Adevărul Live: Antrenează-ţi mintea pentru a atinge succesul. Sfaturi de la Lorand Soares, trainerul care a trecut de la grădinărit la afaceri de succes VIDEO

Lorand Soares Szasz este unul dintre cei mai apreciati speakeri şi antreprenori români la ora actuală. A fost desemnat de două ori consectutiv cel mai bun speaker din România la Business Days, iar astăzi a dezvăluit la Adevărul Live cum ne putem antrena creierul pentru a atinge succesul.

Lorand Soares-Szasz este business coach, trainer şi speaker. A început să lucreze încă de la 14 ani, iar în 2002 a plecat în Portugalia, unde, după ce a trecut prin zece slujbe, a ajuns să lucreze la cea mai mare companie de business coaching din lume. După ce s-a perfecţionat în acest domeniu, a revenit în România unde şi-a deschis propria firmă de business coaching.

La fiecare 4 minute şi jumătate, cineva, undeva pe acest Pământ, devine milionar. Ce se află în spatele succesului? Am încercat să aflăm răspunsul de la Lorand Soares Szasz, unul dintre cei mai apreciaţi speakeri şi antreprenori români de business la ora actuală.

Lorand Soares Szasz: Înainte de a începe vreau ca oamenii să nu creadă că eu pot da o formulă prin care putem deveni milionari peste noapte, pentru că eu nu cred în aşa ceva, dar cu siguranţă putem oferi bune practici.

Cine este Lorand şi cum a început să facă ceea ce face? 

Chiar am scris o carte despre povestea mea, pentru că din exterior pare senzaţională, eu trăind-o nu o vă aşa. Senzaţională pentru că am ajuns de la grădinar la o firmă micuţă din Portugalia la cea mai mare companie de business coaching din lume, tot în Portugalia, în doar trei ani. Acest parcurs a fost oarecum rapid, deşi eu ştiu cât de mult am muncit, eu ştiu că între grădinar şi business coach au mai existat încă 13 locuri de muncă. Nu a fost peste noapte, nu aşa se întâmplă lucrurile, e nevoie de multă muncă în acest proces. În schimb, din exterior pare ceva fantastic. Mulţi cred că folosesc acest lucru ca o tactică de marketing, dar nu e deloc aşa. Nu-mi permiteam alt post de muncă în afară de cel de grădinar. Străin fiind, nu ştiam limba, nu aveam studii superioare, nu aveam experienţă şi a trebuit să încep de undeva, dar am fost conştient că e un proces şi voi putea avansa. Am ajuns apoi asistent pentru un business coach în cea mai mare companie din lume, am crescut foarte repede şi cred că eram cel mai tânăr din Europa în cadrul companiei respective. După doi ani, am hotărât să mă întorc în România şi să încep pe cont propriu. Acum, privind în urmă, mi se pare o decizie excelentă. Atunci, după câteva luni, mi s-a părut cea mai proastă decizie din lume. După şase luni am băgat firma în faliment, am pierdut toţi banii din Portugalia, inclusiv banii de nuntă, plus că am adus-o în România pe soţia mea portugheză, iar aici stilul de viaţă, cu tot respectul faţă de ţara pe care o iubesc, era cu mult în urma Portugaliei. 

Şi aici a fost multă muncă, multe lovituri cu capul în realitatea societăţii româneşti şi a economiei din România, dar lucrurile au început să meargă mai bine, am acum alături de mine o echipă formată din 30 de persoane. Suntem în top cinci cele mai mari companii de training din România şi facem lucruri extraordinare cu clienţii noştri. 

De unde ai învăţat toate aceste lucruri?

Practic eu am intrat în contact cu afacerile, cu public speakingul şi trainingurile doar când am intrat în această companie din Portugalia. Eu înainte nu ştiam ce înseamnă acest domeniu al afacerilor, nici nu ştiam că există conceptul de business coaching. 

În momentul în care am fost la interviul pentru asistent m-au întrebat de ce ar trebui să mă angajeze pe mine şi nu un alt candidat. Eu în inocenţa mea, cred că aveam 24 de ani, le-am spus: Habar nu am ce faceţi, nu ştiu ce înseamnă business coaching-ul, dar vă promit că o să fiu omul care o să înveţe cel mai repede şi o să vă aduc multă valoare în companie. 

Ulterior, patronul mi-a spus că acesta a fost motivul pentru care m-a angajat. şi în cadrul acestei companii am învăţat tot, apoi a venit o avalanşă de informaţii peste mine, din cărţi, din cursuri, din experienţa clienţilor. 

De ce ai plecat şi de ce te-ai întors în România?

Cred că am plecat din România din acelaşi motiv pentru care pleacă majoritatea. Eu credeam, eram 100% convins că în România nu ai cum să ai un trai decent dacă nu ai relaţii, dacă nu ai metodele clasice pe care le vedem noi şi prin care se pot face bani. Eu nu aveam prea multe la dispoziţie, proveneam dintr-o familie cu venituri sub medie şi atunci m-am gândit automat că nu se poate în România. Eu nu m-am gândit însă că de fapt când pleci în străinătate nu înseamnă neapărat că o să fie mai bine, pentru că asta depinde doar de cât de bun eşti tu. Eu cât de bun am fost în Portugalia puteam să fiu la fel de bun şi în România. Sigur că experienţa mea din Portugalia mi-a schimbat mentalitatea şi felul în care văd lucrurile, m-a maturizat foarte mult, pentru că a fost pentru prima dată când am plecat de sub aripa părinţilor şi până atunci, chiar dacă ei nu câştigau mult, îmi ofereau toată dragostea lor şi tot sprijinul pentru studii, iar acolo a trebuit să mă descurc şi să trăiesc singur. A fost o maturizare. Motivul pentru care am plecat a fost să câştig bani. Motivul pentru care m-am întors a fost pentru că fratele meu a fost la nunta mea în Portugalia şi văzând ce facem acolo a insistat foarte mult să mă întorc. Mi-a zis că nimeni nu face asta în România. Am văzut o oportunitate într-o piaţă în care oamenii nu ştiu neapărat ce înseamnă business coaching-ul, o piaţă în dezvoltare şi am vrut să profit de această oportunitate. 

Se pot face afaceri de success în România zilelor noastre?

Cred că în acest moment în România este mediul propice pentru a începe o afacere, pentru că lucrurile nu sunt încă aşezate, este destul de mult haos, care este şi negative, dar este şi o oportunitate foarte frumoasă. Dacă te gândeşti să-ţi deschizi o afacere în Germania, Anglia, economia e deja aşezată, o să fii încă un jucător de pe piaţă, o să fie greu să intri pe piaţă. În România poţi intra acum pe o piaţă care nu este încă formată şi în zece ani devii lider. Este greu, dar se pot face afaceri de succes în România. 

Cât de importantă este pasiunea într-o afacere?

Să faci lucrurile cu pasiune ajută, când eşti pasionat nu prea renunţi, când vin provocările şi lucruri nu ies de obicei aşa cum îţi propui, eu le spun tinerilor antreprenori şi crezi că o să faci bani în şase luni sau într-un an sau îţi bugetezi 10.000 de euro să începi, dublează timpul şi suma. La început nu ies lucrurile cum ne propunem, dar dacă eşti pasionat ai şanse foarte mari să continui. E bine şi e important să fii pasionat, dar cum descoperim ce ar trebui să facem? Am un exerciţiu care ajută, nu e miraculous, dar oferă puţin mai multă claritate. Trei foi albe, pe o foaie scrie „ce îmi place să fac“, pe alta „la ce sunt bun cu adevărat“ şi pe cealaltă „ce domenii sunt bine plătit“. Facem o listă cu aceste lucruri, după care încercăm să găsim unul sau mai multe lucruri care să fie prezente pe toate cele trei coli. În momentul în care găseşti asta, găseşti nişa ta. Dacă găseşti un lucru care îţi place, la care eşti bun, dar nu eşti bine plătit o să fii fericit, împlinit, dar nu o să câştigi bani. Ştiu că sunt mulţi oameni care fac asta, de exemplu cei din ONG, din pasiune, din dragoste pentru ceilalţi şi este absolut fenomenal ceea ce fac şi am tot respectul pentru ei. În schimb, dacă găseşti un lucru care nu-ţi place, dar eşti bun şi eşti bine plătit o să câştigi mulţi bani, dar o să fii nefericit. Iar dacă găseşti un lucru care îţi place, eşti bine plătit, dar nu eşti bun acela e numai un vis, nu ai cum să faci un lucru la care nu eşti bun. Partea frumoasă e că poţi să te educi în sfera respectivă, poţi învăţa. 

Aceste trei cercuri punându-le împreună încercăm să găsim acea nişă cu care să rezonezi, care să te facă să vibrezi dimineaţa când te trezeşti. 

Şcoala românească de acum îi ajută pe tineri să-şi descopere o vocaţie?

Nu cred că sunt persoana potrivită să răspund la această întrebare, pentru că eu am renunţat la două facultăţi în Cluj, Dreptul şi Psihologia, nu le-am reluat niciodată. Nu am neapărat o părere proastă despre sistemul de învăţământ românesc, însă facultăţile nu te pregătesc să fii antreprenori, dar cred că şcoala este foarte utilă pentru multe alte lucruri. Dar nu ştiu dacă în acest moment, profesorii au această binecuvântare de a îi ajuta pe tineri să-şi descopere vocaţia şi nu să le bage pe gât nişte materii pe care nu ştim dacă le vor folosi vreodată. Sau dacă descoperim care este vocaţia lor, să facem legătura între ceea ce se învaţă la şcoală şi cum îi va ajuta să-şi dezvolte vocaţia. Pentru că dacă o facem, tinerii vor învăţa cu mult mai multă plăcere, pentru că îşi vor da seama că dacă o materie nu le place neapărat îi va ajuta în viitorul pe care şi-l doresc. 

Există o reţetă a succesului garantat?

Nu cred că există reţete pentru nimic, în afară de mâncare şi medicamente. În afaceri lucrurile sunt foarte flexibile, depinde de piaţă, de antreprenori, de clienţi. Eu lucrez cu foarte multe firme din România şi sunt în acest program oameni din acelaşi domeniu, la unii le spun să facă un anumit lucru şi imediat se transform, se dublează vânzările în câteva luni, iar la alţii acelaşi lucru nu are niciun impact. Cred însă că există bune practici, care sunt universal valabile. Spre exemplu, nu am întâlnit nicio afacere care să nu fie important să surprinzi clienţii sau nu este important să faci promovare. În schimb, eu am o formulă – pe care am denumit-o formula succesului – „a fi“ înmulţit cu „a face“ este egal cu „a avea“. Ce este interesant în societatea românească e că oamenii se concentrează foarte mult pe „a avea“: ce maşină am, câţi bani am, ce casă am, ce haine am. Ceea ce consider eu că face toată diferenţa este să te concentrezi pe ce eşti şi ce faci şi ordinea este exact aceasta: fii mai bun, fă mai bine şi vei avea mai mult. Se aplică în absolut orice domeniu. Şi în căsnicie. Vrei o căsnicie mai frumoas? Super! Fii un soţ mai bun, comportă-te mai bine cu soţia şi vei avea o căsnicie mai frumoasă. Vreau o afacere mai bună? Super! Fii un patron mai bun, comportă-te mai bine cu angajaţii tăi, cu clienţii tăi, cu statul, cu toţi oamenii cu care intri în contact şi vei avea o firmă mai bună. A avea ar trebui să fie o consecinţă. 

Este diferită sau greşită mentalitatea din România faţă de afaceri în comparaţie cu cea din străinătate?

Da, este şi greşită, şi diferită. Evident că şi în străinătate se întâmplă acest lucru, dar nu atât de accentuat. Eu cred că are legătură că am ieşit din comunism, când nu puteam avea, iar în momentul în care s-a liberalizat această piaţă am început să câştigăm bani, iar acea opresie ne-a determinat să gândim: Gata, acum pot să arăt tuturor ce maşină am. Şi ne judecăm în funcţie de ce maşini avem, de ce case avem. Mentalitatea asta de a fi proprietar de casă e atât de accentuată în România, în Germania stau oamenii în chirie ani buni sau chiar toată viaţa. Avem sechele din trecut, dar care în timp se educă. 

Capitolul 3  din cartea „Drumul către succes“ se numeşte „Gândeşte ca un învingător“. Cum ne putem educa mintea să gândească astfel?

Eu folosesc deseori în cursurile mele conceptul „peste linie“ şi „sub linie“. Oamenii care sunt sub linie tot timpul caută scuze pentru lucrurile care nu merg bine în viaţa lor, tot timpul caută vinovaţii şi tot timpul cad în negaţie – nu pot, nu sunt pregătit, nu am studii, nu reuşesc, sunt prea bătrân sau prea tânăr, nu ştiu cum să fac asta. De obicei, oamenii din aceste categorii se consideră victime.

Atitudinea de învingător, pe care o au cei de peste linie, înseamnă responsabilitate şi proprietate. Lucrurile nu merg bine în familia mea sau în afacerea mea? OK, hai să văd ce pot face eu pentru a schimba asta. Criză, concurenţă neloială, corupţie, în aceste condiţii ce aş putea face eu, ce ar putea face oamenii din firma mea, nu să găsim vinovaţii din exterior, pentru că dacă eu spun că Iohannis este de vină pentru cum merge firma mea, nu facem decât să dăm autoritate domnului preşedinte asupra vieţii noastre. şi din câte ştiu nu domnul preşedinte vine dimineaţa să ne trezească şi să ne zică: „Mă, fă ceva cu viaţa ta!“ Pentru mine un învingător trebuie să fie responsabil pentru tot ce se întâmplă în viaţa lui bun sau rău.