VIDEO Camelia Potec, la Adevărul Live. Obiectivele nataţiei la Jocurile Olimpice şi perspectivele sportului în ţara noastră
0
Jurnaliştii sportivi Iulian Anghel şi Andrei Militaru au discutat cu preşedintele Federaţiei de Nataţie şi Pentatlon Modern, Camelia Potec, la Adevărul Live.
Campioană olimpică în 2004. Îţi mai aminteşti?
Cum să nu ţi-l aminteşti? Este momentul cel mai fericit din cariera mea sportivă. Acest lucru l-am dorit, l-am încercat de foarte multe ori până să-l câştig - o medalie de aur la Jocurile Olimpice. O să şi retrăiesc cu aceeaşi emoţie de fiecare dată când vorbesc despre acel moment. Nu ai cum să uiţi. Când îţi doreşti ceva foarte mult, munceşti zi de zi şi obţii, este nemaipomenit. (...)
După tine n-a mai fost niciun medaliat olimpic român.
Da, din păcate, dar creştem viitori campioni. Am mai avut două încercări, Beijing, nicio medalie câştigată şi Londra.
De ce crezi că nu am mai avut niciun medaliat olimpic? Campion e greu. Au trecut două ediţii, care e motivul?
Nataţia a progresat, mondial, foarte mult. Probabil toată lumea ştie că au fost nişte discuţii în ceea ce priveşte anumite costume, care după doi ani de zile au fost interzise, iar o ţară ca România nu-şi permitea să le facă pe măsura fiecărui sportiv. Nu încercăm să găsim vinovaţi. Noi am fost o generaţie de excepţie, care am muncit foarte mult şi am progresat ca juniori, probabil din spate nu s-a mai crescut o altă generaţie, iar acum suntem în postura în care trebuie să luăm copiii de la categoria de copii şi cadeţi, să ducem mai departe la Jocurile Olimpice, pentru a avea medaliaţi.
Camelia Potec, în studioul Adevărul Live FOTO David Muntean
Spuneai de combinezoane. De ce nu ne-am permit? Nu cred că era vorba de sute de mii de euro.
Ne-am permis să cumpărăm combinezoanele disponibile pentru toată lumea, dar ţări mari din nataţia mondială, SUA, Australia, Germania, aveau contracte cu firmele care le făceau, iar fiecărui sportiv i se făcea pe măsură. Noi puteam cumpăra măsurile de pe piaţă, cu un preţ pentru toată lumea stabilit, dar nu existau contracte de sponsorizare pentru fiecare sportiv în parte şi măsura lui. Niciun sportiv nu este la fel ca celălalt, cred că acesta a fost un mic dezavantajat.
Cât de mult au ajutat înotătorii de-a lungul timpului?
Nu sunt în măsură să zic. Au fost interzise, s-a folosit expresia de doping tehnic. Nu ştiu, nu am lucrat la ele. După doi ani de zile au fost interzise şi acum toată lumea înoată în aceleaşi modele.
Ce speranţe avem la Rio? Dar la Tokyo?
Ne-am stabilit două obiective. În ceea ce priveşte următoarele două ediţii ale JO de vară, la Rio am spus că în urma programelor de anul trecut, am spus că un număr de trei sportivi calificaţi e o performanţă foarte mare. La Londra am fost singura care s-a calificat.
Au obţinut deja calificarea vreunul dintre ei?
Avem criteriile, nu au fost competiţii internaţionale pentru a le îndeplini.
E greu? Să explicăm ce trebuie să facă sportivii pentru a ajunge la Rio, ce trebuie să facă.
Sunt nişte timpi pe care trebuie să-i înoate la competiţiile oficiale date de către Federaţia Internaţională, în bazine omologate. Federaţia Internaţională deţine un calendar competiţional cu competiţii pe care le agrează. România nu a avut până acum, anul acesta organizăm şi noi o competiţie acceptată de Federaţia Internaţională şi în care timpii înotaţi de către sportivii noştri să poată fi buni pentru calificarea la Olimpiadă. 8-12 iulie, într-un bazin renovat de MTS şi acceptat de Federaţia Internaţională, cel de la Lia Manoliu, descoperit.
Deci sportivii noştri vor avea un avantaj.
Încercăm să le oferim şansa de a înota acasă. Eu, ca sportivă de performanţă, am trecut prin faptul că trebuia să găsesc competiţii internaţionale pentru a îndeplini baremurile. Cred că ar trebui să aibă şansa de a reuşi acasă.
Trebuie să îndeplinească la un singur concurs de-a lungul anului? Poate nu îndeplinesc acum.
Minim la o competiţie, pot încerca în altă parte, până în mai 2016.
Putem găzdui, nu ne dă speranţe de un număr mai mare de sportivi sau doar cei trei anunţaţi?
Nivelul mondial de performanţă este foarte înalt. Baremurile au fost date în funcţie de ultima ediţie de Olimpiadă. Nu este uşor să fii în primii 20 din lume. Noi, la seniori, mai avea foarte puţini sportivi. Trandafir Norbert face o pauză, nu ştim dacă revine. La juniori avem o generaţie foarte bună, dar sunt puţini cam tineri să cerem o semifinală sau finală la JO. La Tokyo, ne gândim mai sus, nu doar o finală, ci la o medalie.
Care ar fi cei trei sportivi?
Nu-mi place să dau nume, tocmai pentru a nu simţi această presiune. Ei ştiu, noi discutăm despre un plan de pregătire.
Colaborarea implică şi o susţinere financiară din partea federaţiei?
Da. Noi avem nişte loturi, în care sportivii sunt susţinuţi doar de federaţie: masă, deplasări, cantonamente, o mică indemnizaţie, medicamentaţie, vitaminizare, dar avem şi loturi extinse, cărora nu le oferim aceste lucruri, dar cărora le plătim un cantonament înainte de competiţiile mari, vitaminizare şi competiţii internaţionale, dacă doresc şi au în planul de pregătire, pentru a obţine baremul şi accederea în lotul naţional.
Vin mulţi tineri din urmă. Mai sunt interesaţi cei mici să vină la înot?
Aici avem foarte multe proiecte. Personale, cu numele pe care am reuşit să-l creez datorită performanţelor mele sportive, dar şi cu federaţia. Anul trecut am avut un proiect cu MTS, în care am învăţat 400 de copii să înveţe gratuit să înoate. Anul acesta sperăm să dublăm numărul şi să vină alături şi cluburi din ţară. Din aceştia, 120 au rămas la performanţă. Cei care azi au şapte, opt anişori să devină campioni. Mai aveam un proiect pentru o şcoală de înot, pe care l-am desfăşurat săptămâna trecută, în care 60 de copii au fost atraşi de această lume a apei. Încercăm să trimitem către publicul larg şi părinţi care sunt beneficiile înotului, mai avem o campanie săptămâna viitoare la Otopeni. Înotul poate fi practicat din prima zi de naştere. (...)
Dincolo de campanii, raportând la momentul în care te-ai apucat de înot, e o emulaţie acum sau a scăzut?
A crescut, este în creştere. Anul 2015 ne-a adus cu 10% mai mulţi copii care se legitimează. Noi avem un nou proiect anul acesta, în care nu mai putem organiza un campionat naţional în care orice copil să se înscrie. Organizăm campionate regionale, în patru regiuni din ţară, Baia Mare, Reşita, Bucureşti, Bacău, unde să aducem cei mai buni sportivi ai României.
Care crezi că este motivul pentru care a crescut numărul copiilor?
Nu ştiu care sunt procentajele la celelalte sporturi. Nouă ne place să credem că toate aceste campanii către publicul larg ajută. Ideea este că noi trebuie să facem cumva să nu mai scadă procentajul celor care nu mai fac performanţă peste 14 ani. Vorbim de performanţă de la opt sau nouă anişori. (...)
Ce calităţi trebuie să aibă un copil?
Am mers pe trei linii: ne-am uitat la înălţime, am cerut şi înălţimea părinţilor şi am explicat că faptul că e mai mic de înălţime nu e pentru a-l elimina, ci pentru a ne da seama pe ce probe am putea miza cu el. Am măsurat anvergura braţelor, foarte importantă şi am avut probe fizice: alergare, săritură şi am mai avut şi aruncarea mingii, cât de departe poate să arunce, e şi de coordonare. În apă, am dat posibilitatea copiilor care nu ştiu să înoate să vină. Poate un copil are talent şi nu a avut posibilitatea să fie dus la înot, dar nu înseamnă că nu poate fi talentat. Dacă este talentat, în 10 şedinţe învaţă.
După pragul de 14 ani, cât trebuie să muncească în plus? Sacrifică şcoala, viaţa personală? Care-i ponderea sport/educaţie?
Timp liber nu prea mai ai. Dacă nu ai această dragoste pentru sport, atunci nu prea poţi continua cu sportul de performanţă. Trebuie să consideri că timpul tău liber acela este. Dacă nu simţi acest lucru, e greu. Toţi avem şi alte hobby-uri şi toţi ne dorim să stăm cu familia. Cred că educaţia e foarte importantă, nu am încurajat niciodată să renunţe la şcoală pentru antrenament, cel puţin liceul până la 18 ani.
Camelia Potec, campioană olimpică la nataţie FOTO AFP
Se încarcă comentariile...
