Acuzaţii grave la adresa Ministerului Sănătăţii. Autorităţile ar refuza  tratamentul indispensabil unor pacienţi cu boli grave

FACIAS acuză faptul că autorităţile nu doar refuză suplimentarea listei, ci chiar încearcă să oprească în instanţă solicitările pacienţilor, care cer medicamentele de care au neapărată nevoie.

Fundaţia pentru Apărarea Cetăţenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS) atrage atenţia asupra unor grave încălcări ale drepturilor la viaţă şi sănătate, în cazul unor pacienţi cu boli grave, prin refuzul autorităţilor de a suplimenta lista medicamentelor compensate.

În acest context, FACIAS solicită ministrului Sănătăţii să emită de urgentă Ordinul privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicaţiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului.

„Romania nu are încă o legislaţie pentru decontarea medicamentelor pentru indicaţiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produselor (off-label), astfel ca foarte mulţi pacienţi au fost nevoiţi sa dea statul in judecata pentru a beneficia de tratament gratuit cu un medicament in regim “off lebel”.

Fundaţia constată ca deşi în luna septembrie 2018 Ministerul Sănătăţii iniţiase un proiect de ordin privind prescripţia în regim „off-label” ce fusese supus şi dezbaterilor publice în transparenţă decizională, până în prezent, acesta nu a fost adoptat şi nici nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României.

In continuarea acţiunii de monitorizare a activităţii Guvernului României, fundaţia a constatat deficienţe grave în zona de competenţă a Ministerului Sănătăţii în ceea ce priveşte încălcarea obligaţiilor pozitive ce revin statului român în temeiul art. 22 din Constituţie şi art. 2 din Convenţia CEDO pentru asigurarea dreptului la viaţă al cetăţenilor, în componenţa referitoare la asigurarea tratamentului gratuit recomandat în cazul bolilor grave, fără alternative terapeutice. De asemenea, Romania a fost condamnata la CEDO în cauze ce au ca obiect aceasta deficienta a sistemului de sănătate”, se arată în comunicat.
 
FACIAS acuză faptul că autorităţile nu doar refuză suplimentarea listei, ci chiar încearcă să oprească în instanţă solicitările pacienţilor, care cer medicamentele de care au neapărată nevoie. Toate acestea, chiar în condiţiile în care instanţele naţionale, în practică, au obligat statul să asigure medicamentele necesare. Mai mult, încă din 2012 CEDO a constatat că autorităţile române nu protejează dreptul la viaţă al cetăţenilor săi, refuzând tratament adecvat unor pacienţi, iar situaţia nu s-a schimbat nici până astăzi.
 
„De menţionat că practica instanţelor naţionale este conformă jurisprudenţei CEDO care, încă din anul 2012, a constatat încălcarea de către autorităţile romane a art. 2 din Convenţie în cauza Panaitescu împotriva României, observând că prima teză din art. 2 impune o obligaţie pozitivă statelor membre. De asemenea, Curtea a considerat, în acest sens, că, «tot aşa cum o autoritate statală nu are voie să invoce lipsa de fonduri sau resurse ca scuză pentru a nu onora o obligaţie izvorâtă dintr-o hotărâre judecătorească, acelaşi principiu se aplică a fortiori atunci când există necesitatea de a asigura protecţia practică şi efectivă a dreptului garantat la art. 2, un drept fundamental în structura convenţiei.

Prin urmare, în timp ce conştientizează natura gravă şi complexă a bolii de care suferea reclamantul, Curtea nu poate ignora faptul că, potrivit informaţiilor medicale disponibile, medicamentele recomandate au dovedit că au efecte pozitive cât timp au fost administrate, iar doctorul a constatat o «remisiune parţială a bolii» cât timp tratamentul a fost urmat; din acest motiv, Curtea consideră că autorităţile statului cunoşteau sau ar fi trebuit să cunoască necesitatea tratamentului corespunzător în cazul reclamantului, în lipsa căruia exista un risc real şi imediat pentru viaţa reclamantului. 

Cu toate acestea, autorităţile nu au luat la timp măsuri ţinând de competenţele lor care ar fi fost, ba chiar erau, aşteptate din partea lor pentru a evita acest risc. Prin urmare, Curtea nu poate exclude faptul că omisiunea statului de a asigura reclamantului tratamentul adecvat a contribuit la agravarea bolii sale”, se arată în acelaşi comunicat.