Pelerinajul Reginei Ana la şapte mănăstiri din România

„Pe 17 octombrie 1995,  la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, am fost printre cei care au întâmpinat-o pe Regina Ana. Era pe vremea când  domnul Ion Iliescu îi interzicea Regelui Mihai să ia o gură de aer din patrie. Căci o gură de aer poate fi şi o testare a tronului", povesteşte scriitorul Vasile Andru, pentru "Adevărul".

Text de scriitorul Vasile Andru

Nu uitam acel de pomină 7 octombrie când Iliescu i-a interzis regelui să coboare din aeronava care aterizase pe aeroportul Băneasa. Dar Regina a venit să facă un pelerinaj, cu sau fără legătură cu iluzia că „monarhia oblojeşte România”.

Formal, Regina era invitată de un mitropolit sau de primarul locului, avea o acoperire protocolară. Întâlnirile sale se petreceau doar în acest cadru, sub clişeul „legăturii tradiţionale între Familia Regală şi Biserica Ortodoxă” şi sub simbolul casei regale a României, Nihil sine Deo. Şi, în aproape toate cele 7 „staţii” sacre ale pelerinajului său, Majestatea Sa era întâmpinată de  primar şi de episcop.
 
 Aşa şi aici, la Mănăstirea Brâncoveanu, Majestatea Sa va fi întâmpinată de primarul Făgăraşului şi de Mitropolitul Antonie Plămădeală, care l-a luat cu el şi pe Vasile Andru, pentru că un scriitor român dădea bine momentului festiv. (La Galaţi, de pildă, din suita episcopală care a primit-o pe regină făcea parte şi scriitorul Al.Paleologu.)

  Sinco-destin. Andru se afla pe-acolo din întâmplare, sau din sincro-destin. Venisem la Sibiu cu o conferinţă-atelier, la Grupul sapienţial „Univers 21”, pe care îl „înfiasem” de vreo 7 ani (adică după moarea filosofului Constantin Noica), unde le vesteam neoisihasmul, cu patos. Şi, aflându-mă la Sibiu, am trecut să-l salut pe Mitropolitul Antonie, care-mi spune:   
      -Vreţi sa mă însosiţi la Mănăstirea Brâncoveanu, la Sâmbăta de Sus, unde o aşteptăm pe Regina Ana? 
       -Da, cu voioşie! i-am răspuns.
  
     Regii noştri, prin Contituţie, erau ortodocşi

Înserare solemnă, intrarea Reginei şi a grupului de însoţitori.   Mitropolitul îi spune cuvinte de bun venit, apoi o conduce pe Regină spre biserica veche, pentru închinare.

Urcă scările bisericii vechi. Acest lăcaş a fost rectitorit de Regele Mihai, pe vremea când părintele Arsenie Boca era stareţul.

Regina face cruce ducând mâna de la dreapta la stânga, precum ortodocşii. Regii României, prin constituţie, au fost botezaţi ortodocşi. „Constituţia cerea Regelui nostru şi descendenţilor săi să fie crescuţi în religia ortodoxă. Credinţa majorităţii românilor.” Ştiam, dintr-o evocare, că la Săvârşin, pe vremuri, familia regală mergea o duminică la biserica ortodoxă şi o duminică la biserica unită.

Preotul  Arsenie Boca, tangenţe cu casa regală

Regina Ana se apropie de icoanele împărăteşti ale altarului. Ele au fost dăruite de Principesa Ileana. Pincipesa  a vizitat de câteva ori Mănăstirea Brâncoveanu între 1945-1947, venea să-l vadă pe părintele Arsenie Boca. S-a spovedit la Părintele Arsenie. Alungată din ţară în 1948, Principesa Ileana (fiica cea mică a regelui Frdinand) s-a călugărit în Statele Unite, devenind Maica Alexandra.
 Părintele Arsenie a avut de suferit pentru relaţia sa cu casa regală a României. În 1948, părintele Arsenie a fost propus de Patriarhia Română să fie episcop al Maramureşu-lui. Pentru aceasta era nevoie şi de un raport al Siguranţei comuniste; Siguranţa face cercetări şi decide că pr. Arsenie Boca „este periculos”, având legături cu grupuri de rezistenţă anticomunistă şi cu casa regală; şi este arestat.
 Acum regina Ana se opreşte în dreptul unei fresce lângă uşa de la intrare. Fresca îl reprezintă pe Regele Mihai I al României. Este un tablou votiv. A fost pictat în anii 40, când s-a renovat biserica mănăstirii distruse de austrieci. Astfel Regele Mihai I al României apare ca al doilea ctitor, după Constantin Brâncoveanu. În 1947, la 15 August, Regele Mihai I a fost prezent la resfinţirea bisericii renovate de la Sâmbăta de Sus. A stat alături de stareţ, de părintele Arsenie Boca.

 Ieşim din Biserica veche şi vizităm complexul mănăstiresc nou. Regina este impresionată de construcţia nouă. Mitropolitul Antonie se mândreşte cu ce-a contribuit el la restaurarea integrală. Ne spune ce proporţii a avut această restaurare întreprinsă de dânsul în mai mulţi ani, la concurenţă cu Brâncovenu însuşi, primul ctitor! Regina îl laudă amabil pe ambiţiosul Mitropolit care a reclădit părţi importante din complexul mănăstiresc, după 200 de ani de când fusese distrus de austrieci. Antonie, a făcut zidurile dimprejur, portaliul, pagodele, dar şi o Academie, şi devine astfel al 4-lea ctitor (al treilea a fost Mitropolitul Bălan).

     O recepţie fără politică

Intrăm în sala de mese. Regina ar fi vrut să mănânce chiar la trapeză, să fie cu obştea, dar Mitropolitul promite că mâine o să-i facă acest hatâr, iar azi este o recepţie dată de Dânsul. Aşa că, plini de voie bună şi salivând moderat, intrăm în salonul pentru oasepţi.

Mitropolitul a binecuvântat masa apoi  rostit un toast de primire, o politeţe cu citate patristice. Regina a multumit fără citate. A spus câteva cuvinte şi domnul Mihai Ricci, coordonatorul vizitei.
 Eram în total 11 persoane. Se vorbea în franceză. Majoritatea cunoştea franeza. Mitropolitul Antonie ştie o franceză impecabilă, o engleză acceptabilă (doctorat la Oxford!), iar rusă nu ştie deloc: în Basarabia numai orăşenii au cedat slavizării, la sate s-a vorbit mereu româna aceea frumoasă de pe vremea lui fraţilor Jderi.
Primarul Fagaraşului a întrebat: „Ce face Regele, ce ne spuneţi despre Rege.”
Ne-a spus despre Rege.

Întrebată cum se simte în călătoria acesta, Regina a spus cîteva impresii. A fost primită cu aclamaţii, peste tot. Adunări spontane de oameni vechi şi noi. Ştiam şi din presă, citisem despre primul ei popas la Galaţi .Aici a fost mult entuziasm, dar si ceva tevatură fesenistă. Primarul a refuzat să vină la întâmpinarea Reginei. Majestatea Sa a luat prânzul cu Episcopul şi cu Prefectul... S-a deplasat fără gărzi prin oraş, aclamată. Doar când a vrut să intre la Universitate, un grup de studenţi n-au lasat-o, au scadat „fără politică, fără politică”. Oamenii au înţeles că erau manipulaţi de politică şi de aceea strigau: fără politică!
    
 Regina Ana a spus câteva cuvinte despre popasul la Mitropolia din Iaşi, la Catedrala Sf. Parascheva, unde s-a închinat, pe 14 Octombrie. A vorbit admirativ despre  Mitropolitul Daniel.

      -La Iaşi am simţit şi respiraţia Basarabiei! zice.
Atunci cineva a pomenit de Yalta, dezastrul României după Yalta. Regele a fost înşelat şi de englezi şi de americani! zice. S-au dat la iveală multe documente... că americanii şi englezii înşişi au fost jucaţi de ruşi la Yalta. Regele a fost înşelat, atunci. Primarul, dr. N. Cican face nişte punctări inteligente.
Regina mai mult ascultă. Din interes, din politeţe.  
        -Mai avem de ispăşire! zice părintele Ion Bria. 

Eu spun că tocmai vizitasem Yalta, în vară.  Confraţii basarabeni, care mi-au prilejuit vizita, mi-au cerut: „Mergi şi constată, prin tatonări radiestezice şi extrasenzoriale, ce vibraţii malefice sunt acolo, la Yalta, la Palatul Livadia, unde s-a semnat tratatul satanic”.

Am mers, dar n-am făcut tatonări radiestezice, ambianţa toposului Crimeea este tonică, geografia nu are nici o vină... 

          Regina Ana iubeşte  India

Mitropolitul Antonie, ca să introducă un pic de culoare, îi spune Reginei:
        -Domnul Andru a fost şi în India!...  
        Regina devine voioasă, mă întreabă pe unde am fost, ce locuri speciale am văzut.
        Îi spun despre pelerinajul meu la 7 biserici întemeiate de Apostolul Toma...
        -Văd că cifra 7 ne urmăreşte în pelerinaje! spune  părintele Ion Bria.
        -Da, Apostolul Toma a fondat în India 7 biserici şi jumatate! Eu am fost în Săptămâna Luminată, îl însoţeam pe Mitropolitul indian ortodox Mar Osthathios. Când vedeam biserici creştine în junglă, sau între plantaţiile impresionante de cocotieri, îmi venea în minte exclamaţia lui Iulian Apostatul: Ai învins, Galelianule!
      Apoi tac sfios. Dar regina insistă să mai spun despre India...

     Sofia de Spania este verişoara Regelui

Mai spun că, în India, am văzut-o pe regina Sofia a Spaniei, aflată şi ea intr-un pelerinaj dravidian...

Regina Ana devine interesată, spune că Sofia a Spaniei este verişoara Regelui Mihai I; a fost şi domnişoara de onoare la nunta Majestăţilor Lor, la Atena.
       -Cum aţi întâlnit-o? Ştiam că a fost în India în 1992! zice Regina.
Răspund: „Da, în 1992, în februarie. Eram într-un pelerinaj în India de Sud, maestrul meu indian ne-a dus să vedem un rishi, considerat sfânt. Înainte de a intra la sfânt, ne-a zis să facem meditaţie jumătate de oră, pentru  afânarea minţii, ca să percepem mai lesne harul acelui sfânt. Am meditat la uşă. Maestrul ne-a spus că înăuntru, la sfânt, se afla şi regina Sofia a Spaniei.
Când am intrat, privirea mea fost atrasă de Regina Sofia, care era aşezată pe o pernă portocalie lângă sfânt, şi era veselă, eu m-am uitat fascinat la ea, ratând comunicarea mentală cu rishi indian...
     -Iertare! spune înveselită Regina Ana, înţelegând că o regină îţi poate abate gândul de la sfinţenie.
     -Dimpotrivă, o regină poate crea emoţii religioase puternice, zic

(Nu am mai spus că, în altă zi, aveam s-o întâlnesc pe Sofia Gandhi cea asemenea reginelor, venită la o retragere spirituală la Mănăstirea din Neyyar Dam, unde mă aflam la un stagiu spiritual. Era puţin după asasinarea lui Rajiv Gandhi, soţul ei. Sofia Gandhi era îndemnată să candideze la funcţia de prin ministru, câştigase capital electoral din asasinatul soţului. Dar ea a refuzat, nu atât de teamă că urma să fie victimă rapidă a unui asasinat, cât din inteligenţă sclipitoare. Şi toţi au iubit-o că n-a mai candidat.)

 Primează haloul părintelui Arsenie Boca

 La fiecare închinare de pahar se schimbă subiectul de discuţie. Părintele Ioan Bria, care tocmai se întorsese de la Geneva unde rezidase 21 de ani cu funcţii în Consiliul Ecumenic, dornic de regăsirea vetrei, spune că de când a pus piciorul la Sâmbăta, îl copleşeşte amintirea părintelui Arsenie Boca. Îl întreabă pe Mitropolit dacă l-a cunoscut.
          -L-am cunoscut bine pe părintele Arsenie, zice.  Eram student la Bucureşti, veneam aici la Sâmbăta, cu alţi studenţi, ne spovedea, era mare lucru să te ştii spovedit de el, cotrobăia în tine în adâncime, nu omitea nimic. Ne-a chemat într-o vară să-i facem un schit în pădure, apoi să-i facem un lac, în acest timp ne dădea hrană cum se dă muncitorilor. M-a influenţat total. Crea în jurul lui o atmosferă de creştinism primar, de credinţă vie, puternică. Aşa m-am hotărât să mă călugăresc. M-a călugărit la Prislop, părintele Arsenie Boca, în 1949. Mi-a fost „naş” Sandu Tudor, scriitorul.

Mănăstirea Vladimireşti cu amintiri regeşti

Aflăm apoi ce alte locuri voise Regina Ana, în mod special, să descopere în acest pelerinaj: mănăstirile din Bucovina şi cea din Vladimireşti. Călugării şi stareţii o impresionează ca martori ai unui timp de trecută domnie.

La Mănăstirea Vladimireşti a ţinut să meargă pentru că este tot o ctitorie regală. Despre Maica Veronica ştia dinainte. Aflase câteva legende religioase ale anilor 40, i le povestise soţul:
Maica Veronica, într-o răpire vizionară, L-a văzut pe Iisus Hristos, după aceea a primit puterea să pună temelia unei  mănăstiri.  I-a venit ideea să meargă la rege, să-i ceară un sprijin financiar. S-a dus la Castelul Peleş. Vede un tânăr care meşterea ceva la un automobil, îl repara. Îl întreabă pe acel tânăr cum poate ajunge la MS Regele, fără să ştie că vorbeşte chiar cu Regele. Acesta se uită uimit la acea copilă îmbrăcată în haine călugăreşti şi îi zice sobru că nu va putea să-l vadă pe rege. Dar o întreabă în e pricină a venit. Măicuţa îi spune că, printr-o viziune, i s-a poruncit să facă o mănăstire şi umblă prin ţară să adune fonduri. Regele îi aduce economiile sale, juna Măicuţă zice bogdaproste, pleacă fără să ştie că acela era chiar Regele.
La Mănăstirea Vladimireşti se poate vedea, pe peretele de la la intrare, tabloul votiv al Regelui.

        Finalul cinei în tăcere

 Regina Ana lăsa impresia că abia acum descoperă ţara pe care o avea în soartă fără s-o fi văzut. Se măritase cu un rege exilat, alungat, şi învăţase crâmpeie de Românie din poveştile sau ofurile soţului. Pelerinajul acesta era prima ei răsfoire iute şi fierbinte a României.

În acest timp am mai şi mâncat. Sarmalele erau grozave, şi aveau succes necontenit. Plăcintele băteau cozonacul, şi invers. Luam şi câte o înghiţitură de vin.

La urmă, am fost conduşi fiecare la chiliile ce ne-au fost destinate pentru odihnă.