Adina Florea, de la Secţia de investigare a magistraţilor, o acuză pe Kovesi în cinci capete de acuzare pentru abuz în serviciu, constând în faptul că între „2010 şi aprilie 2011“ a făcut nişte chestii, nu contează acum care, legate de extrădarea din Indonezia a fugarului Nicolae Popa, condamnat pentru frauda de la FNI. Ţin să precizez că în cele ce urmează nu mă refer la substanţa acuzaţiilor, pe care le vor desluşi cândva judecătorii, ci la forma şi la consecinţele lor.

În susţinerea acuzaţiilor, Adina Florea invocă, drept bază legală, articolul 297 din Codul penal (referitor la abuz în serviciu), faptă pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Potrivit aceluiaşi Cod, dacă fapta nu ar fi fost descoperită, prescripţia ar fi survenit după 8 ani de la comitere, deci în aprilie anul acesta.

S-ar zice, aşadar, că Adina Florea a început ancheta taman la ţanc, în ultimul moment în care mai era posibil. Căci dacă întocmeşte acum, până în aprilie, orice act de procedură comunicabil părţilor, se întrerupe termenul de prescripţie, iar dosarul mai câştigă încă 8 ani pentru cercetare şi judecare, până intervine prescripţia specială. Numai că...

Problemuţa Adinei Florea e însă următoarea: articolul 297, invocat de ea, a intrat în vigoare pe 1 februarie 2014, odată cu noul Cod penal - deci la trei ani DUPĂ ce Kovesi ar fi săvârşit faptele imputate. La momentul comiterii presupuselor fapte de către Kovesi, era în vigoare vechiul Cod penal, unde abuzul în serviciu era pedepsit cu maximum 5 ani, iar termenul de prescripţie era de 5 ani. 

Cum în penal se aplică întotdeauna legea penală cea mai favorabilă, sunt greu de înţeles motivele pentru care Adina Florea nu a constatat că Laurei Kovesi i se aplică vechiul Cod penal, iar faptele de abuz în serviciu de care e acuzată, comise în aprilie 2011, s-au prescris în aprilie 2016. Or ea a declarat-o deja suspectă pe Kovesi, adică a început urmărirea penală împotriva ei, fără să verifice dacă acţiunea penală mai poate fi exercitată.

Cum Adina Florea ne-a fost prezentată de către ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, drept o profesionistă desăvârşită, aptă chiar să devină şefă la DNA, nu ne rămâne decât să căutăm motivele acestei scăpări în altă parte.

O problemuţă, dar de altă natură, are şi Laura Kovesi. Până recent, ea ar fi putut contesta decizia de începere a urmăririi penale împotriva ei la „procurorul ierarhic superior“, înţelegând prin asta inclusiv procurorul general al României. Numai că între timp a intervenit altceva: ministrul justiţiei, Tudorel Toader, a promovat Ordonanţa de Urgenţă nr. 7 din 2019, care a îngrozit toată magistratura, şi în care a prevăzut că, strict în cazul Secţiei pentru investigarea magistraţilor, prin sintagma „procuror ierarhic superior“, se înţelege doar şeful acestei secţii.

Cu alte cuvinte, orice contestaţie a Laurei Kovesi faţă de actele procurorului Adina Florea se opreşte la şeful Secţiei de investigare a magistraţilor, adică la numitul Gheorghe „Giani“ Stan - personajul care, alături de Adina Florea, încerca să ne convingă zilele trecute de buna-credinţă a Secţiei de investigare a magistraţilor.

În hochei, această schemă se cheamă „blocaj la mantinelă“: ţine câteva secunde, cât să profite echipa care iniţiază blocajul, după care intervine arbitrul şi degajează terenul. Probabil că, din punct de vedere judiciar, toate aceste lucruri legate de dosarul Kovesi se vor lămuri într-un final - dar nu înainte ca echipa care a iniţiat blocajul să profite din plin: „schema“ să fie aptă să prejudicieze şansele Laurei Kovesi la şefia Parchetului European.

Nu ştim dacă domnul Tudorel Toader a jucat vreodată hochei, dar în mod cert ne-am fi aşteptat să zică ceva despre toate aceste chestiuni în bilanţul pe care ni l-a prezentat luni seară. Să spună măcar cu cine îşi bea cafeluţele atunci când elaborează ordonanţe de urgenţă.