Răspunsul nostru, în faţa epidemiei de cazuri de violenţă domestică şi abuz sexual în cazul minorilor, a fost 119 – „Telefonul Copilului”. Un pas important pentru siguranţa minorilor. Logica a fost eficientizarea sistemului prin implicarea directă a autorităţilor competente să protejeze copiii victime ale unor astfel de atrocităţi.

Dar ce soluţii avem atunci când cei afectaţi sunt copiii instituţionalizaţi? Când tocmai aceste centre sunt parazitate de personaje care deviază grav nu doar de la atribuţiile lor, ci şi de la cel mai valoros instinct moral: grija faţă de copil?

Pentru copiii instituţionalizaţi situaţia este dramatică. Două cazuri de la începutul lui 2022, în care au fost deja deschise dosare penale privind infracţiunea de viol, au şocat opinia publică. Unul la centrul social Hărman, celălalt la orfelinatul din Rupea, ambele aflate în subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. La Hărman, un angajat ar fi abuzat o tânără cu afecţiuni psihice, iar la orfelinatul Rupea o fetiţă de 13 ani este gravidă în luna a treia.

Grav este că de ani de zile suntem martori la o avalanşă de abuzuri comise de angajaţii centrelor de copii. Că este vorba de abuz sexual, de violenţă fizică sau jigniri, cert este că există personaje care, în loc să protejeze, abuzează şi corup. Soluţia nu este de a lua act de ele sau de a le inventaria. Pentru că apar mereu alte şi alte cazuri, iar unele nici nu ajung să fie publice. Despre cele care transpiră în presă se vorbeşte mult, dar nimic nu se întâmplă şi prea puţini dintre vinovaţi plătesc. Este absolut revoltător să vezi realitatea asta!

Sistemul trebuie „scuturat” bine, astfel încât să îi îndepărtăm pe cei care pozează în „gardieni” ai unor astfel de copii, dar care, în umbra funcţiei, sunt tocmai agresorii lor. Nu se va putea atinge acest obiectiv, fără a avea o imagine clară asupra situaţiei. Ca parlamentar, voi solicita instituirea unei Comisii de anchetă la nivelul Senatului pe această temă. Avem nevoie de un raport consistent privind aceste infracţiuni şi direcţii clare de acţiune.

Pentru că statul are obligaţia de a-şi proteja cetăţenii, indiferent de vârstă, iar atunci când se întâmplă derapaje grave, se impun soluţii. Şi să nu uităm că orice abuz sexual în copilărie marchează ireparabil viaţa de adult.