Asta ar însemna că d-nei Viorica Vasilica Dăncilă i-ar mai rămâne 35, hai 40 la sută din sufragii. Mai mult decât mulţumitor fiindcă nu cred că nici măcar cel mai visător, mai nerealist dintre pesedişti nu s-ar fi putut aştepta vreodată la o performanţă mai bună. Însuşi faptul că insa ştearsă, prezentată a fi drept “neconflictuală” în momentul în care fostul şef al partidului, brigandul Liviu Nicolae Dragnea, a decis să o desemneze drept candidat al PSD la postul de premier unde urma să facă doar ceea ce se cheamă “figuraţie specială”, a ajuns în al doilea tur, devansându-l pe candidatul USR-PLUS, dl. Dan Barna, este  în sine o performanţă. Teoretic, de natură să o pună pe doamna Dăncilă la adăpost de crunta soartă a foştilor preşedinţi ai PSD, indiferent că ei s-au numit Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta, la scurtă vreme după insucces condamnaţi la pierderea funcţiei supreme în partid.

Sigur, e greu de presupus că doamna Dăncilă ar putea răsturna astăzi toate pronosticurile jurnaliştilor şi analiştilor politici. În condiţiile în care se va înregistra o prezenţă de vreo 5 milioane de persoane la vot, dl. Klaus Iohannis îşi va adjudeca fără probleme cel de-al doilea mandat pe care firesc ar fi să îl folosească mai activ, mai eficient, mai cu folos, în vreme ce fosta profesoară de Discipline tehnologice de la un biet liceu industrial din Videle şi meditatoare la o Matematică pe care s-a dovedit că nu o ştie deloc va fi declarată reuşită “fără loc”, dar fără a fi înregistrat în palmaresul ei o catastrofă.

O astfel de situaţie avantajează politic pe toată lumea. Indubitabil, PSD va mai cunoaşte scandaluri, contestări, latura peremistă (Olguţa, Codrin, Pleşoianu, Manda) va fi din când în când vocală, însă, cu toate acestea, e totuşi greu de crezut că ar fi interesat ori în avantajul lui să opereze schimbări de personal la vârf fiindcă alegerile locale nu sunt deloc departe şi e nevoie de linişte şi calm în teritoriu. 

Guvernul  condus de dl, Ludovic Orban îşi va putea vedea liniştit de treabă, totul e să vrea şi să aibă energiile necesare, deşi nu e deloc exclus ca, undeva, prin februarie, martie să aibă de trecut testul unei moţiuni de cenzură. Se prea poate să avem parte şi de remanieri, iar ideal ar fi ca ele să îi vizeze în principal pe cei  care încă de la numire era mai bine să nu fi figurat pe lista viitoarelor “excelenţe”.

 Preşedintele Klaus Iohannis va fi avantajat că are pe mai departe la Palatul Victoria “guvernul său  ceea ce iI va acorda o libertate de acţiune net superioară celei avute în cursul primului său mandat. Dar îi va aduce şi obligaţii, şi aşteptări suplimentare.

Cert, scenariul pare optimist. Exagerat din cale afară. Ce ar putea să îl răstoarne? Mai întâi absenteismul masiv la vot.  Diaspora îl contracarează şi mai mult decât normal ar fi să îi urmăm pilda. Cu respect şi gratitudine, nu cu imprecaţiile jignitoare scose pe gură de un comentator politic jalnic pe nume Ghilezan. Şcoala lui Cristoiu, Nistorescu, Roşca-Stănescu naşte nu doar pui vii, ci, iată, monştri. Lipsa de fermitate a guvernului Orban despre care unii analişti spun că ar da deja semne că ar fi pe picior de plecare. O criză economică majoră pe care guvernanţii au obligaţia dacă nu să o prevină, măcar să ia măsuri spre o atenua  fiindcă e clar că dl. Orban nu va beneficia de clemenţa de care s-a bucurat la timpul lui dl. Emil Boc. O catastrofă naturală pentru combaterea căreia e clar că nu suntem pregătiţi. Şi tulburări în partidele aflate teoretic pe aceeaşi baricadă cu PNL. Îndeosebi în USR şi în Alianţa USR plus PLUS.

Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro