După ce efemerul guvern condus de Sorin Grindeanu şi atât de penibilul său ministru de justiţie, dl. Florin Iordache, un personaj simptomatic pentru ce înseamnă promovarea imposturii ca element de bază al programului de guvernare, au emis Ordonanţa 13,retrasă sub presiunea opiniei publice, înaintea fiecărei şedinţe a succesivelor Executive, unul mai catastrofal decât altul, guverne cu care coaliţia PSD-ALDE duce spre dezastru România, se vorbeşte despre îndeplinirea ordinelor clare ale lui Liviu Nicolae Dragnea şi ale altor lideri marcanţi şi jalnici ai partidelor din arcul guvernamental. Aflăm, în fiecare săptămână, că actualul ministru al justiţiei, atât de dezgustătorul Tudorel Toader, este supus unor inimaginabile presiuni, ameninţat cu iminenţa remanierii dacă nu le face pe plac unor pesedişti de joasă speţă, aşa cum sunt Dragnea, Pleşoianu, Nicolicea, Şerban Nicolae, Lia Olguţa Vasilescu, Claudiu Manda, care reprezintă azi nucleul dur al PSD. Dar şi aldiştilor Călin Popescu-Tăriceanu, care ba vrea, ba nu se lasă, Steluţa Cătăniciu sau Varujan Vosganian.

D-lui Toader i se cere să încheie cât mai rapid conceperea respectivelor acte normative, să obţină toate avizele necesare astfel încât guvernul de semidocţi şi analfabeţi funcţionali, de gelatinoşi, de neajutoraţi, de inşi cu şcoli puţine şi aproximative să le dea în fine satisfacţie liderilor politici care au făcut ca ţara să fie sub asediu, ca sub ocupaţia unor forţe ale răului.

Se vorbea că dl. Tudorel Toader va arunca şi ultimul gram de onoare şi de demnitate pe care le mai are la mijlocul  săptămânii ce se încheie astăzi, cu ocazia şedinţei de guvern de miercuri. Zvonurile erau întărite de răspunsul tăios pe care rectorul suspendat al atât de umilitei Universităţi ieşene l-a formulat şi l-a trimis pe adresa unor reprezentanţi ai Uniunii Europene. Dl. Toader justificându-şi laşitatea prin ceea ce a numit nevoia respectării a ceea ce el însuşi a numit “nevoia respectării competenţelor, demnităţii şi specificului naţional”. Ceea ce înseamnă că dl. Tudorel se află în consens cu şefa guvernului din care face parte. Şefă care, în urmă cu vreo câteva săptămâni, transformându-se într-un fel de D. Drăghicescu şi erijându-se în mare specialistă a psihologiei poporului român, îşi insulta conaţionalii făcând apologia corupţiei, a şpăgii ca parte a specificului naţional.

Doamna Dăncilă însăşi a început şedinţa de guvern, şedinţă în cursul căreia, slavă Domnului!, temutele ordonanţe de urgenţă nu au fost (încă?) adoptate cu un delirant discurs care nu se poate să nu te ducă cu gândul fie la Ana Pauker, fie chiar la Elena Ceauşescu. Discurs în cursul căreia Vida din Videle,  care, printr-o mare, imensă greşeală a istoriei a ajuns să fie prima femeie premier al României, a replicat scrisorii celor 12 ambasadori ai unor ţări din prima linie a Uniunii Europene, că ea discută direct cu “omologii” ei. La fel cum în decembrie 1989, tov. acad. dr. ing. Elena Ceauşescu se aştepta să fie salvată de “colegii ei, academicienii”. Câteva ore mai târziu, conducerea PSD a cerut ca miniştrii Teodor Meleşcanu şi Ana Brichall (adică doamna Very Much), să adopte poziţii mai dure în raporturile cu aceştia.

Întrebarea ce se pune după ce pui cap la cap acest desfăşurător de fapte e dacă nu cumva provocarea feluritelor foruri, organisme şi reprezentanţi ai UE a devenit cea mai consistentă parte a programului de guvernare. Dacă nu cumva cei ce conduc în cel mai discreţionar şi iresponsabil chip România de astăzi şi-au fixat drept scop ca UE să ia măsuri coercitive la adresa României. Astfel încât ei să poată vorbi despre duble standarde, persecuţii, sancţiuni. Să aibă temei exerciţiile de manipulare şi mistificare cu care guvernarea PSD-ALDE îi bombardează pe români în speranţa de a-i convinge să devină eurosceptici şi gata să accepte un Ro-Exit.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro