Campaniile din viaţa noastră

Sursa poză: IQ Ads

Nu mi se întâmplă des să-mi placă o campanie de comunicare, însă în ultimele zile parcă s-au adunat toate. Ceea ce ma face să cred că unele branduri au descoperit cum să aducă oamenii la următorul nivel.

După cum vă promiteam în descrierea succintă de săptămâna trecută, o să vorbim despre educaţie şi despre comunicare (înglobând aici şi PR-ul şi marketing-ul). Postarea asta e dedicată comunicării şi pentru că se apropie 1 decembrie (una din zilele mele preferate) şi Crăciunul, m-am gândit să fie o postare pozitivă şi lăsăm critica pe mai târziu :).

Tot ce povestim de-acum încolo despre campanii şi reclame va fi o îmbinare între părerea mea (ce efect are asupra mea) şi eficienţa campaniei (acolo unde poate fi măsurată). Dacă vă spun şi că mie-mi plac campaniile amuzante şi drăguţe (fără a deveni însă prea patetice), o să înţelegeţi de unde vin şi opiniile.

Primul caz: Orange. Companiile de telefonie mobilă au ajuns, din punctul meu de vedere, să fie noile Pepsi şi Coca-Cola din punct de vedere al rivalităţii în campaniile de promovare/comunicare. A fost Cosmote cu reclama (copiată) cu fluturele, apoi Vodafone cu reclama cu Rebengiuc (ştiu că au fost şi alte informaţii acolo, dar mie asta mi-a rămas în cap). Şi nu-mi plăceau. Nu-mi plac reclamele care vor să fie prea emoţionale, iar cele menţionate se încadrau aici din punctul meu de vedere (deşi cred că mesajul ambelor campanii era unul puternic şi bine gândit. În plus, rezonez cu faptul că "împreună suntem mai puternici", dar reclama aia nu vorbea cu mine). 

În timpul acesta, Orange facea reclame cu personajele mele preferate din reclame din ultima vreme (dacă nu chiar din toata viaţa). Şi erau amuzante şi mi se părea că brandul comunică într-un mod corect. Între timp, personajele şi ce fac ele în reclame au devenit mai importante (interesante) decât mesajul pe care-l transmit. Mi-am dat seama de asta când mi-a atras atenţia o prietenă că ea nu ştie ce se spune despre Orange. Nici eu nu ştiam. (mă refer la reclama cu fularul, însă n-am găsit link la ea)

Apoi au venit cu reclama cu Crăciunul şi m-au cucerit (cel puţin anul ăsta). Îmi naşte aşa un sentiment plăcut şi folosesc şi colindul meu preferat...e ce trebuie. Nu ştiu ce obiective au avut, însă dacă au fost de imagine, cred că e o reclamă eficientă.

Al doilea caz: Rom. Despre ei aş fi vrut să scriu mai mult, însă scriu acum, să fiu sigură că apuc şi continuăm mai pe larg (sper) altă dată. De ceva timp încoace fac campanii care atrag atenţia, iar asta mi se pare un lucru foarte important. Fără să caut pe Google, îmi aduc aminte de reclamele cu "partidul te vrea tuns, roacăre", de campania cu Rom American şi de campania cu Românii sunt deştepţi. Am văzut azi că vor să relanseze campania şi să o facă mai mare. Iar ideea unui tag de ţară mi se pare mult mai tare decât cea a unui brand de ţară.

Chiar azi mă uitam, în cadrul unui training, la un filmuleţ de la TED în care se zicea că atunci când promovezi ceea ce crezi, e mai uşor ca oamenii să se alăture cauzei tale. Şi eu cred că românii sunt deştepţi (doar nu degeaba lucrează atâţia la Microsoft şi la alte companii mari din lume) şi cred că nu vorbim destul despre asta. De asemenea, cred că brandul de ţară nu e făcut neapărat prin reclame de milioane de euro, ci îl fac mai degrabă oamenii din afara ţării. Pot să bag mâna în foc că o parte din colegii mei de master din Anglia ştiu mai multe şi au o părere mai bună despre România datorită românilor pe care i-au cunoscut acolo şi că nu o reclamă la televizor poate face asta. Dar nişte rezultate bune în căutările pe Google ar putea :).

Îmi place şi ideea campaniei: o ţară, 19 milioane de ambasadori. Mi-ar plăcea să fim atât de uniţi, deşi nu cred că suntem, dar e loc de mai bine.

Din punctul meu de vedere, aceste branduri reuşesc să creeze o legătură cu oamenii, fie că încearcă să-i distreze şi să-i facă să se simtă bine, fie că vor să promoveze anumite valori, la care să adere cei care cred la fel. Şi genul ăsta de legături sunt cel mai greu de copiat de către concurenţă. Iar pe mine m-au cucerit.