Cercetătorul Octavian Jurma, despre vaccinarea copiilor: „Dacă vezi un copil vaccinându-se, poate te gândeşti să o faci şi tu, că eşti ditamai adultul” INTERVIU

Cercetătorul Octavian Jurma, despre vaccinarea copiilor: „Dacă vezi un copil vaccinându-se, poate te gândeşti să o faci şi tu, că eşti ditamai adultul” INTERVIU

Cercetătorul Octavian Jurma mizează pe tineri pentru a-i convinge pe părinţii lor să se vaccineze

Medicul şi cercetătorul Octavian Jurma are încredere că tinerii peste 12 ani vor dori şi vor ajunge să se vaccineze. El a povestit cum a încercat să-şi vaccineze anti-Covid pe 1 iunie unul dintre copii, dar, deşi autorităţile anunţaseră că de Ziua Copilului se dă startul vaccinării micuţilor între 12 şi 16 ani, expertul a fost trimis acasă pentru că centrele nu erau pregătite. Ieri, însă, a început oficial vaccinarea copiilor.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cercetătorul Octavian Jurma este unul dintre părinţii care au aşteptat cu nerăbdare ziua de 1 Iunie, dată la care autorităţile au promis iniţial că vor putea fi vaccinaţi şi copiii cu vârste între 12 şi 16 ani. 
 
Adevărul“: Aţi mers cu fiul dvs. la vaccinare pe 1 Iunie? Cum a decurs experienţa? 
 
Dr. Octavian Jurma: Noi chiar am plănuit să mergem de 1 Iunie festiv să ne vaccinăm. Avem un centru foarte aproape de casă şi am mers acolo. Din păcate, am aflat la centru că încă nu fuseseră aprobate măsurile pentru copiii cu vârste între 12 şi 16 ani. Cumva, autorităţile de la noi au fost luate prin surprindere, deşi la nivel UE se ştia de circa o lună că aprobarea vaccinului va veni. Din punctul meu de vedere s-a ratat o ocazie extraordinară de a face din 1 Iunie o zi festivă a vaccinării copiilor. Acest eveniment major ar fi încurajat multă lume. Pentru că, dacă vezi un copil vaccinându-se, poate te gândeşti să o faci şi tu, că eşti ditamai adultul. Realitatea este că avem o categorie importantă de copii – sub 12 ani – pe care doar noi adulţii îi putem proteja, vaccinându-ne. Asta înseamnă protecţie de turmă: cei puternici îi protejează pe cei vulnerabili. Noi facem invers. 
 
Copilul dvs. voia să se vaccineze?
 
Paul are 13 ani şi era foarte nerăbdător să se vaccineze. Rămăsese singurul din familie neimunizat şi se simţea, cumva… discriminat (râde). Noi am pregătit vaccinarea de la debutul pandemiei. Orice om raţional ştie că motivul pentru care nu mai avem aceste pandemii, astăzi, în lume, este vaccinul. Virusurile n-au dispărut pentru că s-au hotărât ei aşa, să nu ne mai infecteze. Bolile au fost eradicate doar prin vaccinare. Prin urmare, apariţia unei asemenea ameninţări se va rezolva doar prin vaccinare. Iar acest mesaj ar fi trebuit să însoţească permanent campania: prin educaţie istorică, prin reportaje de cât de rău a fost înainte de vaccin. Şi mai ales în şcoli, pentru că acolo avem audienţă activă care sunt elevii. Pentru băiatul meu era foarte clar că vaccinarea era singurul mod în care el îşi poate relua interacţiunile sociale normale cu prietenii. Plus că avem şi noi în casă bunici vulnerabili şi el nu-şi doreşte să fie o sursă de boală pentru ei. 
 
Mi-aţi anticipat următoarea întrebare referitoare la argumentele pro-vaccin. Care ar fi ele? De multe ori, copiii vor să se imunizeze, dar nu-i lasă părinţii. 
 
Aveţi dreptate. Ai mei, încă de anul trecut, de când au apărut discuţiile despre vaccin, am fost foarte deschişi. Eu fiind medic şi biolog am discutat deschis: ce e virusul, ce se întâmplă, care sunt procesele biologice. Simplificat, evident. Dar ei fac Biologie destul de avansată în şcoală. Se puteau introduce lecţii speciale, având în vedere circumstanţele. Noi, la Timişoara, am avut inclusiv o discuţie cu inspectorul şcolar ca să putem să folosim şcolile ca pe un vector de informare a părinţilor. Din păcate, nu prea am reuşit.
 
Există şi medici care sunt împotriva vaccinării. 
 
Vă spun sincer că mi se face rău când văd medici la televizor care prin ceea ce spun denotă o ignoranţă care trece de scuza că nu înţeleg. Adică, intră în zona de rea-credinţă. Tu, ca medic, nu ai cum să ştii că ceea ce spui va determina oamenii să nu se vaccineze şi că prin asta îi vei menţine vulnerabili în faţa unui nou val. Eu mi-am învăţat copiii – pe cel mic, Paul, 13 ani, şi pe cel mare, Victor, 17 ani – să vorbească prin argumente. Problema cea mai mare este, cred, că noi ne-am pierdut recunoştinţa faţă de leac. Am devenit atât de comozi şi ne simţim atât de invulnerabili pentru că tocmai aceste leacuri ne-au creat acest mediu de confort în care noi ne închipuim că ne putem descurca fără el… E ca un om care vede un stâlp în mijlocul sufrageriei şi se întreabă de ce bunicul l-a pus acolo. Îl îndepărtează şi-i cade tavanul casei în cap. Pentru că la nivelul acesta de ignoranţă am ajuns.
 
Problema în respingerea vaccinului e mintea sau sunt emoţiile? 
 
Nu e mintea. Strict emoţiile. Pentru că emoţiile nu au nimic raţional în ele. 
 
Cum explicaţi totuşi reţinerea unor medici specialişti din alte ţări – Germania, de exemplu – la care noi ne uităm cu admiraţie, de a recomanda vaccinarea copiilor între 12 şi 16 ani?
 
Nu este atât de complicat. Medicii, în general, de formaţie, toţi avem la bază o filosofie de abordare: ne gândim la binele pacientului, la riscuri versus beneficii, în raport cu persoana, cu individul. Şi atunci, la copii, când un asemenea medic se uită şi cântăreşte riscurile cu beneficiile, el poate să decidă că nu merită să-şi asume riscurile, pentru că boala, aşa cum vede el evidenţa, este că tinerii fac forme uşoare de boală. Şi nu se justifică introducerea unui medicament sub orice formă este el în organism. Deci, dacă pe cale naturală, boala nu reprezintă pentru mine un risc suficient de mare, niciun medic nu va pune o substanţă în tine, indiferent cât e ea de sigură, pentru că mama-natură şi organismul sunt într-un echilibru oarecare. 
 
Şi-atunci? 
 
Asta e filosofia orientată pe individ. Dacă mă uit însă din punct de vedere al bolii şi al pandemiei – pentru că boala individuală şi pandemia sunt două fenomene distincte şi asta multă lume nu înţelege: boala omoară în spital, însă pandemia la rândul ei omoară şi ştim că în România omoară de două ori mai mulţi oameni decât sunt ucişi de COVID-19 în mod oficial. Pentru că pandemia omoară prin lipsa de acces, prin faptul că înspăimântă oamenii şi ei nu se mai adresează medicilor. Amintiţi-vă de cazul celor doi soţi găsiţi morţi în casă, în urma infecţiei cu SARS-CoV-2. Dar sunt mulţi alţii, cu cât ne îndepărtăm mai mult de oraşe. Soluţia la stingerea pandemiei este vaccinul. Şi atunci, poate că, la nivel individual, riscurile vacinării nu justifică acţiunea, dar în comunitate? În familie. Paul are în clasă o colegă al cărei tată a murit de COVID. Dacă ea s-ar fi putut vaccina ca să-şi ţină tatăl în viaţă, credeţi că ar fi ezitat? Dincolo de egoism, toţi avem pe cineva drag pe care-l protejăm vaccinându-ne, chiar dacă noi nu suntem la risc. Această discuţie lipseşte aproape cu desăvârşire din spaţiul public la noi. Şi oamenii sunt încurajaţi să gândească foarte egoist. 
 
De genul: tu oricum ai trecut prin boală, nu mai ai nevoie de vaccin...
 
Toate mesajele acestea antivaccinare sunt extrem de bine ţintite pe latura asta egoistă, de frică individuală. Noi ştim acum că SARS-CoV-2 – când te uiţi ca medic la categoria de boli pe termen lung nu mai poţi recomanda să nu te vaccinezi. Copilul tău poate nu va face o formă simptomatică de boală. Însă noi acum ştim că aceşti receptori AC2 sunt peste tot în organism: în creier, în gonade, în ovare, testicule, în ficat, în rinichi, în pancreas, în celule insulare, în ţesutul cardiac. Oriunde intră virusul se poate cantona acolo şi acel ţesut trebuie distrus de sistemul imun ca să vindece boala. Şi atunci, nu-ţi este totuna dacă ţi-a distrus 10% din celulele care produc insulină. Şi poate ajungi să faci diabet cu 10 ani mai devreme. De ce să devii vulnerabil la această boală la 40 de ani? 
COVID-19 este extrem de dificil de gestionat. Mult mai dificil decât ne imaginăm noi. Şi mult mai uşor de gestionat prin vaccinare. Şi acesta poate fi un argument pentru medici: să se uite la tabloul mare al bolii.  
 
Mi-aţi spus că autorităţile au pierdut oportunitatea zilei de 1 Iunie? Dar ce ar trebui ele să facă în continuare? 
 
În primul rând, s-a pus frână vaccinării prin relaxare. Pentru că această relaxare nu este asociată de nimeni cu vaccinarea. Şi atunci, declaraţia că ne reîntoarcem la normal este asimilată faptului că nu trebuie să ne mai vaccinăm. Discuţia cu cei care se opun vaccinării ar trebui să înceapă de la faptul că aceia care protestează au fost vaccinaţi când erau copii. Iar faptul că ei se adună acum şi protestează este şi rezultatul acestui fapt, pentru că, altfel, s-ar fi putut afla în scaunul cu rotile. Şi este un punct bun de plecare a discuţiei pentru că este un fapt asumat, nu mai poate fi contestat. Noi trebuie să plecăm de la faptele incontestabile: 99,99% din noi, adulţii, suntem vaccinaţi. Prin urmare.. care e problema? Ce are vaccinul acesta, în particular faţă de altul? Şi atunci, discuţia e mult mai simplu de purtat decât aberaţia că este un vaccin extraterestru inventat de Bill Gates. Ce trebuiau să facă autorităţile din start era să educe în primul rând copiii la şcoală. Noi, părinţii, ne trimitem copiii la şcoală ca să fie educaţi pe bază de fapte. Nu ne aşteptăm să înveţe altceva decât teoria lui Darwin despre evoluţie, nu ne aşteptăm să vină de la şcoală cu teorii conspiraţioniste. Şi când vine copilul de la şcoală şi începe să-mi explice ce înseamnă vaccinul este mult mai uşor. Ce e frumos cu tinerii – am observat şi la vot, când un tânăr votează, scoate la vot şi părinţii şi bunicii. Deci, un tânăr vaccinat poate să-şi convingă şi părinţii şi bunicii să facă vaccin. Ei vorbesc natural, sunt spontani şi e foarte greu să-i contrazici. Pentru că ei pun întrebările acelea dificile pe care noi din politeţe nu le mai punem. Şi în şcoală se poate face această educaţie. Avem nevoie de această educaţie. 
 
Concret, cum ar trebui făcută? 
 
O oră de biologie introdusă în mod deliberat, tocmai pentru că este această situaţie. E clar că singurul motiv – şi subliniez asta – pentru că oamenii nu se vaccinează este o demonstraţie a eşecului sistemului nostru şcolar. Oamenii aceştia nu au învăţat la şcoală lucruri elementare care să-i facă să reziste la informaţiile aberante. În lume, se vede foarte clar cum gradul de vaccinare e corelat cu gradul de educaţie. Noi subestimăm valoarea acestor tineri care au abilitatea să-şi convingă părinţii. Ei pot avea nişte discuţii pe care nimeni altcineva nu le-ar putea avea: mamă, vin cu tine, nu-ţi fie teamă! Pentru că nouă ne lipsesc vectorii de încredere: problema nu mai e raţională, ci să am încredere în mesajul raţional. Însă, atâta vreme cât mesajul oficial este acela că suntem în perioada de post-pandemie este complet absurd. N-am ieşit! Uitaţi-vă ce se întâmplă în India şi în Japonia. Acest mesaj este – din punctul meu de vedere – cea mai puternică frână pe vaccinare. Relaxarea inhibă vaccinarea!
    
Peste 3.600 de copii înscrişi la vaccinare
 
Platforma de programare la vaccinarea anti-COVID a fost operaţionalizată miercuri, 2 iunie, pentru copiii cu vârste între 12 şi 16 ani, au anunţat autorităţile. Schema de vaccinare cu serul produs de Pfizer este aceeaşi ca şi la adulţi, pentru imunizarea celor mici fiind necesar acordul părinţilor, care-i pot programa în contul lor. De marţi până miercuri, pe platformă au fost programaţi 3.634 de copii din categoria 12-16 ani . 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările