Nu aşa ţii liberalismul unit, ci aşa faci un joc cu miză zero. Nu ajuţi, practic, nici măcar PSD, care are tot felul de încăierări pentru ciolanul guvernării sau desemnarea candidatului la prezidenţiale. Mai lipseşte ca dl. Geoană să-şi facă un ONG şi, alături de dna. Udrea şi dl. Tăriceanu, să devină “adevărata” alternativă a sistemului politic românesc.
Aş remarca lipsa de “zvâc” a mişcării, fiind folosite noţiuni total depăşite, cu iz legionar, precum “rezistenţa liberala”. De tristă amintire e şi titulatura, “Grupul pentru salvarea liberalismului” având aceeaşi rezonanţă fonetică a “Frontului salvării naţionale”.
Haios este că evenimentul s-a desfăşurat în sala Blaga, iar scaunele au fost portocalii. E un demers total neserios, aproape la fel de neserios ca negocierile dintre PSD şi PPDD, iar eu aş paria ca, până la congresul PNL, parte dintre aceşti nemulţumiţi vor reveni în partid.
E uluitor faptul că cei mai speriaţi de dispariţia liberalismului sunt oamenii pe care PNL şi Crin Antonescu i-au propulsat în fotolii guvernamentale sau demnităţi (Gerea, David, Daniel Barbu, Stănişoara, Stroe, Chiţoiu) şi din cauza cărora noi am avut de tras mult la capitolul imagine. De unde trag concluzia că abia dupa ce pierzi o funcţie de minstru te limpezeşti ideologic.
Acum, serios vorbind, păstrarea identităţii e o miză pentru fiecare liberal sau pentru fiecare om care simpatizează cu noi, chiar dacă nu e membru de partid.
Pe final, nu mă feresc să spun că mă leagă amintiri frumoase de echipa Tariceanu, dar şi că (recunosc fapta şi regret) nu prea mă dau în vânt dupa ABBA.

 

Articol preluat şi pe www.alinagorghiu.ro.