Tudorel Stoica:„Steaua n-a mai jucat fotbal de pe vremea lui Protasov“

Fostul mijlocaş, care este recordmenul prezenţelor în tricoul roş-albastru, deplânge situaţia actuală a echipei din Ghencea, despre care crede că a uitat să facă spectacol

„Adevărul": Cu se mai ocupă Tudorel Stoica la aproape 24 de ani de la Sevilla?

Tudorel Stoica (zâmbeşte): Nimic legat de fotbal. M-am cam îndepărtat de fenomen.

Dar de ce v-aţi lăsat de antrenorat?

Mi-am dat seama că n-am nicio şansă. Am presimţit ce se va întâmpla în fotbalul românesc, aşa că am preferat să nu fiu la cheremul nimănui.

De ce n-aţi încercat în străinătate?

Pentru că nu m-am gândit niciodată să fiu antrenor în străinătate. Am activat câţiva ani la Steaua, am fost la naţionala de tineret, unde am trăit însă o experienţă care mi-a lăsat un gust amar. Aşa că am preferat să rămân deoparte.

Nu v-a interesat nici măcar o funcţie de conducere într-un club?

Nu. Sunt la ora actuală în România prea mulţi oameni care se pricep la fotbal şi se ocupă cu asta, aşa că foştii jucători nu mai au loc. Probabil că deranjăm, pentru că efectiv n-avem ce căuta în acel cerc.

L-aţi refuzat şi pe Gigi Becali, care vă propusese să antrenaţi la Steaua II.

De fapt, eu m-am întâlnit întâmplător cu Gigi Becali în momentul în care a avut loc acea discuţie. Într-adevăr, a existat o propunere, însă conjunctura în care a fost făcută mi s-a părut a fi cam neserioasă. Eu ştiu că, atunci când doreşti să angajezi pe cineva, îl convoci la o întâlnire într-un cadru oficial.

El a dezvăluit apoi că v-ar fi oferit 5.000 de euro pe lună...

M-a surprins şi pe mine această declaraţie. Nici vorbă de o asemenea discuţie. Eu i-am spus din prima că nu mă tentează oferta lui, aşa că nici n-am mai apucat să aducem vorba de bani. Dar parcă nu-l ştiţi pe Gigi!

Ce părere aveţi despre conflictul dintre Becali şi galerie?

Cred că este un război pe care n-are cum să-l câştige niciodată Gigi Becali. Suporterii sunt foarte numeroşi, iar comportamentul lui mi se pare un pic deplasat, pentru că peste tot în lume se întâmplă ca patronii să fie înjuraţi. 

Echipa este şi ea afectată...

Bineînţeles! Mai ales din cauza declaraţiilor pe care le tot dă. Gigi Becali spune că n-are nevoie de suporteri, că în tribune sunt numai golani. Nu se poate să afirmi aşa ceva, sunt foarte mulţi oameni care iubesc această echipă, îşi cumpără an de an abonamente. În plus, nu se poate să îţi vină la meci doar profesori universitari şi medici.

Ce ar trebui făcut ca să se revină la atmosfera superbă de pe timpuri?

Eu sunt convins că acest conflict este susţinut şi de evoluţiile mai puţin convingătoare ale echipei. Dacă jucătorii ar face spectacol pe teren, atunci fiţi siguri că suporterii ar uita de Gigi Becali.

Pe vremea dumneavoastră, nu prea se auzeau înjurături din tribune...

Păi nu prea avea nimeni motiv să înjure, pentru că am avut o echipă foarte bună şi jucam un fotbal cu adevărat spectaculos.

Stoichiţă sau Bergodi?

Nu pot să spun eu cu cine era mai bine, dar e grav că Steaua n-a mai jucat un fotbal adevărat de pe vremea lui Oleg Protasov. M-a mirat foarte tare faptul că un asemenea antrenor a fost lăsat să plece după numai şase luni. (râde) Probabil că Gigi nu ştia rusa!

Credeţi că era mai bine să se promoveze în continuare tinerii la Steaua, la fel ca pe vremea lui Bergodi?

Ce se întâmplă, şi cu tinerii e o întreagă poveste. Nu poţi să bagi mai mult de doi-trei tineri într-o echipă la un moment dat. Dacă bagi cinci-şase, n-ai cum să faci performanţă, presiunea publicului creşte, iar tinerii se inhibă de tot. Aşa s-a întâmplat şi pe vremea mea. Un Dan Petrescu şi un Ilie Dumitrescu au intrat treptat, însă abia după ce şi-au făcut rodajul la FC Olt.

La ora actuală, Steaua desfiinţează şase grupe de juniori...

Din păcate, fotbalul este văzut acum doar ca o afacere, din care toată lumea vrea să câştige imediat. Nimeni nu se gândeşte în perspectivă. Este păcat şi că s-a renunţat la campionatul de tineret-speranţe, în care am jucat şi eu. La tineret se folosea aceeaşi tactică ca şi la echipa mare, aşa că un jucător adus de acolo se acomoda mult mai rapid.

Căpitanul Stelei, Sorin Ghionea, a fost vândut...

Mi se pare ciudat să spui că vrei să câştigi campionatul, dar, pe de altă parte, să arăţi că eşti dispus să te desparţi de cei mai reprezentativi jucători din lot. Când îl dai pe Ghionea pe 100.000 de euro, dar pe de altă parte te chinuieşti să aduci tot felul de anonimi plătiţi mai bine decât mulţi fotbalişti care ţi-au jucat ani de zile la club, se creează o atmosferă neprielnică în lot. Nu mi se pare o politică bună, dar, din moment ce patronul spune asta, noi ce să facem?  Din păcate, în ultimii ani nu prea a avut dreptate!  De când n-a mai câştigat Steaua campionatul?

Din 2006...

Vedeţi? Ca să nu mai vorbim de Cupa României, pe care Steaua n-a mai cucerit-o din 1999. Mi se pare o prostie să spui că nu te interesează Cupa României. De când mă ştiu, obiectivul Stelei a fost acela de a realiza
eventul.  

"I-am zis: «Hai, Tudorele, la Steaua II, te ocupi de echipă, cauţi jucători talentaţi». Mi-a spus că se mai gândeşte şi nu a mai dat niciun semn. Îi dădeam 5.000 de euro pe lună, dar el s-a aliat cu Balint şi mă tot atacă."
Gigi Becali
patron Steaua

"Propunerea lui Gigi a fost neserioasă. Eu ştiu că, atunci când doreşti să angajezi pe cineva, îl convoci la o întâlnire într-un cadru oficial."
Tudorel Stoica
fost căpitan Steaua

A făcut spectacol la „Seara Campionilor"

În urmă cu doi ani, Tudorel Stoica a fost unul dintre invitaţii galei „Seara Campionilor", în cadrul căreia o naţională all-time a României a pierdut, scor 3-5, meciul caritabil susţinut în faţa unei echipe alcătuite din nume ca Figo, Raul, Davids sau Nakata. În ciuda celor 54 de ani pe care-i avea în acel moment, Stoica a fost unul dintre remarcaţii partidei.

Fostul căpitan al Stelei nu s-a dat în lături de la sprinturi şi intrări prin alunecare ca în prima tinereţe, reuşind totodată să înscrie un gol superb în poarta lui Toldo, goalkeeperul lui Inter. „Ar face faţă şi acum în prima divizie", a decretat uimit preşedintele Stelei, Valeriu Argăseală.

369 de meciuri  a jucat Stoica la Steaua în prima divizie, record absolut pentru clubul roş-albastru.

15 selecţii  a bifat la prima reprezentativă, între 1979 şi 1987.

4 este numărul echipelor din cariera lui Stoica: CSU Galaţi, FCM Galaţi, Steaua şi RC Lens.
 
7 titluri şi 4 Cupe ale României a câştigat Tudorel Stoica cu Steaua, plus Cupa Campionilor Europeni şi Supercupa Europei.

„Barcelona de acum seamănă cu echipa noastră din '86"

Mai are vreo legătură Steaua anilor '80 cu Steaua de astăzi?

Sub nicio formă. Din păcate, nu există nici măcar acea legătură simbolică, pentru că niciunul dintre foştii mei colegi nu se regăseşte în structurile de conducere ale clubului. Ar fi fost cea mai firească legătură. Iar la nivelul jocului nu există absolut niciun termen de comparaţie. Foarte puţine echipe europene de astăzi pot să joace ceea ce jucam noi acum două decenii.

Care ar fi una dintre ele?

FC Barcelona se apropie de Steaua din anii '80 ca stil, aţi văzut ce spectacol fac şi băieţii lui Guardiola. Eram şi noi o echipă foarte specială la vremea respectivă, nu-mi amintesc să fi jucat vreun meci fără să fie stadionul plin.

Ce spuneţi de transferurile care se fac în România?

Moda asta de a aduce străini e păguboasă. În primul rând, este foarte greu pentru un străin să se adapteze la condiţiile climaterice şi de viaţă din România, ca să nu mai vorbim de fotbalul de la noi. Uitaţi-vă şi la americanul ăsta, Josh Tudela, gândiţi-vă cât timp îi ia să se acomodeze. Eu cred că încă avem jucători foarte valoroşi la noi în ţară, de ce să aduci pe unul în probe doar că a fost coleg cu Beckham? Să fim serioşi, în România n-or să vină niciodată fotbalişti de top, majoritatea sunt chiar modeşti rău!

Ce jucător vă place din lotul actual al Stelei?

Eu cred că echipa ar fi realizat mult mai puţine fără Zapata, deşi „Rufay" a fost condamnat de multe ori de cei de la club. Trebuie să recunoaştem că postul de portar este cel mai dificil. Orice greşeală se vede, numai plasa te poate salva. Şi Kapetanos este o surpriză foarte plăcută, mai ales că el a venit ca jucător liber de contract. Restul fotbaliştilor joacă în nota lor, n-aş putea să spun că au rupt gura târgului. Dar sunt şi ei zăpăciţi, având în vedere că s-au perindat tot felul de antrenori, fiecare cu politica lui.

V-ar plăcea să aveţi o statuie în Ghencea?

Nu-mi trebuie aşa ceva. Eu sunt mulţumit cu ce-am realizat în cei 15 ani în care am jucat la Steaua. Acele performanţe le-am realizat cu o mână de oameni talentaţi şi muncitori, care au pus mult suflet în tot ce au făcut.

Cât de bine se trăia ca fotbalist la Steaua în epoca Ceauşescu?

Vreau să spun că aveam bani mulţi, dacă ne raportăm la nivelul de trai din ţară, însă n-aveam mai nimic, dacă ne gândim la sumele care se câştigau în fotbalul din străinătate. Nici în România n-am fi avut o viaţă bună dacă n-am fi făcut performanţe. Dacă am fi trăit doar din salariu, fie el şi de ofiţer, n-am fi fost peste nivelul oamenilor de rând.

Vă pare rău că n-aţi apucat să plecaţi în străinătate până la 35 de ani?

N-am de ce să regret. Eu sunt mulţumit că am putut să plec şi atunci, e mai bine mai târziu decât niciodată! Dacă n-aş fi plecat deloc, probabil că şi viaţa mea ar fi fost un chin din punct de vedere financiar. Alţi colegi de-ai mei au o situaţie financiară destul de precară, faptul că ai câştigat Cupa Campionilor Europeni nu ţine de foame.

Credeţi că România îşi uită prea repede valorile?

Se uită performanţele. Valori am avut şi vom avea mereu în sport, doar că marile performanţe sunt destul de rare. Uitaţi-vă la Ilie Năstase şi la Ion Ţiriac, care n-au reuşit să câştige măcar o dată Cupa Davis, deşi nimeni nu le poate contesta valoarea...

A renunţat la naţională pentru Steaua

Se spune că aţi avut şi mult noroc în sezonul în care aţi câştigat Cupa Campionilor Europeni...

Fals! Nu numai că am câştigat Cupa Campionilor, dar am şi dominat Europa fotbalistică timp de aproape patru ani. E adevărat că am câştigat finala la penalty-uri, dar am făcut-o în Spania! Am câştigat şi Supercupa Europei, am jucat o altă finală de Cupa Campionilor, cu AC Milan. Plus că eram numai jucători din România, ceea ce e un fapt unic în istorie.

Apropo de finala din 1989. De ce a jucat Steaua atât de slab atunci?

Să nu uităm un lucru. Din 1986 şi până în 1989, majoritatea jucătorilor Stelei erau prezenţe constante la loturile naţionale. Se juca într-un ritm îndrăcit, fără întrerupere: campionat, cupă, echipa naţională, cupe europene. Eram doar 16-17 inşi, deci erai obligat să joci meci de meci, plus că n-aveai nici timp să te relaxezi după. Oricum, înaintea acelei finale s-a mai făcut o mare greşeală, de care s-a convins ulterior toată lumea.

Ce anume?

Echipa naţională a jucat miercuri contra Bulgariei, cu o săptămână înaintea finalei de la Barcelona. Joi ne-am întâlnit cu toţii, iar după antrenament i-am întrebat pe băieţi: «Ce ziceţi, intrăm de sâmbătă în cantonament? Haideţi să votăm». Eram eu căpitanul echipei, dar Gică Hagi şi ceilalţi internaţionali votaseră invers, aşa că a trebuit să ne supunem majorităţii. N-am urmat programul normal şi cred eu că asta a fost cea mai mare greşeală.

Totuşi, AC Milan s-a impus cu 4-0...

Asta e viaţa, ei au fost mai concentraţi la Barcelona. Oricum, dacă pierzi o finală, ce mai contează că o faci cu 1-0 sau cu 4-0? Vreau să vă spun că noi jucasem până atunci de mai multe ori cu AC Milan în pregătiri, cu Gullit şi van Basten cu tot, chiar pe „San Siro". Milanul nu ne-a bătut niciodată, se termina mereu 0-0 sau 1-1. Plus că îi mai şi dominam, că nu era problemă, am avut şi noi echipă bună. Eu cred că altul ar fi fost rezultatul finalei dacă reuşeam să intrăm cu 0-0 la pauză.

Care este cea mai reuşită partidă pe care v-o amintiţi?

Pot spune că returul cu Anderlecht din 1986 (n.r. - 3-0) a fost un meci perfect, poate cel mai bun din istoria Stelei.

De ce refuzaţi mereu convocările de la echipa naţională?

Eu am fost un jucător care ştiam exact ceea ce pot. Nu puteam să dau randamentul pe care aveam pretenţia să-l dau atât la naţională, cât şi la echipa de club. Niciodată nu am umblat cu jumătăţi de măsură. Am preferat să joc numai la Steaua, dar să o fac bine. Cred că de aceea s-a întors şi Loţi Bölöni la echipa naţională, Mircea Lucescu l-a chemat în perioada când eu refuzam să mă prezint la lot.

Nu vă pare totuşi rău că n-aţi jucat la un turneu final?

Deloc. Sunt un om căruia îi place să câştige şi să piardă pe mâna lui.

Se spune că băiatul dumneavoastră, Alin, putea ajunge un fotbalist mult mai mare...

Aşa este. Marea greşeală a fost că a plecat de la Anderlecht, unde era cel mai bun jucător. Spre deosebire de alţi jucători despre care se zice că ar fi mari talente, Alin a câştigat vreo trei campionate în Belgia, două cupe şi patru supercupe, plus alte premii individuale.

Ţinea cu Dinamo când era mic

Tudorel Stoica se trage dintr-o familie de fotbalişti. Tatăl său a fost jucător amator la o echipă din Brăila, iar Tudorel ţinea cu Dinamo. „Chiar dacă în copilărie am fost dinamovist, odată ajuns în ograda Stelei, am uitat de prima dragoste", a rememorat fosta glorie a „militarilor".

Băiatul lui Tudorel Stoica, Alin (30 de ani), a început fotbalul la Steaua, dar n-a apucat să joace decât un singur meci în tricoul roş-albaştrilor, întrucât s-a transferat, în vara lui 1996, la Anderlecht, pentru numai 16.000 $.

A rămas acolo până în 2002, după care s-a mutat la Club Brugge, iar ulterior la Siena, FC Naţional, FC Timişoara, KAA Gent, Excelsior Mouscron şi Vojvodina Novi Sad, unde activează şi astăzi.