Învățătoarea de la capătul României care face performanță în educație. Și-a dorit să profeseze în mediul rural și dă aripi copiilor
0O învățătoare care predă într-un cătun botoșănean a reușit să câștige premiul de Profesor al Anului, la categoria debutanți. Ioana Cristina Pașcău are 30 de ani și a refuzat un post la oraș doar pentru a preda copiilor de la țară.
În februarie, la Opera din Brașov, a avut loc Gala „Profesorul anului din mediul rural“ , organizată de ONG-ul Teach for Romania. Acest eveniment reunește, după o selecție foarte riguroasă, cei mai buni profesioniști din domeniul educației care activează în mediul rural. Anul acesta, la categoria debutanți, premiul cel mare, de „Profesor al Anului“, l-a obținut Ioana Cristina Pașcău, învățătoare la Școala Gimnazială „Petru Zamfirescu“ din cătunul Prisăcani, județul Botoșani.
„Pentru mine a fost total neașteptat. Persoanele din jurul meu m-au nominalizat și m-am trezit că sunt în primii trei și că trebuie să merg la Brașov, la gală. Nu m-am gândit vreo clipă că voi câștiga un asemenea premiu. Evident, m-am bucurat că activitățile pe care le desfășurăm în școală sunt apreciate“, mărturisește pentru „Weekend Adevărul“ câștigătoarea. Dincolo de modestia învățătoarei din Botoșani, se află însă o poveste incredibilă despre dăruire, pasiune pentru meserie și o adevărată performanță educațională realizată într-un cătun uitat de lume, de la marginea României.
Locul unde pasiunea pentru educație și-a găsit casă
Pe drumul către Prisăcani te poți rătăci destul de ușor. În acest loc uitat, în mijlocul unui câmp, ars de soare vara și răscolit de viscol, iarna, se ajunge pe drumul Botoșani-Iași. În orașul Flămânzi, la giratoriul din centrul localității, se merge tot înainte preț de patru kilometri. Trebuie atenție sporită pentru a coti la singurul drum care duce către Prisăcani, ceva mai mare ca o uliță sătească. Mai urmează încă aproximativ doi kilometri de mers pe un drum infernal, lăsat plin de gropi, destructurat, parcă în bătaie de joc. Intrarea în Prisăcani este semnalizată de o pancartă de tablă. Dar ca să fim siguri că mergem în direcția bună, mai întrebăm țăranii ocupați cu muncile agricole.
Acest cătun are o singură școală. Bine că mai rezistă și aceasta. Deocamdată are suficiente clase, suficienți elevi. Peste drum de școală se află tăpșanul pe care acum 118 ani, țăranii răsculați s-au întâlnit pentru a porni să ceară socoteală vătafului. Urmașii răsculaților încă învață în școala din sat. Lor le predă Ioana Cristina Pașcău, o tânără de 30 de ani care și-a dorit mereu să lucreze cu elevii. Nu este localnică. De loc este din Bârlad, dar s-a căsătorit și s-a mutat la Chițoveni, un sat la distanță de numai câțiva kilometri de Prisăcani. Soțul ei este preot și acolo a primit parohie. Cristina a avut șansa de a primi post la oraș, dar nu l-a vrut.
„Aici mi-am dorit. Și aici este nevoie de oameni pregătiți care să muncească cu pasiune. Copiii de la țară sunt ascultători, cuminți și foarte dornici să învețe. Sunt și cazuri sociale, evident, ca în zonele rurale, dar trebuie să-i ajutăm pe toți să învețe, să le dăm aripi. Toți au nevoie de o șansă. Pentru a preda, ai nevoie de multă pasiune, de multă determinare și implicare“, spune învățătoarea din Prisăcani.
Inițial, Cristina Pașcău nu a avut studii de specialitate. Avea doar diploma obținut la Liceul Pedagogic, așa că a lucrat ca educatoare. După aceea, a urmat studiile superioare și și-a obținut acreditarea pentru învățământ primar. „Am început ca profesor în învățământ preșcolar, ca educatoare necalificată. Mai apoi mi-am terminat studiile în domeniu“, precizează învățătoarea.
Pedagogul care scoate tot ce este mai bun din elevii săi
Cristina Pașcău predă unei clase de aproximativ 20 de elevi. Toți sunt copii din sat sau din cătunele învecinate. Copiii sunt într-adevăr curați, receptivi și ascultători. Poate unul dintre motive este că se simt bine la școală. Sunt ascultați, învățați să fie încrezători și extrem de motivați. Acesta este unul dintre secretele Cristinei Pașcău: scoate tot ce este mai bun din elevi, convinsă că fiecare are câte ceva de oferit.
„Acești copii din mediul rural au nevoie de multă încredere în ei, de multă implicare. Fiecare elev în parte trebuie implicat în activități. Nu doar o parte. Fiecare elev trebuie ajutat să înțeleagă, să participe, să capete încredere în puterile lui. Asta este menirea noastră. Este nevoie să le transmitem că suntem alături de ei, orice ar fi, și ne străduim mereu să le punem în evidență calitățile, aptitudinile. Trebuie să vadă că acele calități există pentru a le dezvolta“, mărturisește Cristina Pașcău.
De altfel, acest impact pe care-l are asupra încrederii și dezvoltării aptitudinilor elevilor, se pare, a fost unul dintre motivele pentru care a fost remarcată învățătoarea din Prisăcani. „Am înțeles că am primit acest premiu datorită impactului asupra elevilor, activităților pe care le desfășor la școală, implicării noastre, metodelor pe care le aplicăm atât în clasă, cât și în activitățile din afara orelor și pentru munca depusă“, adaugă învățătoarea.
De la pedagogie clasică la învățământ digital
Școala din Prisăcani, deși într-un loc greu de găsit chiar și cu GPS-ul, se poate lăuda cu dotări decente. Cristina Pașcău și-a făcut un spațiu educațional cochet din sala de clasă pusă la dispoziție. Pe lângă clasica tablă, mobilierul este nou și modern, iar pereții acoperiți cu decorațiuni, desene și materiale didactice frumoase. Nu lipsesc nici videoproiectorul, dar nici sistemul all in one sau panourile pentru proiecție.
Tocmai pentru a-i atrage pe elevi și a-i ține mai mereu conectați la școală, Cristina Pașcău mărturisește că folosește un melanj de metode clasice cu unele foarte moderne. De exemplu, atunci când scrisul în caietele speciale i-a obosit pe copii, se trage planșa de proiecție și începe joaca.
„Îmbinăm metodele tradiționale cu cele moderne: caietul, cartea și instrumentele de scris cu metodele moderne, participative. Totul pentru a le capta atenția, de a fi dornici și curioși să învețe cât mai mult. Dar și pentru a face mai utilă și mai ușor de înțeles, pentru noile generații, lecția pe care o voi preda la clasă. Și ei sunt încântați“, adaugă Cristina Pașcău.
Cea mai prețioasă lecție, cel mai frumos cadou
Pentru toate eforturile din sala de clasă, învățătoarea le face mereu câte un cadou important: câte o excursie. Are și scop de relaxare, dar și scop didactic. „Îi motivez de multe ori spunându-le că vom pleca în excursie. În zilele în care ne permite timpul, cum ar fi Școala Altfel, Săptămâna Verde, facem tot felul de activități, precum ateliere, drumeții, dar și excursii. Este important pentru ei. Este o deschidere către lume, către cunoaștere. Învață lucruri noi prin observație“, spune Cristina Pașcău.
Până în prezent, elevii din Prisăcani au fost duși în județele vecine și au văzut locuri foarte interesante. „Eu cred că toate excursiile sunt de neuitat pentru ei. Am vizitat împreună orașul Suceava, orașul Iași, județul Neamț, pe la Humulești, Cetatea Neamțului, dar și alte obiective turistice. Au fost foarte încântați, foarte bucuroși, și mă tot întreabă când mai mergem în următoarea excursie“, povestește învățătoarea.
Se încarcă comentariile...
