Oamenii care fac posibil Crăciunul pentru sărmani

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Voluntarii se transformă şi în spiriduşii lui Moş Crăciun. Sursă foto: Facebook Casa Bună, Aida Strîmbeanu
Voluntarii se transformă şi în spiriduşii lui Moş Crăciun. Sursă foto: Facebook Casa Bună, Aida Strîmbeanu

Voluntari în ONG-uri, cum este Casa Bună, şi simpli cetăţeni cu iniţiativă reuşesc să îi ajute pe nevoiaşii din toată ţara să aibă parte de Sărbători fericite, cu haine groase, cu o masă caldă şi cu cadouri pentru copii. Scrisorile copiilor pentru Moş Crăciun sunt simple: nu vor jucării scumpe, ci o pâine sau o ciocolată, un zâmbet pe chipul părintelui măcinat zilnic de griji şi speranţa că cineva îşi întoarce privirea către ei.

„Săptămâna trecută am împărţit haine copiilor şi le-am dus şosete tricotate de mama. S-au dat primele, le culegeau ca pe struguri de pe mese, cu zece mâini în loc de două. La căldură avem dreptul cu toţii. Niciun picior de copil îngheţat n-ar trebui să existe pe Pământ“, povesteşte Aida Silvia Strîmbeanu, voluntară în asociaţia Casa Bună de trei ani şi jumătate. Sunt peste o sută de copii din Ferentari şi aproape încă pe atât din zonele sărace argeşene Nucşoara şi Lereşti care îi aşteaptă cu ochii mari şi burţile goale pe cei de la asociaţia lui Valeriu Nicolae. Munca nu se opreşte niciodată pentru aceşti volunari. Mereu e ceva de rezolvat pentru copiii sărmani: rechizite, haine, mâncare şi, mai ales, ajutorul pe termen lung, pentru un viitor mai bun, şi anume educaţia.

Pentru copiii de care se îngrijeşte Casa Bună, Moş Crăciun a început să vină încă din noiembrie. Atunci, cu noaptea în cap, au pornit către Argeş cu portbagajul plin de pachete. În fiecare era pus necesarul pentru ca cei mici să treacă iarna cu bine: geacă, ghete, şosete, căciulă, fular, mănuşi, pantaloni de fâş şi, bineînţeles, dulciuri. Între voluntari şi copiii de acolo s-au creat deja legături de familie. Ei nu sunt doar nişte liste de cumpărături sau simpli anonimi într-un tabel, de bifat. Dimpotrivă, se cunosc după nume şi se întâlnesc mereu cu dor. „Am fost vara trecută de două ori, ca să ducem echipamentele necesare pentru şcoala online şi rechizite. Am mers prin gârlă cu picioarele dezgolite şi am mâncat gogoşi. Mereu suntem aşteptaţi cu bunătăţi şi cafea. Oricât de mică ar fi casa, dacă inima e mare, oamenii ţi-o întind pe tavă şi te lasă să te bucuri. Cred că cel mai tare o să-mi rămână în minte Alina, fetiţa care ne aştepta la poartă cu o plasă mai mare decât ea, plină cu pere şi nuci. Am un tablou în minte cu tot ce e mai bun pe lume şi ea e acolo, cuminte, stând pe banca din lemn cu tricoul ei roz, aşteptându-ne. Aşa mă întorc mereu în chintesenţa copilăriei mele, săracă, dar fericită. Se curăţă rănile când ajuţi copiii ăştia, care te primesc mereu cu zâmbetul pe buze şi nu te uită niciodată“, povesteşte Aida despre copiii din munţi, abandonaţi de sistem.

„Frigul din ferentari o să aibă miros de portocală“

copii craciun

De câteva săptămâni, voluntarii se pregătesc de Crăciun. Când duci grija zilei de mâine, orice ajutor contează, însă pentru copii nimic nu se compară cu acel cadou, oricât de mic, primit de la Moş Crăciun. Între gestionarea ajutoarelor curente, prezenţa şi disponibilitatea lor pentru şcoala online – mereu e ceva de instalat, de montat, de updatat – şi timpul în care lucrează cu cei mici la teme, voluntarii de la Casa Bună şi-au făcut timp să devină şi ajutoarele Moşului. Aida este unul dintre ele şi, dintre grămezi de donaţii, vorbeşte despre adevărata emoţie a Sărbătorilor de iarnă: „Crăciunul care vine are o greutate diferită în corpul meu, care a simţit cândva gerul în stomac. N-am ştiut câte sacrificii au făcut ai mei ca să am parte de bucuria sfârşitului de an. Au avut mereu puterea să-şi ascundă, în pragul Sărbătorilor, neajunsurile. Zilele astea casa mea e plină de cutii şi pungi de cadouri pentru copiii din Ferentari şi cei din mediul rural. Îmi sună telefonul din jumătate în jumătate de oră şi fiecare uşă deschisă mă prinde cu un zâmbet larg pe faţă, ca un căţel care-şi vede stăpânul. Am momente în care mă descopăr uitându-mă la stivele de cadouri cu inima cât un elefant“.

Eroii sunt copiii, care ne dau, fără să ştie, lumină şi candoare. Dar mai ales linişte. Singurătatea în blândeţe nu mai e aşa înfricoşătoare. Aida Silvia Strîmbeanu, voluntar Asociaţia Casa Bună

Pungile pline cu de toate ajung la copii în toată săptămâna Crăciunului. Bucuria Sărbătorilor, care nu trebuie să-i lipsească niciunui copil, ia forma acestor mici daruri: o bluziţă sau un echipament de fotbal, o minge sau o păpuşă, ghete, dulciuri şi, obligatoriu, o carte. „Când pun capul pe pernă mă gândesc că aceşti oameni mici, care cândva vor deveni adulţi, îşi vor aminti de Casa Bună şi de Sărbătorile de iarnă cu bucurie sinceră. A venit Crăciunul şi la ei, au deschis ochii şi-au avut de unde să-şi ia joaca. Frigul din Ferentari o să aibă, măcar o dată pe an, miros de portocală“, spune Aida.

Adevăraţii eroi

copii ferentari

Proiectul asociaţiei Casa Bună a fost iniţiat de Valeriu Nicolae şi de soţia lui, Hannah, pe care Aida îi descrie atât de simplu: „Oricâtă răutate ar fi în jur, când mă întorc spre ei, îmi recapăt încrederea în umanitate. Nimic nu mai pare aşa greu când suferinţa naşte iubire, când dorinţa de a face bine e cea care primează“. Valeriu şi Hannah sunt în continuare în spatele acestei comunităţi de voluntari, care îi ajută pe cei în faţa cărora societatea întoarce privirea, fără să vadă că ei îşi doresc cu disperare să-şi depăşească condiţia. „Cred că în cadrul acestei comunităţi am pus mâna pe viaţă, în starea ei brută. Am ajuns la mine într-un fel profund; interacţiunea cu astfel de poveşti te îndeamnă la autocunoaştere. Primim, de fapt, mai mult decât oferim. Când povestesc despre acest proiect, ochii mi se transformă în licurici. În fiecare om e o lumină care stă să iasă, iar în cazul meu, mă simt cea mai frumoasă când fac teme cu un copil sau când văd că acesta se încrede în mine şi-mi spune ce-l doare“, povesteşte Aida, care se implică ori de câte ori îşi permite un respiro de la propriile probleme.

Cea mai mare răsplată pentru cei care fac fapte bune este să adune în jurul lor alţi oameni care să le urmeze exemplul. Şi au toate motivele s-o facă, explică Aida Strîmbeanu, care crede că este de nepreţuit sentimentul de reciprocitate care se naşte între voluntari şi oamenii care au nevoie de ajutorul lor. „Oricâtă anxietate s-ar ascunde în noi, când oferim timp şi iubire copiilor care merg desculţi prin viaţă, ne mângâiem traumele şi le lăsăm să doarmă. Eroii nu suntem noi, ăştia de ne rupem două ore pe săptămână să citim «Micul Prinţ» cu o fetiţă sau să punem în plase mere şi cozonaci. Eroii sunt copiii, care ne dau, fără să ştie, lumină şi candoare. Dar mai ales linişte. Singurătatea în blândeţe nu mai e aşa înfricoşătoare“.

<strong>Dorinţele copiilor care sunt siguri că la ei nu vine Moşul</strong>

copii craciun

Două adolescente din Sibiu sunt dovada că nu ai nevoie nici de bani, nici de vreun statut social ieşit din comun ca să faci o faptă bună. Trebuie să te înarmezi doar cu voinţă, determinare şi multă dragoste pentru oameni. Oana Hentea şi Teodora Boboc sunt în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Samuel von Brukenthal“ şi, cu un simplu eveniment creat pe Facebook, au iniţiat campania „Tu eşti Moşul“. Nici faptul că sunt într-un an atât de important în educaţia lor şi nici condiţiile create de pandemia de COVID-19 nu le-a dat înapoi, ba dimpotrivă. „În aceste vremuri de pandemie considerăm că ar trebui sa rămânem uniţi şi să ne ajutam între noi, să luăm exemplul medicilor care se pun în pericol pentru noi în fiecare zi. Această situaţie ne-a făcut să ne gândim chiar mai mult la cei nevoiaşi, iar venirea Sărbătorilor de iarnă ne-a ajutat să realizăm cât de norocoase am fost noi, pentru că în fiecare an primeam de la Moş Crăciun ce ne doream. Ştiind că anumiţi copii n-au parte de acestă bucurie, am decis să luăm rolul lui Moş Crăciun şi să îndeplinim dorinţele copiilor defavorizaţi în acest final de an“, povestesc cele două fete.

De la prieteni şi cunoştinţe, dar şi pe cont propriu, Oana şi Teodora au aflat de situaţia grea a mai multor familii din Sibiu şi din zona Viile Sibiului. Sunt oameni care trăiesc de pe o zi pe alta, familii în care un singur părinte are grijă de doi, trei sau chiar mai mulţi copii, care se înghesuie într-o cameră rece şi sărăcăcioasă. Sunt familii care, după cum spun cele două eleve, au nevoie de ajutor de lungă durată, pe care ele speră să-l poată oferi în viitor, dar mai ales în sezonul rece. „Pentru multe familii defavorizate, venirea Sărbătorilor înseamnă multe griji, din cauză că asta presupune şi venirea iernii. Mulţi copii din aceste familii sunt implicaţi în bunăstarea familiei şi încearcă şi ei sa strângă un bănuţ. Din păcate, copiii pe care i-am vizitat nu aveau haine de iarnă. Se plimbau în tricouri, iar pentru ei iarna înseamnă un frig constant. Deşi se bucură de venirea Crăciunului, sunt siguri ca Moşul nu vine la ei.“

Importanţa de a oferi speranţă

Pentru campania lor, fetele au luat legătura cu copiii nevoiaşi şi i-au rugat să-i scrie lui Moş Crăciun ce îşi doresc ei cel mai mult să primească. Cei mai norocoşi, prea puţini însă, i-au trimis Moşului scrisorile online, de pe tabletele primite pentru şcoală. Res-
tul au scris aşa cum au ştiut ei mai bine, pe o foaie de hârtie, cât a ţinut lumina zilei sau la lumina lumânărilor. Oana şi Teodora au strâns sârguincios toate scrisorile, mergând personal în zonele dinafara oraşului. „Cu o zi înainte de a merge la copii, ne-am rugat bunicile să facă ceva de mâncare pentru a nu merge la ei cu mâna goală. Şi aşa, în vârstă cum sunt ele, au reuşit să facă 60 de porţii care au hrănit familii care nu mai mâncaseră de câteva zile. Copiii oricum au mereu o sclipire deosebită în ochi, însă atunci când ne-au văzut – nişte străini, de altfel –, au fost atât de fericiţi încă le puteam citi speranţa în priviri.“

O scrisoare care pe mine m-a impresionat extraordinar a fost aceea în care o fetiţă şi-a dorit o ciocolată pentru mămica ei, pe care o iubeşte foarte mult şi care munceşte mereu pentru a-şi putea plăti datoriile şi pentru a le oferi ceva de mâncare ei şi surorilor sale. Oana Hentea, elevă, voluntară

Scrisorile au ajuns apoi pe reţelele de socializare şi de acolo la oameni darnici, care s-au grăbit să le îndeplinească dorinţele, fiecare după posibilităţi. S-au strâns haine, mâncare, rechizite, dar şi bani. Astfel, Crăciunul a venit şi pentru oamenii care nu mai sperau la el.

Dorinţă de Crăciun: o pâine

Dorinţele copiilor au fost simple, sincere şi parcă de neimaginat. Le-au aşternut pe hârtie cu sfială, cu reţinere, spunându-le celor două fete că mai bine Moş Crăciun s-ar îndrepta către copiii bolnavi. Au dovedit, încă o dată, dacă era nevoie, că bunătatea nu ţine cont de situaţia materială. „O scrisoare care pe mine m-a impresionat extraordinar a fost aceea în care o fetiţă şi-a dorit o ciocolată pentru mămica ei, pe care o iubeşte foarte mult şi care munceşte mereu pentru a-şi putea plăti datoriile şi pentru a le oferi ceva de mâncare ei şi surorilor sale. Atât a cerut şi sunt sigură că dacă ar fi strâns ea bănuţii necesari nu şi-ar fi luat ceva pentru ea, ci pentru mama ei“, povesteşte Oana. Teodora a stat de vorbă cu un micuţ din Viile Sibiului şi l-a întrebat ce ar vrea să-i aducă Moş Crăciun. Răspunsul a căzut greu, ca plumbul: „Eu vreau doar o pâine pentru că n-am mai mâncat de trei zile“.

Iniţiativa fetelor a avut succes, fiind susţinute şi de părinţi, colegi şi profesori. Oana şi Teodora spun că nu se vor opri: „Cu siguranţă proiectul nostru nu se va termina aici. Dorim să reuşim să ajutăm cât mai mulţi
copii, poate şi oameni în vârstă, cu timpul, pentru că aceştia chiar au nevoie de noi. Sperăm să ni se alăture cât mai mulţi oameni, iar cei care au fost ajutaţi să continue, la rândul lor, când vor duce o viaţă mai bună, să ajute oameni sărmani“.

Poveştile brazilor: o licitaţie cu tradiţie

Imagine indisponibilă

Unul dintre cei 30 de brazi este al lui Teodor Graur, care aminteşte de vremurile când familia se aduna în jurul radioului pentru a asculta Europa Liberă.

Evenimentele caritabile din luna decembrie au devenit o tradiţie pentru mai multe organizaţii. E şi cazul Festivalului Brazilor de Crăciun, organizat de asociaţia Salvaţi Copiii, ajuns la cea de-a XII-a ediţie. În acest an, când generozitatea şi solidaritatea au fost cuvintele-cheie ale ultimelor luni, evenimentul a fost unul special. 30 de brazi creaţi şi împodobiţi de 30 de artişti au fost scoşi la licitaţie. Banii strânşi au fost direcţionaţi către programele educaţionale derulate de Salvaţi Copiii: Şcoala după Şcoală – de prevenire a abandonului şcolar –, A Doua Şansă – de reintegrare şcolară – şi Grădiniţele Estivale – servicii de educaţie preşcolară.

În centrul evenimentului a fost Bradul Copilăriei, împodobit cu decoraţii realizate de pictorul Ştefan Câlţia. Bradul este, de fapt, o poveste, o incursiune prin copilăria şi prin trecutul marelui artist. Câlţia povesteşte cum bradul a fost adus în casa familiei sale pentru prima dată de părinţii lui şi cum decoraţiile din hârtie erau specialitatea mamei, renumită în oraşul natal pentru ele. „Sărbătorile erau despre pregătire, dar nu era o nebunie să cumperi, să faci cât mai mult. Părinţii mei au fost primii care au avut brad în casă, e un obicei al lumii noi. Bunicii aveau o ramură de mesteacăn cu câteva podoabe. Când era bradul în casă, cu mirosul lui, aduceam din pod saci cu fân, ne aşezam pe ei şi ne gândeam la povestea Micului Copil care s-a născut pe paie“, povesteşte artistul pentru organizatorii Festivalului.

Decoraţiile realizate de Ştefan Câlţia, alături de fotografia bradului împodobit de el, realizată de fotograful Florin Ghenade în aceeaşi tehnică în care a lucrat proiectul „Arbori Bătrâni“ au fost adjudecate pentru suma de 16.000 de euro. Marele câştigător a fost bradul Salvaţi Copiii, o compoziţie aparte, realizată de voluntari cu sprijinul Ştefaniei Mircea, coordonatorul programelor de mortalitate infantilă ale asociaţiei – bradul s-a vândut cu 100.000 de euro. Asociaţia Salvaţi Copiii organizează permanent evenimente de ajutorare a celor mici, iar oricine doreşte să le întindă o mână de ajutor o poate face direcţionând 2% din impozitul pe venit, 20 % din impozitul pe profit sau, pur şi simplu, prin donaţii.

Moş Crăciun poate veni oricând

Perioada Sărbătorilor este fără doar şi poate una aglomerată de fapte bune şi este foarte bine că se întâmplă aşa. Totuşi, nevoile, sărăcia şi bolile nu dispar subit după această perioadă, iar cei neajutoraţi au nevoie de susţinere tot timpul anului. Iarna este lungă şi grea pentru cei săraci şi pentru oamenii fără adăpost. Aşa că cine doreşte să ofere haine ieşite din uz, dar în stare bună, le poate dona cu încredere, cineva cu siguranţă are nevoie de ele. Dacă nu alegeţi să le dăruiţi personal, vă puteţi adresa asociaţiilor care se ocupă cu strângerea şi distribuirea articolelor vestimentare către cei nevoiaşi, cum sunt asociaţia Banca de Haine, punctele de colectare de la Fashion Days şi alte containere de donare puse la dispoziţie de asociaţii şi instituţii. Pentru oamenii fără adăpost e bine ca hainele să fie însoţite de alimente greu perisabile şi de produse de igienă, mai ales în această perioadă.

Oamenii de bine au început să-şi unească forţele în organizaţii nonguvernamentale. Alţii, prin companiile pe care le conduc, şi-au pus la bătaie renumele şi derulează pe tot parcursul anului campanii pentru diferite cauze umanitare. Acestea sunt uşor de identificat, iar cu un simplu SMS poţi ajuta un copil să aibă mâncare sau poţi pune o cărămidă la un spital. Iată numai câteva exemple: SMS la 8844, cu textul SPITAL, pentru campania #NoiFacemUnSpital a asociatiei Dăruieşte Viaţă; SMS la 8864, cu textul CARAVANA, pentru a sprijini acţiunile asociaţiei Taxiul cu Bomboane sau un SMS la numărul 8844 cu textul SINGUR, pentru a-i ajuta pe bătrânii care nu mai au pe nimeni, o iniţiativă a Fundaţiei Principesa Margareta a României şi a Asociaţiei Niciodată Singur.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite