Scriitor la nouă ani. Filip Pricop a publicat un roman conceput ca un joc video ghidat doar de fantezia mediului virtual
0Nepot al istoricului literar Ilie Barangă, Filip Pricop a publicat, la doar nouă ani, un roman intitulat „Marcel și prietenii săi”, conceput ca un joc video care nu ține seama de rânduiala clasică a poveștii, ci doar de fantezia mediului virtual.
În cultivarea acestei pasiuni pentru scris a lui Filip Pricop, elev la o școală din București, a contat și faptul că în familia sa există o înclinare firească spre literatură, fiind nepot al istoricului literar Ilie Barangă, iar Lucian Pricop, tatăl său fiind un apreciat critic și istoric literar.
„E adevărat că, pe când eram mic, adică pe la 3-4 ani, am scris împreună cu bunicul meu și cu tatăl meu un fel de poveste fantastică intitulată Leul de mare, iar mai târziu, așa pe la 5-6 ani, am scris primul roman, Renul Mihăiță. Cu Renul Mihăiță e o poveste cam tristă, pentru că tatăl meu mi-a promis că va publica această carte, dar… în fine… nu s-a ținut de cuvânt. Mai degrabă cea care m-a ajutat să înțeleg care-i povestea cu literatura e mama. Am citit împreună cu ea foarte mult, și în română, și în franceză. Dar nu mi-a citit decât foarte puțin în engleză”, povestește tânărul scriitor.
Până la nouă ani, Filip Pricop a citit toată seria Harry Potter, toate cele șapte volume, și aproape toată seria Tara Duncan.
Filip a explicat pentru ”Adevărul” de unde a pornit ideea romanului ”Marcel și prietenii săi”, apărut la editura Cartex și care se bucură deja de succes.
„Marcel e un nume oarecare, un nume frumos, cam francez. Iar acest Marcel are, precum toți oamenii ,mulți prieteni ,între care Marcela, Bucur, Bucura, Costeluș, Costelușa, Corneluș și Cornelușa. Dar personajul care apare pe coperta cărții mele nu e Marcel, ci Paraschiv Șotescu. Paraschiv e un personaj episodic cu rol principal. Iar sursa mea de inspirație este mereu, mai mereu viața mea. Iar eu sunt gamer și sunt și interesat de YouTube. Jocurile online, pe tabletă și pe PS5, videourile de pe Youtube sunt parte din viața mea. Aș putea zice că sunt uneori sursa mea de inspirație când scriu”, mai spune Filip.
„Vreau să scriu ca mine, nu cum scriu oamenii mari”
Scrierea cărții a durat aproape șase luni anul trecut, după care a urmat partea de corectură. „Asta a fost partea cea mai enervantă pentru că tata îmi tot propunea chestii cu care nu eram de acord. Eu vreau să scriu ca mine, nu cum scriu adolescenții sau oamenii mari”, adaugă Filip Pricop.
Legat de romanul pe care l-a lansat în această primăvară, Filip Pricop spune că este un roman de acțiune, comic și pe alocuri horror.
”Acțiunea, adică acțiunile personajelor sunt imposibile în lumea reală. Nici personajele nu sunt unele obișnuite, ci sunt creația imaginației mele nebune”, explică Filip.
O parte dintre colegii săi de clasă au citit deja cartea. Iar romanul a avut impact și în rândul adulților.
”Prietenii mei, prietenii părinților mei s-au distrat foarte tare. Am organizat, adică tata a organizat, o întâlnire la noi acasă cu mai mulți academicieni, profesori și le-am citit din roman. A fost foarte nostim. Doamna mea învățătoare mă iubește foarte mult, deși știu că nu sunt cel mai cuminte elev, iar textele pe care le scriu pentru la școală sunt uneori criticate pentru că sunt cam ciudate. Așa îmi ies. Pentru că vreau să fie originale, altfel sunt plictisitoare”, precizează Filip.
Tânărul scriitor povestește că sunt și zile în care scrie și patru-cinci ore, până ce termină un capitol sau o idee dintr-un capitol.
Filip lucrează deja la un nou roman, ce se va chema ”SP1 și SP2”, și speră ca romanul să fie gata în această vară. Aceste două personaje sunt prezente și în Marcel și prietenii săi, dar aici vor avea alt rol, mult mai important. Micul romancier spune că a scris deja mare parte din roman și că speră să fie gata în această vară.
”Filip Pricop este un porumbel vestitor de vremuri noi în literatură. În primul rând, pentru că îndrăznește să scrie în proză, adică să fie el însuși, la o vârstă la care se presupune că doar acumulezi, îți alegi modele, compari, ceri sfaturi pentru mai târziu. Filip și-a dorit să scrie, fiindcă – așa cum a declarat – simte nevoia să împartă și să se împartă cu toată lumea, mici și mari. Așa se joacă el, așa cunoaște și se lasă cunoscut. În al doilea rând, trebuie avut în vedere, la o analiză chiar sumară a cărților scrise de copiii acestui timp, faptul că ei trăiesc în simbioză cu tehnologia. Lumea lor interioară este altfel decât a noastră. A fost altfel de la început. Prin urmare și felul în care gândesc, își proiectează sentimentele, își construiesc viitorul pleacă de la alte premise și modalități de realizare”, spune criticul literar Denisa Popescu.
Se încarcă comentariile...
