Guvernul Orban şi-a angajat, aşadar, răspunderea pentru Legea Bugetului. PSD se arată nemulţumit şi avea la îndemână două instrumente de atac: depunerea unei moţiuni de cenzură şi atacarea legii la Curtea Constituţională, după procedura cunoscută sub numele de „obiecţie de neconstituţionalitate formulată înainte de promulgare”.

Dacă moţiunea trecea, pica Guvernul. Atacul la CCR ar fi întârziat intrarea în vigoare a legii cel puţin până la verdictul instanţei constituţionale. Iar dacă legea ar fi fost, într-adevăr, neconstituţională, aceasta ar fi ajuns acolo unde pretinde PSD că ar fi trebuit să meargă de la bun început: în Parlament.

Şi totuşi, PSD le-a refuzat pe amândouă şi a ales o a treia cale: sesizarea CCR cu existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, născut prin însuşi faptul că Guvernul şi-a asumat răspunderea pentru Legea Bugetului. Consecinţele politice sunt nule: Guvernul îşi continuă activitatea, iar Legea Bugetului poate fi promulgată fără a fi ţinută de verdictul instanţei constituţionale.

Dat fiind acest comportament, putem spune cu precizie ceea ce, în pofida retoricii oficiale, NU a vrut PSD: nu a vrut să cadă Guvernul Orban şi nu a vrut ca Legea Bugetului să fie dezbătută în Parlament.

Cel mai probabil, cei de la PSD au vrut să folosească precedentul numit Legea Educaţiei Naţionale. În septembrie 2009, Guvernul Boc şi-a asumat răspunderea pe Legea Educaţiei. Liberalii, aflaţi în Opoziţie, au atacat-o la CCR pe calea normală, a obiecţiei de neconstituţionalitate înainte de promulgare, şi au avut câştig de cauză: legea a fost declarată neconstituţională, pe motiv că asumarea răspunderii nu a fost oportună, întrucât Guvernul se sprijinea pe o largă majoritate PDL-PSD, iar legea urma să intre în vigoare un an mai târziu. Prin urmare, nu era nicio grabă.

Guvernul Boc s-a conformat deciziei, a trimis legea în Parlament, aceasta a fost votată în Camera Deputaţilor, dar a fost sabotată luni în şir la Senat, în Comisia de Învăţământ, unde era preşedinte Ecaterina Andronescu de la PSD. Ca urmare, în toamna lui 2010, Guvernul şi-a retras proiectul de la Senat şi şi-a asumat, din nou, răspunderea pe lege. Preşedintele Senatului, Mircea Geoană (PSD), a sesizat atunci CCR cu conflict juridic între Guvern şi Parlament, contestând procedura asumării răspunderii. Cu o majoritate la limită, CCR i-a dat dreptate, a constatat existenţa conflictului, dar nu l-a şi soluţionat, afirmând că ar excede competenţelor sale să oblige Guvernul să renunţe la procedura asumării răspunderii.

În ambele decizii, din 2009 şi 2010, CCR a statuat însă un lucru important: la angajarea răspunderii Guvernului se poate ajunge doar în situaţii extreme, printre care şi atunci când structura politică a Parlamentului nu permite adoptarea proiectului de lege în procedura uzuală sau de urgenţă”. Observăm că situaţia de acum nu seamănă deloc cu ce a fost atunci. În septembrie 2009, Guvernul avea 70% susţinere în parlament (PSD a părăsit guvernarea pe 1 octombrie 2009), iar în 2010, de asemenea, Guvernul avea o majoritate confortabilă, chiar dacă nu la fel de mare.

Acum, Guvernul Orban este unul minoritar, iar Legea Bugetului trebuia să intre în vigoare până la sfârşitul anului. Deci, în raţionamentul de atunci al Curţii, s-ar justifica apelarea la angajarea răspunderii. Prin urmare, sesizarea PSD ar fi de aşteptat să fie respinsă, cu o condiţie: ca CCR să fie consecventă cu propria sa jurisprudenţă. Or tocmai aici e problema: sub conducerea lui Valer Dorneanu, CCR şi-a încălcat de nenumărate ori jurisprudenţa, fără niciun fel de justificare. Verdictul de acum e, prin urmare, loterie curată.

Iar în privinţa conflictelor juridice de natură constituţională, cazierul Curţii este impresionat: din 11 asemenea conflicte soluţionate în ultimii trei ani, CCR a dat dreptate PSD în 10 dintre ele. Soluţionarea CJNC-urilor este cea mai puţin reglementată procedură a CCR, iar aplicarea ei nu se bazează pe Constituţie sau pe lege, care sunt foarte expeditive, ci aproape exclusiv pe jursiprudenţă. Şi când jurisprudenţa este atât de schimbătoare, prin acţiunea unor judecători loiali intereselor de partid, era de aşteptat ca această procedură să devină câmpul preferat de PSD pentru a-şi duce bătăliile politice. Poate nu degeaba domnul Dorneanu a primit titlul de „Personalitatea anului 2019” de la îndrăgita publicaţie Sputnik.

Aşa stând lucrurile, putem intui ceea ce a vrut, de fapt, PSD cu Legea Bugetului. Să arate că, în pofida degringoladei de moment, deţine un important arsenal nuclear: batalionul CCR şi racheta CJNC.