Faptele şi vorbele sunt următoarele. Parlamentarii Puterii au vrut să facă un favor unui membru CCR şi, printr-o modificare legislativă, au relaxat condiţiile în care un judecător ce ocupă un rest de mandat poate primi apoi un mandat întreg. Curtea Constituţională a decis, pe 20 martie, că nu doar modificarea propusă e neconstituţională, ci şi articolul originar, aflat în vigoare, încalcă Legea Fundamentală, care spune expres că un mandat nu poate fi nici prelungit, nici reînnoit, punct. Decizia s-a publicat pe 4 mai şi, teoretic, din acel moment este general obligatorie. Un articol declarat neconstituţional se suspendă din momentul publicării deciziei şi se abrogă de drept dacă în 45 de zile Parlamentul nu-l pune în acord cu Constituţia.

Judecătorul Petre Lăzăroiu e în executarea unui mandat reînnoit, după ce anterior ocupase un rest de mandat de 2 ani. Preşedintele CCR, Valer Dorneanu, spune că articolul în vigoare declarat neconstituţional nu se suspendă automat, pentru că decizia CCR viza o modificare legislativă aflată încă în proceduri parlamentare, deci încă neintrată în vigoare (control anterior promulgării). Dorneanu zice că se suspendă automat doar prevederile în vigoare atacate pe calea excepţiilor de neconstituţionalitate (control posterior).

Jurisprudenţa CCR îl cam contrazice. Atunci când vine la judecata CCR o lege de aprobare a unei ordonanţe de urgenţă, avem cam aceeaşi situaţie: legea nu e încă intrată în vigoare, dar ordonanţa de urgenţă e deja în vigoare. Şi dacă legea respectivă e declarată neconstituţională, devine automat şi imediat neconstituţională şi ordonanţa pe care voia s-o aprobe.

Pe de altă parte, dacă acceptăm teoria domnului Dorneanu, intrăm în coliziune tot cu domnul Dorneanu. Într-un comunicat de presă în care apăra legitimitatea mandatului judecătorului Lăzăroiu, Valer Dorneanu scria că „obligaţia respectării întocmai a deciziilor Curţii Constituţionale este generală, vizând toate autorităţile publice, toate instituţiile publice, toţi cetăţenii şi întreaga societate”.

Păi atunci a respecta „întocmai” decizia din 20 martie exact asta înseamnă: să nu recunoaştem mandatul domnului Lăzăroiu. Iar dacă recunoaştem mandatul acestuia, înseamnă să nu respectăm decizia Curţii – mai exact să acceptăm că nu toate considerentele unei decizii CCR sunt general obligatorii. În cazul de faţă, decizia ar fi obligatorie doar pentru Parlament (care are de abrogat articolul buclucaş), dar nu şi pentru restul societăţii.

Avem aşadar într-o parte Constituţia, legea şi jurisprudenţa CCR, care pun sub un serios semn de întrebare mandatul judecătorului Lăzăroiu, iar pe de altă parte comunicatul de presă şi susţinerile verbale ale domnului Dorneanu. Problema e încâlcită, delicată şi trebuie să primească rapid un răspuns juridic convingător, nu simple păreri. 

Un singur om poate rezolva rapid dilema: Avocatul Poporului, singurul abilitat să atace direct la CCR articole cu potenţial de neconstituţionalitate. Dar aici nici măcar nu e vorba de potenţial, ci e vorba de un articol declarat deja ca neconstituţional.

Dacă Victor Ciorbea ridică la CCR excepţia de neconstituţionalitate a articolului în baza căruia dl. Lăzăroiu şi-a primit mandatul, în mod cert va avea câştig de cauză, căci judecătorii deja l-au declarat neconstituţional. Va porni Victor Ciorbea la un război pe care sigur îl va câştiga? Sau va permite ca un articol dovedit neconstituţional să producă în continuare efecte? Deocamdată constatăm că din 4 mai încoace, de când un articol neconstituţional este lăsat să producă efecte, domnul Victor Ciorebea s-a uitat în altă parte. S-a uitat la cei care tocmai i-au asigurat o pensie de 3.400 de euro.

P.S.: Într-un proces intentat de avocata Elenina Nicuţ, Curtea de Apel Bucureşti a anulat hotărârea CCR prin care preşedintele Curţii, acelaşi Valer Dorneanu, şi-a atribuit dreptul de a cenzura opiniile separate ale colegilor săi şi cu care el nu este de acord. E o veste extraordinară: CCR nu este atât de intangibilă pe cât o cred judecătorii ce o compun. Trebuie şi acolo respectată legea.