Dilema săptămânii: Studii în ţară sau în străinătate?

Dilema de astăzi pune faţă în faţă doi tineri cu rezultate şcolare foarte bune, dar cu pregătire diferită: unul studiază în străinătate, celălalt urmează un liceu de stat românesc. Notele sunt obsesia sistemului de educaţie românesc. În marile şcoli europene sau americane se pune accent pe iniţiativă, competiţie şi formare continuă. Ce alegem?

Educaţia este un domeniu sensibil la intervenţii brutale de fond. Este un proces complex, dar şi o ştiinţă, o „fabrică" de oameni mari. Tocmai de aceea, fiecare părinte din România este interesat să-şi trimită copilul la cea mai bună instituţie şcolară.

Citiţi şi:

Admisă la facultate înainte să dea Bac-ul

Topul şcolilor, schimbat de criză

VIDEO Şomeră cu studii superioare, la 23 de ani: „Trăiesc din poker"

Bursieră de 40.000 de euro, fără loc de muncă în ţară

Educaţia în România, mai ieftină pentru străini

Medicina, poarta spre Occident

Doar că cei mai mulţi părinţi nu pot alege să-şi educe copilul în străinătate din cauza costurilor mari pe care le presupune o astfel de pregătire. Astfel că le rămâne o singură variantă: şcoala de stat.

Cu toate acestea, România are foarte mulţi olimpici care au avut parte de educaţie aleasă în ţară. Deci, se poate. De ceva timp, la noi au apărut şi licee private, unde pot gusta şi câţiva elevi români aerul băncilor occidentale.

Cei care ajung aici vor urma însă o facultate în străinătate pentru că situaţia financiară le permite şi pentru că sunt în căutarea unor şcoli cu prestigiu, care le vor asigura notorietate.

Faţă în faţă

Ştefan Vutescu (23 de ani) studiază în SUA, după un stagiu de pregătire la Liceul internaţional de informatică din Bucureşti. Intrat în programul „Olimpicii Petrom", a fost ajutat să înveţe în State.

A îndrăgit sistemul de educaţie american pentru că le arată elevilor ce este competiţia şi care sunt beneficiile formării permanente. El spune că s-ar întoarce în România atunci când meritocraţia îşi va spune cuvântul în şcoală şi în societate.

Nikita Erminia Polano (18 ani) a făcut şcoala generală la Bucureşti şi mai are un an până la examenul de maturitate. A obţinut câteva premii importante la olimpiadele şcolare şi doreşte să înveţe. Norocul ei au fost profesorii devotaţi, de a căror încredere s-a
bucurat.

Efecte

Medaliile câştigate de elevii români la concursurile şcolare îşi pierd strălucirea în lipsa fondurilor pentru educaţie şi a viziunii guvernanţilor.

„În State nu contează cine eşti şi pe cine cunoşti"

Ştefan Vutescu se află în curs de aplicaţie la Universitea de Medicină din cadrul Colombia University, New York, din Statele Unite ale Americii.

Ca mulţi copii buni, Ştefan nu a avut sprijin material consistent, dar a perseverat şi i-a reuşit. Este şi un bun sportiv, motiv pentru care a câştigat şi Campionatul Naţional Universitar al SUA la atletism. Un accident stupid - ruptură de ligamente - l-a făcut să pună ghetele de alergare în cui şi să se decidă că medicina sportivă este viitorul său.

„Aici, sistemul este diferit şi mult mai riguros dacă vrei să devii doctor. Întâi, trebuie să faci cei patru ani de colegiu, după care aplici pentru Medicină. Aplicaţia e lungă şi exigentă - dai un examen, scrii un eseu despre ce te-a împins spre această decizie,  trebuie să fi făcut cercetare înainte, trebuie să ai experienţă de lucru în domeniul medical şi, bineînţeles, muncă de voluntariat", explică Ştefan.

Este îngrijorat de cutuma instaurată în Universitate: puţini reuşesc să intre la Medicină, iar dacă nu eşti american, rata de admitere scade şi mai mult.

„Doresc să urmez cariera de medic ortoped - cu specializare în medicinei sportivă. Vara trecută am făcut un stagiu de pregătire cu Russell Warren, doctorul principal al echipei de fotbal american New York Giants, considerat «părintele» medicinii sportive în State. Această experienţă m-a convins că asta vreau să fac pe viitor", adaugă tânărul. Ştefan Vutescu descrie sistemul universitar american ca fiind mult mai practic faţă de cel european.

O comparaţie

„Te împinge constant să faci pregătire, să interacţionezi cu cât mai multe persoane, să îţi creezi relaţii, pentru ca, atunci când obţii un serviciu, să fii pregătit din toate punctele de vedere. Nimeni nu e relaxat, eşti mereu într-o continuă dezvoltare personală.

Altfel rămâi în urmă", mai spune tânărul. Întrebat în ce condiţii ar reveni în România, Ştefan Vutescu răspunde simplu: „Aş reveni într-o secundă dacă aş şti că se va instaura o cultură a meritocraţiei. Din păcate, în România nu contează cât munceşti şi cât eşti de serios, contează mai mult cine eşti şi pe cine cunoşti. În State poţi ajunge în vârf numai prin muncă şi seriozitate, nu-i interesează de unde vii şi cine eşti. Însă am convingerea şi speranţa că lucrurile se vor schimba şi la noi acasă".

El este hotărât să-şi continue studiile în State, fără să se gândească ce va face ulterior, aşteptând o schimbare în bine acasă.

"Te împinge constant să faci pregătire, să interacţionezi cu cât mai multe persoane."
Ştefan Vutescu
student

„Avem şcoli bune, dar ne lipseşte prestigiul"

Nikita Erminia Polano are 18 ani şi este clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Sfântul Sava" din Bucureşti. A participat la concursuri şcolare încă din clasa a V-a, într-a IX-a a luat premiul I pe Bucureşti la Olimpiada de Istorie, iar la faza naţională - menţiune. A avut rezultate bune şi la concursurile de limba română.

„Întotdeauna mi-am pus problema să învăţ într-un liceu bun. A fost un ţel pentru mine. Iar Colegiul Naţional „Sfântul Sava" nu m-a dezamăgit în această privinţă. Profesorii sunt foarte bine pregătiţi, iar reuşita lor constă în faptul că s-au apropiat mult de noi. În plus, ne-au ajutat cu învăţătura aşa cum trebuie, adică şi-au îndeplinit menirea pentru care se află acolo", spune tânăra.

Pentru ea, relaţia profesor-elev este foarte importantă, şi asta indiferent de ce parte a graniţei te afli. Reţeta unor rezultate bune la şcoală trebuie să conţină întotdeauna încrederea pe care un dascăl i-o acordă elevului său. 

„Nu s-au purtat cu noi la modul că am fi mici şi bătuţi în cap şi că trebuie să facem doar ce ne spun ei. Au crezut în noi", explică tânăra.

Dacă vrei, poţi

Nikita spune că şi-a dat seama încă din şcoala generală că merită să înveţe bine: „Era ceva ce eu trebuia să demonstrez, de fapt singurul lucru pe care puteam să-l demonstrez la acea vârstă. Şi asta indiferent de resursele financiare pe care le aveam".

După ce va termina liceul, Nikita se va orienta spre secţia de Studii europene şi relaţii internaţionale din cadrul Facultăţii de Istorie. Planurile ei profesionale includ o carieră în diplomaţie. Nu are de gând să părăsească România, fiind sigură că se poate descurca şi aici la fel de bine. Totuşi, nu exclude efectuarea unui stagiu de pregătire în străinătate, motivând că universităţile din afară au prestigiu.

„În străinătate nu cred că se face neapărat o educaţie mai bună, ci doar o educaţie de prestigiu. Nouă nu ne lipseşte pregătirea şcolară, ci prestigiul. Consider că în România, până la învăţământul superior, avem parte de o pregătire mult mai bună decât ei. Acest lucru e demonstrat de premiile câştigate de noi la toate concursurile internaţionale. Trebuie să ai cunoştinţe să ajungi la Harvard, dar şi la o facultate românească bună. Doar că, dacă termini o facultate în Occident, eşti privit mai bine din punct de vedere profesional. Problema e că nimeni nu a auzit în afară de ASE Bucureşti", mai spune Nikita Polano.

"Problema e că nimeni nu a auzit în afară de ASE Bucureşti."
Nikita Erminia Polano
elevă