INTERVIU Mihai Constantinescu, director Artexim: „De-acolo de sus, Enescu ne mulţumeşte pentru lupta noastră cu destinul“
0
Unul, şi poate cel mai important, dintre artizanii Festivalui Internaţional George Enescu, directorul acestuia, Mihai Constantinescu spune că efortul făcut pentru organizarea festivalului este asemănător luptei cu destinul din opera enesciană „OEdipe“.
Mihai Constantinescu (64 de ani) este directorul executiv al Festivalului Internaţional George Enescu şi cel care l-a „reinventat” practic după 1989. Lui şi echipei sale i se datorează că astăzi festivalul dedicat celui mai mare compozitor român a ajuns sa fie nu doar principalul eveniment cultural al României, ci şi unul din cele mai însemnate festivaluri de muzică clasică din lume. Pasiunea pentru muzică, dorinţa de promovare a tot ce are mai bun cultura şi spiritualitatea românească, munca neobosită şi curajul i-au fost tovarăşi buni de drum în acest demers ambiţios.
Directorul general al Artexim, organizatorul Festivalului Internaţional George Enescu, povesteşte despre greutăţile considerabile cu care echipa de organizare s-a confruntat la această ediţie a Festivalului, ţinând cont de situaţia pandemică. Directorul Artexim recomandă cele mai importante momente-repere din programul festivalului: muzica veche, contemporanii lui Enescu – Stravinski şi Bartok, Tippett, Barber şi Elgar –, precum şi muzica secolului 21.
„Adevărul“: În calitate de principal organizator, ce ne puteţi spune despre această ediţie a Festivalului? Ce aduce ea nou faţă de precedentele?
Mihai Constantinescu: Dacă este să analizăm programul: este un festival de excepţie, cu participanţi deosebiţi şi cu repertoriu foarte interesant. Dacă este să vorbim din punct de vedere al momentului – septembrie 2021 –, este o ocazie specială în care aniversăm cea de-a 25-a ediţie, alături de cei 140 de ani de la naşterea lui George Enescu. Dacă este să vedem contextul şi organizarea: este cel mai dificil moment prin care acest festival de renume şi tradiţie trece de când a fost înfiinţat în 1958. Sunt dificultăţi imense pe care situaţia generată de COVID ni le-a pus în faţă şi pe care trebuie să le rezolvăm la fiecare pas, în fiecare moment al zilei. Sincer, nu credeam că va fi atât de greu. Dar sperăm să trecem şi de aceste greutăţi: pentru public, pentru artişti, pentru muzică, pentru Enescu. Ce aduce nou: păi, în acest context totul este nou. Până şi interpretările sunt noi, din cauza restricţiilor impuse de numărul de muzicieni de pe scenă, de amplasarea lor şi a corului, de modul de desfăşurare a repetiţiilor... Totul! Din punctul de vedere al programului, maestrul Jurowski – directorul artistic al Festivalului – a încercat să surprindă cele mai importante momente ale creaţiei muzicale universale: muzica veche, contemporanii lui Enescu – Stravinski şi Bartok, Tippett, Barber şi Elgar –, precum şi muzica secolului 21, pe care mai întâi trebuie să o ascultăm, şi după aceea o să o şi apreciem. Sunt lucrări noi – opere de Korngold, Zemlinsky, Berg, Enescu –, formaţii şi artişti noi (peste 30), proiecţii etc. Sperăm ca totul să fie minunat, datorită iubirii pentru muzică şi pentru festival a celor care participă la realizarea acestuia.
„Trebuie să avem soluţii“
Cu ce greutăţi v-aţi confruntat în organizarea acestei ediţii a Festivalului, ţinând cont de situaţia epidemiologică bine cunoscută? Care este „specificul“ acestei ediţii de pandemie?
În primul rând, trebuie să vă spun că bugetul Ministerului Culturii este aprobat conform solicitărilor noastre şi le mulţumesc celor care s-au preocupat de acest lucru. Problemele încep în momentul în care discutăm de incidenţa cazurilor, de vaccinarea artiştilor (cei din străinătate vin cu documentele solicitate, dar, din păcate, noi încă nu putem spune că artiştii noştri au înţeles această situaţie specială), de numărul de spectatori din sălile de concerte (acceptat a fi doar de 70% din capacitatea sălii), de frica de a cumpăra bilete şi de a nu avea încredere că ceea ce am propus şi promis se va şi prezenta în festival, de certificatul digital, de dublarea numărului de mijloace de transport solicitate de artişti, anulări de zboruri, carantină, distanţarea pe scenă etc. Specificul acestei ediţii pot spune că este capacitatea de adaptare şi improvizaţie fără limite. Nimeni nu poate prevedea nimic cu zile înainte. Toţi însă trebuie să avem variante şi soluţii pe care să le aplicăm atunci când este nevoie.
Când am spus improvizaţie – asta înseamnă cel mai greu lucru posibil: adaptabilitate în funcţie de solicitări şi soluţii în funcţie de cerinţe.
Cum este pusă în valoare, la această ediţie a festivalului care-i poartă numele, figura marelui muzician George Enescu?
Dacă m-aţi fi întrebat acest lucru în data de 6 decembrie 2019 (dată la care am discutat şi stabilit definitiv programul festivalului din 2021), v-aş fi spus că este cel mai grozav program pe care acest festival internaţional l-a avut vreodată. De la prezentarea celor 42 de lucrări enesciene, la interpretarea celor cinci simfonii, integralei lucrărilor camerale etc. Formaţii de pe toate meridianele lumii. Oare se putea mai frumos şi mai interesant? Un adevărat omagiu adus de muzicienii lumii marelui Enescu şi celei de-a 25-a ediţii a Festivalului. A trebuit însă să ne adaptăm şi să înţelegem situaţia excepţională, să reducem unele lucrări a căror amploare este incompatibilă cu condiţiile impuse de pandemie. Totuşi, de la faptul că avem 37 de lucrări enesciene în program, că aceste lucrări sunt prezentate de invitaţii la festival, la receptivitatea şi dorinţa artiştilor invitaţi de a participa în aceste condiţii nesigure la eveniment, este o reuşită pe care dorim să o finalizăm conform intenţiilor noastre iniţiale...Enescu este prezent, ne priveşte de acolo de sus şi cred că ne mulţumeşte tuturor pentru efortul pe care îl facem, pentru lupta noastră cu destinul (aşa cum l-a oglindit şi el în opera vieţii lui, „Œdipe“).
„Ediţia 2019 a fost nominalizată la Oscarul muzicii clasice“
V-aţi confruntat cu greutăţi în aducerea muzicienilor care vor concerta, ţinând cont de situaţia pandemică?
Da. Foarte multe. Am avut şi renunţări cauzate de pandemie. Dar, datorită prietenilor Festivalului şi iubitorilor muzicii enesciene, am reuşit să înlocuim aceste momente cu altele de aceeaşi valoare şi consistenţă. Problemele nu sunt şi nu au fost cauzate doar de imposibilitatea participării, ci şi de condiţiile impuse de fiecare artist, ansamblu şi orchestră în parte. Fiecare ţară are restricţiile ei pe care trebuie să le luăm în considerare şi să le adaptăm condiţiilor şi posibilităţilor noastre.
În 28 septembrie vom putea vedea cu adevărat dacă am reuşit sau nu.
Ne puteţi depăna amintiri din perioada organizării primei ediţii a Festivalului George Enescu la care dumneavoastră aţi participat?
Mă ocup de Festival din 1991. Amintiri sunt multe: unele mai frumoase, altele nu. Unele sunt cu mari artişti – Lord Menuhin, Lorin Maazel, Zubin Mehta, Riccardo Muti etc. Fiecare a avut de lăsat câte ceva în istoria Festivalului. Cred că un singur volum de povestiri ar fi prea puţin. Lucrurile rele însă „să se spele“, să le uităm şi să rămânem doar cu amintirile frumoase. Pentru că Festivalul – la câte nume mari a avut de-a lungul celor 25 de ediţii – are cu ce să se mândrească. Cel mai important este că, de la începuturi (1958-1971), festivalul a fost apreciat prin participare. Ultimele ediţii (din 1998 încoace) s-au remarcat prin numele noi, „la zi“, pe care le-a propus în concerte... Acesta este şi motivul pentru care ediţia 2019 a fost nominalizată la „Oscarul“ muzicii clasice („Opera Award“), la secţiunea Festivaluri.
Ne puteţi povesti ceva despre pasiunile şi hobby-urile dumneavoastră, în afară de muzica clasică, bineînţeles?
Deşi pare greu de înţeles: hobby-urile mele sunt legate de muzica clasică, colecţia de CD-uri şi evident literatură (de specialitate, politică şi filosofică). În timpul pe care l-am avut la dispoziţie, cred că m-am descurcat.
A studiat pianul
Nume: Mihai Constantinescu
Locul şi data naşterii: 11 octombrie 1956, Braşov
Studiile şi cariera: Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti (1975-1979), absolvent la secţia Pian. Profesor de muzică (până în 1989), Ministerul Culturii (1990-1991), Artexim (1992-prezent).
A invitat la Bucureşti cei mai faimoşi artişti ai lumii, precum maestrul Lorin Maazel, care a venit cu Bavarian Orchestra, şi Yuri Temirkanov, cu Orchestra din Sankt Petersburg, Sergiu Comissiona, cu Orchestra din Madrid, şi Georges Pretre, cu Stuttgart Symphony Orchestra.
Locuieşte în: Bucureşti
Articol realizat cu sprijinul Raiffeisen Bank
Se încarcă comentariile...
