Căpițele de fân, pe cale de dispariție în România. Ce amenință simbolul vieții rurale din țara noastră

Metodele agricole tradiționale din România au susținut sute de specii de-a lungul secolelor, însă noile tehnici moderne pun în pericol acest echilibru. Căpițele de fân au fost un simbol al vieții rurale timp de sute de ani, însă devin tot mai rare pe măsură ce agricultura se mecanizează.

Fânul era stocat pentru iarnă, protejat de vânt și zăpezi. FOTO: Facebook / Conacu Boierului

În trecut, întreaga familie lucra împreună în zilele toride de vară pentru a cosi iarba înaltă, lăsând-o la uscat la soare și apoi adunând-o în forme înalte de trei metri. Aceste căpițe de fân sunt considerate printre cele mai diverse ecosisteme terestre, găzduind sute de specii de insecte, păsări și plante. Cercetările arată că ele pot fi chiar mai bogate în biodiversitate decât rezervațiile naturale, oferind habitat pentru greieri, fluturi, păianjeni și peste 100 de specii de ierburi și flori, relatează The Guardian.

Ghimeș-Făget:, loc al tradiției 

În satul Ghimeș-Făget din Carpații de Est, fermierul Sárig Attila observă cu tristețe cum tehnologia înlocuiește tradițiile transmise din generație în generație.

„Îmi iubesc locul în care am crescut. Văd valoarea uriașă a ceea ce au creat strămoșii noștri – felul blând în care au interacționat cu natura și respectul lor față de ea”, spune Attila, a cărui familie trăiește în sat de cel puțin patru generații.

Ghimeș-Făget are aproximativ 5.000 de locuitori, iar timp de 400 de ani, fermele de aici au fost autosuficiente, crescând oi, vaci și culturi de cereale. Până de curând, localnicii cunoșteau peste 120 de specii de plante.

O lume în declin

În vestul Europei, utilizarea îngrășămintelor artificiale a dus la dispariția aproape totală a pajiștilor tradiționale. În Marea Britanie, 97% dintre aceste terenuri au fost pierdute din anii 1930.

În România, schimbarea este la fel de rapidă: tinerii părăsesc satele pentru locuri de muncă în străinătate sau pentru marile orașe, iar caii și oamenii sunt înlocuiți de utilaje și fertilizanți.

În ultimii 15 ani, în Ghimeș-Făget au apărut utilaje pentru cosirea și strângerea fânului, iar tractoarele mari sunt din ce în ce mai des folosite. „Timp de 300-400 de ani nu s-a schimbat aproape nimic, iar acum, în 30 de ani, totul se transformă extrem de rapid. În ultimii ani, schimbările sunt fulgerătoare”, explică Attila.

Tot mai puține familii mai practică cositul tradițional, iar lipsa forței de muncă îi obligă pe fermieri să apeleze la mecanizare. „Tractoarele sunt mai puternice decât caii și pot face mai multe lucruri”, spune Attila.

Luptă pentru salvarea tradiției

Pentru a preveni dispariția pajiștilor tradiționale, organizații precum Fundația Adept încearcă să sprijine fermierii să gestioneze aceste terenuri într-un mod sustenabil. Directorul fundației, Nat Page, explică faptul că în sud-estul Transilvaniei sunt protejate 30.000 de hectare de pajiști, lucrate de aproximativ 5.000 de fermieri de mici dimensiuni.

„Poți merge zile întregi prin pajiști de fân”, spune Page. „Transilvania este ultima regiune europeană cu peisaje agricole tradiționale de mari dimensiuni. Vrem să oferim fermierilor motive să rămână aici.”

Însă realitatea din teren este sumbră: în unele zone, jumătate din pajiști sunt lăsate necosite, iar biodiversitatea are de suferit. „Se întâmplă peste tot”, spune Attila. „Nu mai sunt oameni suficienți pentru a face această muncă – tinerii pleacă din sate. Pentru mine, este trist. Văd o valoare imensă în această tradiție, dar noua generație nu o mai vede.”