Ci şi pentru a le furniza feluriţilor şefi, nacealnici, baroni locali , unii trecuţi de partea ei, alţii regretându-l încă pe Dragnea o veste cum nu se poate mai proastă. Poate la fel de proastă ca aceea pe care ar putea-o aduce ziua de mâine. Şi anume succesul moţiunii de cenzură. 

Sondaje de opinie adevărate şi nu acelea măsluite, fabricate de sociologii de partid Marius Pieleanu şi Mirel Palada, sondaj al căror rost este acela de a minţi electoratul şi de a ridica moralul membrilor simpli de partid, arată că PSD nu şi-a oprit deloc căderea pe tobogan. Că în mai puţin de o lună de la dezastrul electoral din ziua de 26 mai şi de la acela de imagine de a doua zi (căci ce poate fi dezastruos decât faptul că El Lider Maximo al celui mai mare partid din România este trimis la închisoare pentru o găinărie  pe care comiţând-o şi-a arătat micimea caracterului) PSD a mai pierdut câteva procente bune din opţiunile electoratului. Unii spun că PSD de abia dacă mai beneficiază de 22-23% din sufragii, alţii avansează procente încă şi mai îngrijorătoare, Se vorbeşte chiar de 20%. Iar dacă mâine se va săvârşi minunea ca PSD şi ALDE să piardă guvernarea aproape nimic nu mai poate salva PSD de la o lungă perioadă de opoziţie şi de la dezintegrare partidul din carton şi gutapercă al din ce în ce mai fantomaticului, mai gloabă domn Călin Popescu-Tăriceanu. Un personaj ce seamănă din ce în ce mai mult şi pe zi ce te trece tot mai jalnic cu un bătrânel decrepit care vorbeşte singur, imaginându-şi că l-ar mai băga cineva în seamă atunci când bolboreseşte cuvinte, imprecaţii, când dă expresie urii faţă de preşedintele Iohannis şi faţă de ceea ce a arătat majoritatea electoratului în urmă cu mai bine de trei săptămâni.

În apariţiile sale televizate de la mijlocul săptămânii trecute, doamna Viorica Dăncilă s-a văzut nevoită să recunoască că şi-a dat seama că PSD a pierdut alegerile în clipa în care a aflat primele cifre ale prezenţei la vot. PSD şi Dragnea, defazaţi, convinşi că în decembrie 2016 au câştigat şi pus pe vecie stăpânire pe România, contau  din nou pe absenteismul masiv al alegătorilor. Pe indiferenţa tinerilor. Or, tocmai de aici a venit marea lovitură. Românii s-au mobilizat, tinerii au ieşit masiv din casă, s-a repetat şi mobilizarea diasporei, cea pe care o urăsc atât toţi pesediştii, indivizi formaţi la şcoala de gândire a PCR şi a lui Nicolae Ceauşescu. Care vedeau în cei care au ales să trăiască în altă ţară nepatrioţi, oameni vânduţi străinătăţii, persoane fără de ţară. Ce poate fi mai relevant pentru cât de împământenită este în PSD această concepţie decât ceea ce ieşit zilele trecute pe gura uneia dintre cele mai dezgustătoare persoane din PSD, un anume cetăţean cu numele de Şerban Nicolae care, probabil din cale afară de afectat de temperaturile caniculare, a ajuns să se viseze chiar prezidenţiabil.

În mai, PSD a primit în plex lovitura şi refuzul unui alt gen de electorat. Educat, şcolit, european, plimbat prin lume, bun cunoscător al valorilor europene şi care nu mai poate fi nici cumpărat, şi nici păcălit cu iluzorii creşteri de pensii şi salarii, cu călătorii gratuite pe o cale ferată din ce în ce mai părăginită şi în trenuri din ce în ce mai proaste, cu o infrastructură tot mai neperformantă, mai nesigură, mai reîntoarsă la condiţiile şi specificităţile secolului al XIX lea.

Electoratul s-a schimbat. Iar schimbarea cea mai semnificativă s-a petrecut la capitolul calitate. Or, această schimbare presupune nu doar gonirea de la putere, ci şi din istorie a PSD. Un partid repudiat irevocabil de stânga, de socialiştii europeni. Nu s-a schimbat însă pentru moment şi aritmetica parlamentară. Cea actuală îi este încă favorabilă actualei coaliţii. Lucrurile s-au pus însă în mişcare. Şi chiar dacă guvernarea PSD-ALDE va supravieţui mâine moţiunii, schimbarea este aproape. Iminentă.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro  şi pe blogurile adevărul.ro