Mai degrabă, cred că dezastrul e generalizat – şi că sistemul de învăţământ contemporan produce pe bandă rulantă tâmpiţi. Şi mai rău, oameni fără piept, fără inimă, fără virtuţi.

1. O spunea chiar C.S. Lewis, acum 100 de ani, în „Desfiinţarea omului”. Când scria că „Mânaţi de un reducţionism înfiorător, avem obiceiul să înlăturăm organul, dar să avem pretenţia ca funcţia acestuia să fie îndeplinită. Sistemul nostru de educaţie scoate pe bandă rulantă oameni fără piept şi inimă, şi ne aşteptăm ca aceştia să fie virtuoşi şi întreprinzători. Râdem când vine vorba despre onoare, şi suntem apoi şocaţi când descoperim trădători în rândurile noastre. Castrăm, şi ne aşteptăm ca cei castraţi să fie fertili.”

2. Şi pentru că tot se vorbeşte atâta despre „dezvoltarea gândirii critice”. Aceasta este o mare păcăleală. Nu poţi să ai „gândire critică” fără logică. Şi nu poţi să ai gândire critică fără cunoaştere – fără aprofundarea reală, migăloasă, sârguincioasă a unui domeniu specific. Aşa cum arată „Cambridge Handbook of Expertise and Expert Performance”, „studiile resping categoric viziunea modernă asupra cogniţiei umane potrivit căreia abilităţi generale ca învăţarea, raţionarea, rezolvarea de probleme, formarea conceptelor corespund unor capacităţi şi abilităţi care pot fi învăţate independent de un domeniu de conţinut specific.” Altfel spus, gândirea critică nu presupune „rezolvarea de probleme”, ci presupune buchiseala clasică şi plictisitoare a unui anumit domeniu – fără de care nu există nici cunoaştere, nici gândire, de nici un fel.

3. Propaganda reformatorilor educaţiei foloseşte de decenii întregi aceleaşi concepte vagi şi goale de sens. Ei îşi vând marfa prin termeni publicitari precum „abilităţi de gândire”, „abilităţi de a face deducţii”, „abilităţi de taxinomie” etc (dacă nu mă înşel, şi testele PISA sunt construite în jurul acestui gen de termeni publicitari). Acestea sună bine, dar putem să spunem, foarte concret, ce înseamnă de fapt ele? Conform acestor reformatori „progresişti”, cunoaşterea este de prisos, deoarece tot ce contează sunt abilităţile. Şi de aici o întreagă cruciadă împotriva materiilor şi a limbilor clasice, împotriva limbii latine, împotriva marii culturi.

Aşa cum scria C.S. Lewis, „înlăturăm organul, dar să avem pretenţia ca funcţia acestuia să fie îndeplinită”. Şi mi se pare şi amuzant, şi îngrijorător să văd cum aceste teste PISA sunt folosite tocmai de aceşti „reformatori” progresişti pentru a-şi accelera reformele dezastruoase. Din ale căror efecte distructive omul contemporan, lipsit şi de minte, şi de inimă, şi de ochi nu mai este în stare să înveţe nimic.