Naţionalism? O perspectivă cosmică

Pământul, văzut de misiunea Apollo 17. Credit foto: NASA http://www.nasa.gov

"Lumea" dezbate acţiunile unei copile agitate de 15 ani şi reacţiile pe care acestea le-au provocat. Aud despre naţionalism, respect faţă de... simboluri, şi de aici întregi pagini şi ore dedicate unui subiect inflamat artificial. Cum îmi place să văd lucrurile raţional, haideţi să punem în discuţie raţională valoarea de adevăr a fenomenului numit naţionalism.

Aşa că, să punem lucrurile în context:

1. Majoritatea celor care cunosc limba în care scriu acum, trăiesc într-un spaţiu de aproximativ 238.391 km pătraţi, denumit generic România. Acest spaţiu reprezintă doar o mică parte din continentul denumit Europa. Continentul denumit Europa, este doar unul din cele 7 (sau mai puţine) continente ale unei planete denumite Pământ. Planeta Pământ este una din cele 8 planete ale unui sistem solar. Pământul, este a cincea planetă ca dimensiune din acest sistem solar. Sistemul solar face parte dintr-o galaxie cu 400 de miliarde de stele (mai mult sau mai puţin, nu le-a numărat nimeni pe toate), galaxie pe care o numim Calea Lactee. Calea Lactee este doar una din cele peste 350 de miliarde de galaxii majore şi şapte mii de miliarde de galaxii pitice din Universul Observabil.

2. Toţi cei care citesc acest text fac parte din specia homo sapiens. Specia homo sapiens este singura dintre speciile genului homo rămasă în viaţă. Genul homo face parte dintr-un grup mai mare de specii, denumit familia hominidae, împreună cu cimpanzeii, gorilele şi urangutanii. Familia hominide face parte dintr-un grup şi mai mare, denumit ordinul primate, alcătuit din câteva sute de specii. Ordinul primate este o mică parte a regnului animalia, alcătuit din aproximativ 10 milioane de specii.

În lumina acestor două puncte pe care le-am scris mai sus, nu pot decât să fiu uimit de existenţa unor manifestări de genul celor care au inflamat, în ultimele zile, spiritele în canalele media din România. Mintea mea nu poate cuprinde faptul că o individă, una din cele peste 7 miliarde de exemplare ale uneia din aproximativ 10 milioane de specii de pe o planetă nesemnificativă, dintr-un univers incredibil de vast, decide să urască un alt grup de reprezentanţi ai aceleiaşi specii, cu care împarte acelaşi spaţiu, pentru simplul motiv că acei indivizi sunt diferiţi de ea prin prisma limbii pe care o vorbesc. Ca ea, din păcate mai sunt...

Mintea mea nu poate înţelege cum, într-o lume în care avem acces liber la întreaga cunoaştere a umanităţii - la distanţă de câteva apăsări de degete - mai există acest tribalism naţionalist. Consider că aceste manifestări naţionaliste sunt nedemne condiţiei umane. Dacă dezideratul nostru este să ne întoarcem în peşteră, atunci naţionalismul este una din căile sigure, pentru că este o ideologie ce divide comunităţile umane, pe simpla bază arbitrară a etniei.

Dar dacă dorim să trăim într-o societate cu adevărat globală, iar cuvintele "mondializare" şi "globalizare" să nu fie doar vorbe-n vânt, direcţia este alta: nu ar mai trebui să umflăm artificial subiectele inepte, ce ne amintesc de vremuri apuse; în loc, ar trebui să folosim toate aceste mijloace de comunicare pentru a cunoaşte oameni diferiţi de noi şi de a celebra diferenţele care ne despart. Vă las în final cu o imagine a Pământului (Micul Punct Albastru), fotografiat de la aproape 6 miliarde de kilometri distanţă, de sonda Voyager 1, în anul 1990, şi cu un fragment din cartea "Lumea bântuită de demoni. Ştiinţa ca o candelă în întuneric" scrisă de astronomul Carl Sagan, în 1996:

Mă îngrijorează în special, pe măsură ce se apropie sfârşitul mileniului, că pseudo-ştiinţele vor deveni, an de an, mai ispititoare, iar cântecul lor de sirenă va deveni mai sonor şi mai atractiv. Unde l-am mai auzit? De fiecare dată când prejudecăţile noastre etnice şi naţionale sunt stârnite, în vremuri grele, când stima naţională e pusă la îndoială, atunci când agonizăm văzând că scopul nostru cosmic se micşorează, sau atunci când începe să fiarbă fanatismul, obiceiuri de gândire familiare în vremuri apuse încearcă să ia controlul. Flacăra lumânării pâlpâpie. Mica lumină pe care o răspândeşte, tremură. Întunericul de adună.   Demonii încep să se agite.