
Ce s-a întâmălat în anii de creştere ai site-urilor este un exemplu de „aşa ceva să nu se mai întâmple”. În timpul finalei campionatului american de fotbal american din 2000, 17 companii din mediul online au plătit peste două milioane de dolari pentru un spot de 30 de secunde. Peste tot era stare de bine şi entuziasm. Şi trebuie să ne gândim că niciuna dintre aceste companii nu producea vreun ban. Un an mai târziu, bula s-a spart. Trei companii au mai cumpărat reclame.
Ziua fatidică pentru o epocă a optimismului a fost 10 martie 2000, momentul când bula s-a spart. La 10 zile, NASDAQ a scăzut cu 10%. Companiile începeau să cadă pe capete spre drumul final. Bula era atât de mare şi de falsă încât cele 371 de companii din domeniul internetului care erau listate la bursă valorau 1.300 de miliarde de dolari, adică 8% din totalul bursei.
Ştiţi cât a costat optimismul acum 12 ani? 5.000 de miliarde de dolari, pierdute între martie 2000 şi octombrie 2002. Nu trebuie să ne îngrijorăm că toate companiile din domeniul social media vor da faliment, căci în timpul bulei 90% din firme au rezistat, dar valoarea şi încrederea investitorilor nu a mai fost niciodată la fel. Pur şi simplu, bula a triat între jucătorii mari: Amazon, eBay sau Google, care au creat un sistem de a câştiga bani, şi cei mici, care au devenit site-uri de duzină.
Când până şi cel mai slab „prezicător” are dreptate
Potrivit lui Alfred M. King, de la firma de analiză Valuation Research Corp, citat într-o lucrare academică americană, „companiile din epoca .com nu au istorie, nu au vânzări şi nu au profituri. Cu toate astea, au reuşit să atragă 900 de miliarde în investiţii. Scepticii au spus că bula va exploda. Sper doar ca mentalitatea investitorilor să se schimbe şi să nu mai folosească raţionalizări de tipul: această firmă va fi următorul Microsoft”.
De asemenea, printre puţinele persoane care au reuşit să identifice falsitatea unei încrederi crescute în potenţialul de a se dezvolta a unor companii a fost un om cunoscut tocmai pentru lucrul contrar: Steve Ballmer. Actualul şef de la Microsoft a spus odată cu lansarea iPhone că nimeni nu va cumpăra telefonul, pentru că nu are tastatură. A fost poate una dintre cele mai proaste previziuni din istorie. Dar în privinţa online-ului anilor 2000, Ballmer a avut dreptate. Aflat la o conferinţă, el a spus că „supraevaluarea aceasta este absurdă şi aş pune şi acţiunile companiei noastre în această categorie”. Nimeni nu l-a crezut.
Exemplele care trebuie să ridice semne de întrebare
Unele site-uri au fost exemple ale unui declin absolut care nu ar mai trebui repetat. De exemplu, pets.com, un magazin online de hrană pentru animale a strâns 82,5 milioane de dolari prin listarea la bursă în februarie 2000. Până la finalul anului, cu tot ajutorul de la gigantul Amazon, Pets.com dădea faliment.
Boo.com a cheltuit 188 de milioane de dolari în şase luni, conform „The New York Times”, pentru a crea un magazin online de haine. În mai 2000 dădea faliment.
Freeinternet.com era al cincilea furnizor de internet din Statele Unite ale Americii, cu 3,2 milioane de utilizatori. După listarea la bursă a avut rapid pierderi de 19 milioane de dolari şi a dat faliment în octombrie 2000.
theGlobe.com a fost chiar o reţea socială. Nu neapărat insuccesul pe piaţă a cauzat acest site să decadă, ci tocmai stilul de viaţă al unor milionari făcuţi peste noapte. Fondatorii, Stephan Pathernot şi Todd Krizelman primeau salarii exorbitante la 23 de ani. În 1998 compania s-a listat la bursă şi a avut cea mai bună zi de deschidere dintre toate site-urile. Estimarea iniţială era de 9 dolari, dar acţiunile au ajuns la 87 de dolari, închizând la 63 de dolari. După primele zile, cei doi fondatori „valorau” împreună 100 de milioane de dolari. O noapte în oraş pentru Pathernot, în care a fost filmat purtând haine excentrice şi fiind la braţ cu iubita sa fotomodel a lovit în firmă. În 2001, la trei ani după listare, o acţiune costa 10 cenţi. Cei doi fondatori au fost daţi afară din consiliul director, dar în 2008 compania s-a închis definitiv.
InfoSpace.com era un furnizor de servicii de internet wireless. Fondatorul său, Naveen Jain, spunea la nivel public că InfoSpace va deveni prima firmă de trilioane, dar primele estimări, care nu au făcute publice, au arătat că banii nu veneau înc ompanie. În decembrie 1998 preţul unei acţiuni era de 25 de dolari. În februarie 2000 investitorii plăteau sau vindeau acţiuni pentru 1.305 dolari. În martie 2001, costul unei acţiuni era de doar 22 de dolari.
Se va repeta bula? Analiza „National Post” continuă mâine cu implicaţiile care ar putea să urmeze în cazul unui asemenea fenomen pentru Facebook, Twitter sau LinkedIn. Este posibil să se întâmple? Ce se va întâmpla?
Se încarcă comentariile...
