Plus o lungă serie de alte beneficii financiare de care urmau să se bucure dintr-o dată, peste noapte, categorii dintre cele mai consistente ale populaţiei.

De la profesorii cărora le-au fost crescute, aşa, pe neaşteptate, e drept că doar cu câteva procente salariile, la studenţii care au fost binecuvântaţi cu călătorii nelimitate pe calea ferată. Nu, nu au fost uitaţi nici angajaţii din Teatre, în primul rând, actorii, regizorii, scenografii, adică toţi cei încadrabili în categoria numită generic „personal artistic“, fără a fi însă uitaţi nici cei de la compartimentele tehnice. Tuturor li s-au mărit lefurile cu 50%. Aceasta în condiţiile în care noul ministru al Muncii şi Justiţiei Sociale, d-na Lia Olguţa Vasilescu, care făcea aproape zilnic toate aceste anunţuri cum nu se poate mai îmbucurătoare - căci cine nu se bucură la aflarea veştii că, începând de luna viitoare, va avea un salariu substanţial îmbunătăţit, cu atât mai mult cu cât, în majoritatea instituţiilor de spectacole, lefurile, „retribuţiile“, cum spuneau comuniştii, erau de mizerie? - încă nici nu ştia foarte bine care este situaţia financiară reală a ţării. Iar România nu dispunea încă nici măcar de un proiect al legii Bugetului de Stat pentru anul 2017.

Îmi aduc perfect aminte ce stare de beatitudine domnea la vremea aceea prin Teatre. Unor artişti nici măcar nu le venea să dea crezare cifrelor care figurau pe noile decizii de încadrare pe care au fost chemaţi în mare grabă să le semneze la Serviciul de Resurse Umane. De abia în clipa în care pe la Birourile juridice ale Teatrelor  a ajuns, în fine, textul  Ordonanţei de urgenţă care reglementa noile lefuri a început  parada semnelor de întrebare. Repede transformate în motive de îngrijorare. Se vedea de la o poştă că totul fusese făcut în mare grabă, pe genunchi, fără calcule atente.  Că era vorba despre o încropeală amatorescă, habarnamistă, „elaborată“ de pe o zi pe alta. Deloc de mirare că s-a ajuns la tot felul de aberaţii pe care ministrul Culturii din acea vreme, dl. Ionuţ Vulpescu, nu mai obosea să promită că le va repara prin alte viitoare ordonanţe de urgenţă şi acte normative.

Însă adevăratul duş rece a venit în clipa în care conducerile Teatrelor au primit de la aşa-numitele „foruri tutelare“ fila de buget aferentă anului 2017. Da, salariile crescuseră, însă banii alocaţi instituţiei rămăseseră în cel mai bun caz aceiaşi. Dacă nu cumva erau chiar cu un uşor minus. Întâia care a avut de suferit a fost producţia, iar primele lovite au fost instituţiile aflate în directa subordonare a Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale.

Dl. Vulpescu care, orice s-ar spune, era totuşi un om politicos, lesne abordabil, dădea semne că a înţeles rapid situaţia şi s-a angajat să îi găsească cât mai curând posibil o cale de rezolvare. Probabil că spera sincer într-un miracol care s-ar fi putut produce cu ocazia rutinierei rectificări bugetare ce intervenea îndeobşte în august sau septembrie.

Numai că dl. Ionuţ Vulpescu a părăsit intempestiv Ministerul odată cu căderea comandată de Dragnea a guvernului Grindeanu. Iar succesorului lui în funcţie, îngâmfatul şi la nimic priceputul altceva decât la fumuri, aere şi cancanuri Lucian Romaşcanu nu i-a păsat vizibil de nimeni şi de nimic. Dl. Romaşcanu a acceptat cu indiferenţă reducerea bugetului culturii şi, implicit, al instituţiilor de spectacole în anul 2018, acelaşi lucru făcându-l şi cel ce i-a urmat în funcţie după înlocuirea guvernului Tudose cu cel condus de Viorica Dăncilă, actorul George Ivaşcu. Remaniat şi el în noiembrie, locul lui fiind luat de un agramat pe nume Daniel Breaz, chiar mai inadecvat funcţiei guvernamentale cu pricina decât dl. Romaşcanu.

 D-lui Breaz puţin îi pasă de cultură. Cred că nici măcar nu înţelege la ce este ea utilă. În afara faptului că i-a procurat lui o sinecură pe care nu o merită.  Domnia –sa apare aproape seară de seară pe câte un post de televiziune, proaspăt vopsit, vizibil încântat de sine,  laudă guvernul şi partidul din care face parte şi nu uită nici a-şi lăuda propriile fapte. Fapte vizibil egale cu zero.

Legea Bugetului de Stat aferentă anului în curs, făcută de Dragnea, Vâlcov şi Teodorovici, se dovedeşte zilnic din ce în ce mai dezastruoasă. Şi nu doar pentru cultură. Aproximase venituri umflate din pix, încasări care de care mai nerealiste. Degeaba a plouat avertismente că ne aflăm în vecinătatea colapsului. Am mers neabătut către dezastru. Care a devenit deja o realitate în instituţiile de cultură. Teatre, biblioteci, muzee sunt somate să îşi redimensioneze, diminueze cheltuielile, să îşi reducă personalul. Ce mai? Trebuie să se taie în carne vie.

Între timp s-a şi trecut la fapte. Punerea pe liber a 54 de angajaţi cu contracte pe durată determinată ai Teatrului Naţional din Bucureşti nu reprezintă decât vârful icebergului. Trebuie înlăturaţi, înlocuiţi din spectacole toţi colaboratorii, indiferent dacă este sau nu cine, onorarea contractelor aflate în derulare amânată ori stopată, plata facturilor scadente se va face cândva la Sfântu-Aşteaptă, proiectele viitoarelor spectacole se impun a fi făcute uitate. Veniturile proprii trebuie să crească numai bunul Dumnezeu ştie cum câtă vreme foarte curând se va ajunge în situaţia în care Teatrele, fie ele dramatice sau de operă şi balet, Filarmonicile nu vor mai prea avea ce vinde.

În vremea aceasta, Parlamentul adoptă tot felul de legi fanteziste. Plouă cu pensii speciale. La Congresul PSD de sâmbătă iar s-au făcut promisiuni cu nemiluita. Spectacolul a fost unul jalnic.  Partidul de guvernământ le-a dat românilor circ pe săturate. Doar aprovizionarea cu pâine începe să scârţâie din ce în ce mai tare. 

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro