Angoasa, un baubau adult: ce ne sperie mai mult?

Angoasa, un baubau adult

Teama de a întemeia o familie, neliniştea în faţa ratelor tot mai mari la credite sau frica de a nu putea ţine pasul cu tehnologia sunt doar câteva dintre angoasele societăţii de azi.

Angoasa aparţine inevitabil vieţii noastre, scria psihanalistul german Fritz Reimann (1902-1979) în cartea sa „Formele fundamentale ale angoasei". „Luând mereu chipuri noi, ea ne însoţeşte de la naştere până la moarte. Rămâne o iluzie să credem că putem trăi o viaţă fără angoasă, ea ţine de existenţa noastră şi este o reflectare a dependenţelor noastre şi a cunoaşterii condiţiei noastre de muritori", mai puncta autorul.

În concluzie, angoasele există de când există omenirea. „Angoasele vechi legate de existenţă şi de evoluţia vieţii individuale au rămas, în principal, aceleaşi, poate doar integrate în coordonatele vieţii moderne. Unele s-au accentuat, altele poate s-au diminuat. Au apărut angoase determinate de factori nou-apăruţi odată cu metamorfoza ştiinţifică, tehnică şi socială", spune psihologul Keren Rosner.

Dintre angoasele noi, teama de a întemeia o familie este una dintre cele mai importante. „Eu lucrez în sistemul bancar, iar logodnicul meu în construcţii", spune Liliana Bratu (29 de ani), din Bucureşti. „În urmă cu câţiva ani, înainte de recesiune, câştigam amândoi foarte bine şi ne pregăteam să ne căsătorim. Îmi doream şi eu ce-şi doreşte toată lumea - un soţ, un copil, o casă a noastră... Când a venit criza, am renunţat la idee. A devenit mult prea riscant, mai ales că veniturile noastre au scăzut la jumătate", povesteşte Liliana.

Tânăra nu a renunţat numai la căsătorie. Astăzi, nici ideea unui copil nu-i mai surâde ca înainte. „În condiţiile de acum, când poţi rămâne fără serviciu de pe o zi pe alta, să faci un copil e o aventură", conchide tânăra.

Însă teama de a întemeia o familie este determinată nu numai de instabilitatea economică, susţine psihologul Keren Rosner, ci şi de „alte consecinţe ale societăţii moderne: schimbarea opţiunilor în viaţă, posibilităţile de alegere şi acceptarea socială a relaţiilor de cuplu fără autoritatea căsătoriei".

 „Când individul este conştient şi informat despre mediu şi are posibilitatea să decidă,  el se împovărează cu responsabilitatea consecinţelor decizionale. În această situaţie apar grija, teama de eşec şi sentimentul vinovăţiei. Anticiparea şi perspectiva incertă conduc la stări anxioase, la angoase legate de desfăşurarea vieţii în general", mai precizează
specialistul.

Ratele la bancă şi insomniile

Într-o situaţie asemănătoare cu cea a Lilianei Bratu se află şi Victor Neagu (42 de ani), din Urziceni, judeţul Ialomiţa. Criza financiară prelungită şi nesiguranţa zilei de mâine l-au determinat să amâne căsătoria cu iubita lui. În schimb, a făcut altceva - a contractat cu credit imobiliar. „M-am gândit să iau creditul, să cumpăr un apartament, apoi să mă însor şi să fac un copil sau doi. Împrumutul l-am luat în 2008 şi casa tot atunci, când preţurile erau uriaşe. Între timp, salariul meu a scăzut, iar rata la casă a tot crescut. Ideea că va veni o zi în care nu voi mai putea achita ratele şi că, astfel, îmi voi pierde locuinţa nu mă lasă să dorm. Nu mă gândesc decât la asta", mărturiseşte Victor Neagu. 

Cazul lui Victor este deja unul obişnuit. Ani la rând, băncile au dat credite oricui, oricât şi oricum. Doar cu buletinul sau chiar prin telefon. Românii au muşcat nada şi s-au împrumutat pe zeci de ani de-acum înainte. Din păcate, „lanţul" creditelor s-a rupt, criza s-a instaurat, joburile s-au împuţinat, salariile au scăzut, iar moneda europeană a atins cote maximale istorice.

„De la 200 de euro, rata mea a crescut la 300 de euro. Iar salariul meu a scăzut de la 400 la 250 de euro. După ce achit rata, abia mai am din ce pune o pâine pe masă", mai spune Victor Neagu. Rezultatul? „Grija ratelor îmi ocupă tot timpul. Nu mai pot lucra, nu mai pot dormi, tot timpul mă gândesc la acelaşi lucru - cum să fac rost de bani să achit creditul ca să nu rămân fără casă. Este o îngrijorare care-mi controlează existenţa. Din cauza ei am slăbit 20 de kilograme. Am ajuns piele şi os".

Tehnologia şi înstrăinarea

O altă angoasă a omului modern este generată de evoluţia spectaculoasă a tehnologiei, în multe cazuri mult mai rapidă decât puterea individului de adaptare. În unele situaţii, tehnologia a pătruns atât de adânc în anumite profesii încât a sfârşit prin a înlocui definitiv omul cu maşina.

În alte situaţii, incapacitatea de a ţine pasul cu evoluţia tehnologică a provocat frustrări care s-au dezvoltat în angoase. Este cazul lui Viorel Stroe (34 de ani), din Bucureşti. „De trei ani lucrez într-o fabrică de ambalaje din carton. Eram unul dintre cei mai buni oameni. Acum însă ne-au venit nişte aparate noi care fac toată treaba şi, dacă nu învăţ în cel mai scurt timp să lucrez cu ele, îmi voi pierde serviciul", spune
bărbatul.

Un alt „păcat" al tehnologiei este acela de a înstrăina indivizii. „Angoasa principală care frământă omul modern este legată de singurătate. Tehnologia, toate posibilităţile avansate aduse de progresul ştiinţei înstrăinează individul de semenii săi. Lipsesc siguranţa parteneriatului, fidelitatea, onoarea, loialitatea prieteniei. Faptul că ritmul dezvoltării tehnologiei este foarte rapid aduce nesiguranţă şi sentimentul de incertitudine ca trăiri permanente sau cel puţin în stare latentă", concluzionează psihologul Keren Rosner.

"În condiţiile de acum, când poţi rămâne fără serviciu de pe o zi pe alta, să faci un copil e o aventură.''
Liliana Bratu 29 de ani, Bucureşti

Cele patru temeri fundamentale

Psihanalistul german Fritz Reimann a identificat cele patru forme în care se manifestă angoasa. Acestea sunt: angoasa de autodăruire (trăită ca pierdere a eului şi dependenţă), angoasa de individualizare (trăită ca pierdere a proiecţiei și izolare), angoasa de schimbare (trăită ca vremelnicie și nesiguranţă) şi angoasa de necesitate (trăită ca fiind ceva definitiv și lipsit de libertate). În cartea sa „Formele fundamentale ale angoasei", Reimann susţine că omul nu va scăpa niciodată de angoase. „Putem numai încerca să dezvoltăm forţe care să i se opună: curajul, încrederea, cunoaşterea, puterea, speranţa, smerenia, credinţa şi iubirea", a notat autorul.