Cum vede SOV reformarea României: „Proiectul sugerează să-i încredinţaţi puterea unui singur om, pentru şase ani“

Sorin Ovidiu Vîntu FOTO Adevărul

Sorin Ovidiu Vîntu dezvoltă, pe blogul personal, ideile sale de reformă, dar vorbeşte şi despre clasa politică. În opinia sa, „Ponta se ţine cu ghearele de funcţii, Geoană ţopăie în jurul borcanului cu miere, Predoiu – o mazetă înfuriată – se vede premier, Gorghiu – ilustrarea perfectă a gospodinei deraiate de la cratiţă – uguie ca o porumbiţă dulcică şi ineptă“, iar Gabriel Oprea, „ Gabi, minte mică“  pregăteşte trădarea PSD.

„Banii n-aduc fericirea. Ofer 1000 de euro celui ce-mi va da numele cretinului care a făcut această afirmaţie“, anunţă SOV, pe blog, într-un text în care prezintă propriile sale idei de reformă.

„Ponta se ţine cu ghearele şi dinţii de functii, Geoană – un fel de Tăriceanu al P.S.D.-ului – ţopăie in jurul borcanului cu miere, sub presiunea dosarelor penale, Blaga se retrage, Predoiu – o mazetă înfuriată – se vede premier, Gorghiu – ilustrarea perfectă a „gospodinei deraiate de la cratiţă” – uguie ca o porumbiţă dulcică şi ineptă tot felul de aiureli pe teme lipsite de orice relevanţă, Oprea – supranumit in cercurile noastre „Gabi minte mică” – îşi negociază deja viitoarea trădare“, anunţă SOV.

„Nimeni nu înţelege nimic, nicio idee nu străbate creierul românesc. Unde am fost ştim, unde suntem habar n-avem, unde ne ducem nu ne interesează. Haosul, furia mocnită şi ura sunt realităţile majorităţii locuitorilor de la oraşe“, scrie SOV, drept introducere la decalogul său.

Drept urmare, SOV susţine că românii ar trebui să încredinţeze toate pârghiile, pentru şase ani, unei singure persoane. În ce priveşte proiectul economic, el susţine că o soluţie la problemele de natură socială ar fi construirea a 150.000 de locuinţe, închiriate la preţuri cuprinse între 10 şi 20 de euro lunar.

Redăm integral postarea publicată de Sorin Ovidiu Vîntu, pe blogul personal:

In acest context, v-am propus:

1.  Un proiect politic – Republica Prezidentiala

2. Un proiect economic – Republica Rezidentiala (constructia unui numar de 150.000 de locuinte gata mobilate, inchiriate la preturi intre 10 si 20 de euro lunar).

Proiectul politic sugera sa-i incredintati puterea pe o perioada de 6 ani unui singur om. V-am dezvaluit mecanismele prin care sunteti furati, mintiti, umiliti de clasa politica si de afaceristii la care aceasta este racordata. Solutia propusa nu anuleaza coruptia, dar o diminueaza sever si da posibilitatea executarii unui proiect economic cap-coada.

Proiectul economic creeaza cateva zeci de mii de locuri de munca, rezolva situatii sociale dramatice, deblocheaza sume mari de bani din bugetele familiale, sume care pot fi directionate in alte zone esentiale, precum educatia, cultura, sanatatea.

Acest proiect alaturat masurilor clasice de relaxare fiscala, impreuna cu proiectul politic vor transforma atat Romania, cat si viata voastra in niste zone respirabile.

Idei premergatoare:
(Inspirate de discutia cu un prieten de ganduri).

• Republica Rezidentiala isi propune sa reprezinte un program de lucrari publice care sa imbine ratiunile de eficienta economica cu cele de justitie sociala. Designul acestuia va putea fi perfectionat astfel incat intre aceste doua seturi de motivatii sa nu se instaleze conflicte ireconciliabile, ci acestea sa poata fi digerate, adoptate de contribuabilii reali, dezamagiti de tensiunea istorica dintre presiunea fiscala generala si alocarile publice aferente, pe de o parte, si ineficientele si inechitatile din nivelul de trai, pe de alta.

• Conceptia acestui program public trebuie sa aiba in vedere neinstalarea unor efecte de dependenta in economie (la nivelul gospodariilor si agentilor economici beneficiari), cumulat cu obtinerea unor consecinte inverse polarizarii sociale (multe dintre fondurile publice au devenit pietre de temelie ale unor uriase averi private). Mobilul programului este de a oferi un impuls atent definit si dozat deopotriva sub aspectul criteriilor de eligibilitate, precum si al duratei. El va viza categorii critice in dinamica sociala/demografica/profesionala (ne putem gandi la tineri medici, profesori, dar si alte categorii productive , dar slab salarizate in primii ani de viata activa).

• In Romania zilelor noastre, o locuinta apare pentru o buna parte a populatiei, mai ales pentru cea aflata la „inceput de drum” atat in viata activa, cat si in cea familiala, ca o servitute sau un fetis, iar nu ca un facilitator, un reazem al devenirii profesionale si personale. Excesele inregistrate de politica de creditare, dar si comportamentele investitionale furibunde alimentate in zona imobiliarelor au creat (si) in Romania un boom imobiliar pervers, populat de „locuintele-capcana” in locul „locuintelor-camin”.

• Programul nu presupune folosirea unor volume scandaloase de resurse publice si nu adauga presiune nici pe zona de fiscalitate, nici pe indatorare, ci propune o disciplina a costurilor, cu pastrarea stimulentelor de piata pentru cei angrenati („preturi corecte”, la niveluri de piata, remuneratorii pentru intreprinzatori si pentru angajatii implicati).

• Programul va putea conduce la autoselectarea, prin preturile decente vehiculate, dar si prin transparenta realizarii fiecarei componente pana la definitivarea si livrarea catre beneficiari a fondului locativ prevazut, a „partenerilor sociali”, adica agentii economici, de buna-credinta din piata. El nu va putea sa fie atractiv pentru cei obisnuiti sa „dreneze” resursele publice, participand la realizarea unor proiecte de lucrari publice supra-facturate, in care sub-liciteaza la capitolele calitate si punctualitate.

• Fara a propune un impact teatral in economie, dar si fara a induce o povara fiscala inutila, programul, cu un design bine definit si atent implementat, poate reprezenta un model de „bune practici”, de „buna guvernanta economica”, intr-un ambient in care au fost etalate, cu vocalitate, dar fara o vocatie dovedita, si democratia, si statul de drept, si economia de piata functionala, si caracterul social, asistential, al politicilor publice.

• Programul poate fi alimentat lejer doar dintr-un spor, fie el si marunt, al colectarii fiscale, estimata la cca. 56% in Romania zilelor noastre (vedeta fiind TVA, cu doar 40%). Cu titlu de digresiune, povestea cu colectarea este o tema grea. Ea se poate realiza prin intetirea poterei fiscale sau prin relaxarea poverii fiscale. A se vedea comparatia cu tinta de serviciu a ironiilor romanilor: la o cota de 24%, noi am avut incasari din TVA de 8,47% din PIB, iar bulgarii, la o cota de numai 20%, au incasat 9,22% din PIB.

• Pentru a fi realmente (nu doar statistic) benefice, programele de lucrari publice si/sau de asistenta sociala (iar cel propus conjuga ambele dimensiuni) n-ar trebui transformate in obsesii politice, ci ar fi oportun sa fie strict elemente marginale de corectie a „neajunsurilor vietii/pietei”. Intr-o tara in care este cainat (savant) faptul ca se strang la bugetul public venituri de „doar” 32,7% din PIB (din care venituri fiscale 27,5% din PIB), comparativ cu 45,7% (respectiv, 40,5%) in UE si se coreleaza ingust „intrarea in randul lumii” cu stoarcerea (fara calificari adecvate) a economiei, ne meritam soarta. O comparatie cu noima a implicarii statului in economie, cu resurse extrase din economie, trebuie sa priveasca tabloul utilizarilor, nu doar pe cel al resurselor. Intr-o tara in care proiectele de infrastructura sunt realizate la costuri justificabile in conditii sahariene sau arctice, daca nu la nivel de scoarta selenara, iar ajutoarele sunt vanate mai ceva ca locurile de munca, discutia despre „prosperitate prin cheltuieli publice” este o caricatura.

• Programul propus isi poate augmenta efectele estimate daca este insotit de un climat de despovarare fiscala, de decenta a cheltuirii banului public, de relaxare a cadrului reglementar si de stabilitate monetara si financiara. Intr-un atare mediu, un leu cheltuit de stat poate spera la efecte nete de multiplicare. Altminteri, ramane doar o distorsiune neta si un balast pentru nivelul de trai.

• Ar fi interesant de comparat aceasta idee cu programe cu tinta similara din alte tari, cu momentele in care au fost implementate si cu efectele produse, dar pastrand in vedere diferentialul de maturitate institutionala (pozitiv sau negativ) fata de situatia prezenta din Romania, pentru relevanta invatamintelor trase.

Si cateva cifre seci

(Care vor fi detaliate in documentul anexat, realizat impreuna cu un grup de tineri colaboratori)

Cheltuiala neta a statului (in cei cinci ani de construire si amenajare a fondului locativ destinat inchirierii) ~ 1,2 miliarde euro (3 miliarde euro, investitie bruta – 1,8 miliarde euro, venituri din chirii si din efectul fiscal al programului)

Termen total de recuperare (de la initierea investitiei / inceputul lucrarilor) – 15 ani

Randamentul investitiei (pe un orizont de 30 de ani, fara actualizare) – 7,2%.