Hotia pe gratis si privatizarea pe 1 Euro

Cu siguranta, din 1990 incoace, nu exista un domeniu de reglementat mai chinuit decat transferul proprietatii de stat in maini private. Numai enumerarea actelor normative emise, ca sa nu mai vorbim de

Cu siguranta, din 1990 incoace, nu exista un domeniu de reglementat mai chinuit decat transferul proprietatii de stat in maini private. Numai enumerarea actelor normative emise, ca sa nu mai vorbim de normele metodologice aferente, ar fi de ajuns pentru calificarea procesului legislativ ca un abuz in sine. S-a consumat ieri inca un act al acestei veritabile epopei, asumarea raspunderii guvernului pentru ceea ce a fost numita generic "privatizarea pe 1 Euro". Pentru oricine se oboseste sa parcurga actul pentru care Cabinetul Nastase este gata sa pice (desi nu-l paste nici un pericol in acest sens) devine limpede ca prevederea vanzarii actiunilor detinute de stat la societati comerciale neatractive pe un pret simbolic nu reprezinta esenta legii. Lansarea pe piata a sintagmei, editia revazuta si readaugita a privatizarii pe un dolar, pentru ca pe o marca nu mai este posibil, de catre Adrian Nastase este insa definitorie pentru situatia alarmanta, de blocaj, in care se afla privatizarea din Romania. Ea exprima disperarea, pe deplin justificata, in fata faptului ca la peste un deceniu de la inceputul tranzitiei nu s-a reusit trecerea in proprietate privata decat a unui procent sub 40 la suta din capitalul social al intreprinderilor de stat. Performanta extrem de slaba in domeniu pe care incearca sa o imbunatateasca Executivul pe calea asumarii raspunderii a izolat Romania in plutonul statelor candidate la aderarea la Uniunea Europeana. Orizontul de timp acordat tarii noastre pentru a deveni o economie de piata functionala a fortat practic guvernul sa adopte "unele masuri pentru accelerarea privatizarii", in conditiile in care, in anul de gratie 2002, pedala acceleratiei trebuia sa fie de mult apasata pana la podea. Pe de alta parte, asa cum de altfel a si sustinut premierul in discursul de ieri in fata Parlamentului, Guvernul se afla intr-o ingrozitoare criza de timp si in ceea ce priveste respectarea propriilor angajamente privind privatizarea, cuprinse in programul de guvernare si in acordurile convenite cu organismele financiare internationale. Pentru sustinerea proiectului de lege, APAPS a realizat un documentar din care rezulta in mod clar ca (si) in ceea ce priveste privatizarea asa nu se mai poate. Parlamentarii, atat de la Putere, cat si din Opozitie, au astfel posibilitatea sa se informeze asupra necesitatii completarii legislatiei in aceeasi masura in care pot sa contemple efectele de pana acum ale legilor pe care le-au votat. Evolutia, de la vraiste la blocaj, in procesul de privatizare este relevata cu exemple concrete in care lipsa unor prevederi legale sau existenta unor prevederi confuze au condus la situatii precum: imposibilitatea oferirii la privatizare a pachetelor de actiuni minoritare detinute de stat, datorita lipsei de colaborare cu administratorii, nerespectarea clauzelor de vanzare-cumparare de catre unii cumparatori cunoscuti pentru neindeplinirea contractelor, dar acceptati in continuare ca ofertanti la privatizare, incertitudini asupra integritatii patrimoniului unor societati privatizabile, esuarea privatizarii din lipsa de oferte de cumparare sau imposibilitatea declansarii procesului de privatizare la societati comerciale intrate in lichidare. Si acestea sunt doar cateva. Revenim la "privatizarea pe 1 Euro" , sau la scutirile partiale sau totale de la plata datoriilor catre bugetul de stat, puncte "sensibile" ale proiectului de lege. Fatalmente, in cazul vanzarii la pret simbolic, trecerea accentului de pe pret pe celelalte elemente ale ofertei, precum volumul investitional sau protectia sociala, poate fi suspectata de oarece interese straine de scopul legii. Este usor, in ciuda asigurarilor in ce priveste transparenta procesului, ca accelerarea privatizarii sa se transforme nemijlocit in accelerarea coruptiei. Putem insa sa ne oprim in fata unui asemenea scenariu? Viata insasi raspunde la intrebare. Istoricul privatizarii din Romania geme de acte si fapte dubioase sau de-a dreptul ilegale, de tunuri financiare date si fara facilitatea vanzarii pe un Euro. Am putea da nenumarate exemple care demonstreaza ca, in raport cu ce s-a furat deja, este greu sa se inregistreze progrese majore. Ne vine in minte cazul privatizarii pe nimic a Combinatului Siderurgic de la Resita, pe cale sa se transforme in privatizare pe banii nostri daca americanii de la Noble Ventures vor obtine creditul de la BCR. Va determina oare modificarea legii privatizarii, in sensul scutirii totale de plata a datoriilor restante catre stat, plata datoriilor curente, ca de exemplu a contributiei la asigurarile sociale, asa cum nu a facut-o investitorul strain de la SIDEX? In fine, va putea vreodata sa rivalizeze privatizarea la pret simbolic la capitolul prejudicii aduse economiei cu senzationala abilitate a unor tipi precum Sorin Ovidiu Vantu de a specula "portitele" din legi? Ar fi in interesul Romaniei ca proiectul care va deveni cu siguranta lege incepand de marti, saptamana viitoare, sa-si atinga scopul. Scepticismul nostru in ceea ce priveste aceasta tentativa de recuperare a timpului pierdut nu este legat atat de textul legii, cat de traditia nerespectarii legilor economice in Romania. In fine, nu putem incheia fara a semnala exceptionalul, dar tardivul salt calitativ de mentalitate de la "Nu ne vindem tara!" la "Privatizare pe 1 Euro!"