1. Scenariul cel mai plauzibil: Klaus Iohannis va aştepta motivarea CCR, adică cel mult 30 de zile. În paranteză fie spus, comunicatul remis ieri de CCR ţine - în premieră - loc de motivare. Din moment ce Curtea scrie negru pe alb în minută că şeful statului trebuie să semneze un decret de revocare, motivarea Curţii nu-i poate lăsa alte posibilităţi preşedintelui. De remarcat - tot în premieră - tonul imperativ, deci neuzual, pe care CCR îl foloseşte. După ce Curtea va publica motivarea, va urma o tăcere prezidenţială de câteva zile, apoi Iohannis va semna decretul de revocare a şefei DNA, motivând că deciziile CCR sunt imperative. Problema e că prin propria semnătură Iohannis va pulveriza nucleul dur al votanţilor săi, care nu concep că şefa DNA poate fi demisă de o decizie a CCR, din moment ce Curtea e politizată ( şi chiar e).

2. Preşedintele nu semnează demiterea Laurei Codruţa Kovesi. E un scenariu care ar da satisfacţie unei mari părţi a electoratului pro-Iohannis. Însă e pregătit preşedintele de o schimbare atât de radicală de atitudine? După ce timp de patru ani a respectat legea şi Constituţia la sânge, cum va motiva şeful statului că nu respectă tocmai o decizie a CCR, obligatorie pentru orice român? Cum se va transforma Iohannis în preşedinte-jucător peste noapte, când timp de patru ani a ţinut cu dinţii să se delimiteze de modelul Traian Băsescu? Cum va explica preşedintele că sfidează o decizie a CCR, după ce, în pofida criticilor din stradă, a numit-o pe Viorica Dăncilă premier la foc automat, argumentând că n-a putut să iasă din litera Constituţiei? Salvarea independenţei Justiţiei e un răspuns credibil, însă decizia CCR nu mai poate fi abrogată (e mai toxică decât celebra OUG 13). Problema nu se rezolvă dacă Iohannis refuză să semneze decretul. Procurorii au fost trecuţi sub bocancul ministrului Justiţiei (momentan Tudorel Toader) şi aşa vor rămâne până când o altă majoritate parlamentară, pro-Justiţie, va schimba legea şi-l va scoate pe ministrul Justiţiei, poate chiar şi pe preşedinte, din procedura de numire a procurorilor-şefi. Chiar dacă mai rămâne în funcţie, Kovesi termină mandatul în primăvara anului viitor, deci Tudorel Toader va propune viitorul şef al DNA, asta dacă nu cumva PSD va pierde majoritatea în Parlament şi vom avea un alt guvern. Greu de crezut, dacă ne uităm la aritmetica parlamentară, dar mai ales la interesele subterane ale unor lideri politici: PSD (Dragnea), ALDE (Tăriceanu), PMP (Băsescu) şi UDMR sunt împotriva procurorilor.

3. Cel mai bun scenariu pentru PSD e ca Iohannis să nu o revoce pe Kovesi. Automat ne ducem cu gândul că majoritatea PSD-ALDE îl va suspenda pe şeful statului. Greşit. Unul dintre vicepreşedinţii PSD au declarat pentru „Adevărul“: „Nu-l suspendăm, indiferent ce-ar face. O suspendare i-ar pune pe tavă al doilea mandat“. Aşadar, e foarte posibil ca PSD să nu se atingă de Iohannis, dar timp de un an îl va toca mediatic că nu respectă o decizie a CCR, ceea ce ar lovi exact în temelia politică a preşedintelui, din moment ce Iohannis a încercat din răsputeri să se profileze ca un şef de stat pentru care legea e mai presus de orice. Pe scurt, până la alegerile prezidenţiale, coaliţia de guvernare va rostogoli mesajul că Iohannis nu se mai luptă cu PSD, ci cu instituţiile statului. Plus inevitabila apartenenţă la statul paralel.

4. Demisia lui Kovesi l-ar scuti pe Iohannis de orice emoţie, dar şefa DNA n-ar avea de ce să renunţe tocmai acum, când nu mai are nimic de pierdut. Poate doar ţelul de a nu-l vulnerabiliza şi mai mult pe Iohannis în faţa PSD. Sau poate interesul naţional, în sensul profund al acestei sintagme, nu în sensul alterat de Gabriel Oprea.

5. Există un scenariu şi mai sumbru pentru Iohannis: Kovesi să demisioneze şi să intre în politică. Ar atrage exact electoratul nemulţumit de Iohannis, dar care a rămas lângă şeful statului pentru că nu a avut alternativă.

P.S. Un cititor îmi aminteşte că Iohannis mai are şi varianta referendumului. Într-adevăr, preşedintele poate să declanşeze un referendum pe probleme de interes naţional şi să întrebe dacă procurorii pot fi subordonaţi ministrului Justiţiei (cum spune CCR). Însă Iohannis ar fi trebuit să pună această problemă în urmă cu câteva luni, când Legile Justiţiei au fost modificate de PSD în Parlament. Atunci ar fi fost un bun moment ca procedura de numire a procurorilor-şefi să fie depolitizată. Acum e prea târziu. Singura întrebare pe care o poate pune Iohannis e: „Între CCR şi Kovesi pe cine să aleg?“. Dar asta e o întrebare care poate fi formulată cel mult în mintea sa, nu la un referendum într-un stat de drept.